Costin Chioreanu (TWILIGHT13MEDIA): despre oameni si ego-uri

 

Metalfan: Salut Costin si bine ai revenit in paginile Metalfan.ro! In ce gasesti energia pentru ceea ce faci? Ce te motiveaza sa-ti spui ca merita ceea ce faci?
Costin Chioreanu: Salut Ovidiu si multumesc pentru interes si intrebari. Cred ca imi gasesc energia exact cam tot pe unde ti-o gasesti si tu pentru a face acest interviu. Ma motiveaza cred ca acelasi lucru care pe tine te motiveaza sa iti pierzi timpul cu mine si cu interviul asta. Nu ma gadesc daca merita. Fac ceva normal. Pare anormal intr-o lume anormala, asta este adevarat.

Metalfan: Anul acesta ai aniversat 10 ani de activitate sub numele Twilight13media. Cum te simti dupa 10 ani de munca intensa?
Costin Chioreanu: Ma simt bucuros in primul rand pentru ca am rezistat anii astia psihic, mai ales la diversele piedici si capcane puse de catre oameni. Au fost momente cand mintea mi-a fost cufundata intr-un mare haos creat de conjuncturi, momente cand voiam sa abandonez treaba asta, cand nu mai vedeam sensul, momente dificile,  in care nu am avut oameni alaturi care sa sprijine ideea asta. Toti, sub diverse forme incercau sa imi spuna ca este o prostie fara viitor. Ce m-a tinut focusat insa nu a fost dorinta de a face bani din asta si nici “viitorul” ideii de a avea un studio de design exlcusiv pentru rock/metal ci pasiunea, am facut si fac totul pentru ca asta imi place sa fac. 

Metalfan: Ai avut ocazia sa colaborezi cu nume importate ale scenei metal precum Darkthrone, At the Gates sau Aura Noir. Care este lucrarea cel mai aproape de sufletul tau, lucrarea care te defineste ca artist grafic?
Costin Chioreanu: Fiecare trupa cu care am lucrat a beneficiat de o parte din mine. Indiferent ca lucrez cu trupe underground sau trupe mari, pun la fel de mult suflet. Din multe puncte de vedere, lucrarea asta pentru At The Gates poate este cea mai importanta, nu mi-a venit sa cred ca dupa atatia ani de ascultat trupa asta pe repeat am avut ocazia sa imi exprim grafic sentimentele, direct pentru ei, la cererea lor. Ma regasesc in lucrarea asta, dar nu stiu care imi place cel mai mult, din tot ce am facut pana acum.

 

 

Metalfan: Regreti ceva dupa acesti 10 ani? De ce da sau de ce nu?
Costin Chioreanu: As spune ca regret ca am avut incredere prea mare in oameni. Poate si mai corect spus, speranta. Dar as gresi sa afirm asta, caci fara experienta generata de aceste dezamagiri nu as mai fi eu, cel de acum, ci o persoana mult mai ramasa in urma cu viziunea de ansamblu. Asa ca... nu, nu regret nimic.

Metalfan: In urma cu ceva vreme ai participat la doua festivaluri cu traditie pentru scena metal din Europa: Roadburn si Neurotic Death Fest. Care sunt impresiile cu privire la cele doua evenimente? Care au fost reactiile oamenilor cu privire la lucrarile tale?
Costin Chioreanu: In cazul Roadburn 2013 a fost destul de simplu, eram deja artistul oficial al festului, asta dupa ce am avut doua expozitii simultan la editia din 2012. Deci, tinand cont de faptul ca multi oameni sunt cumva “abonati” la acest festival, era putin probabil ca proiectele din 2013 sa nu beneficieze de un impact solid. Asa a si fost, festivalul a debutat prin proiectia filmului meu , Outside the Great Circle, care mai apoi a fost proiectat si in cadrul Roadburn Cinema si prezentat zilnic pe toate scenele festului. Reactia publicului a fost extrem de buna, m-am bucurat sa intalnesc in Olanda, sau mai tarziu, pe e-mail, oameni de specialitate din lumea artei si a filmului care au fost placut impresionati si care vor facilita probabil, in viitor, acest proiect. Pe langa proiectul filmului, am avut o serie limitata de postere facute pentru cateva trupe din festival, postere care au fost sold out in primele doua zile. Cu multe din trupele cu care am lucrat (Ihsahn, Leprous, Sigh, Hexvessel, Gravetemple, Spiritual Beggars) am extins colaborarile ulterior, pentru unii am facut si modele de tricouri, pentru Sigh si Ihsahn am facut si proiectii video care au ilustrat show-urile lor din cadrul festivalului, Spiritual Beggars chiar mi-au facut o surpriza si si-au colantat modelul de tricou pe toba mare a setului folosit in cadrul show-ului. O alta colaborare de succes din cadrul Roadburn a fost si cu cei de la The Psychedelic Warlords (celebrii Hawkwind). Acestia au avut un show special, de doua ore, in care au cantat integral celebrul album Space Ritual. Am fost onorat sa lucrez cu ei, desi era un proiect imens, in care rezultatul trebuia sa fie o proiectie video de durata doua ore, care sa ilustreze acel album. Am scos de la naftalina cd-ul cu albumul si am inceput sa redesenez fiecare element, bucatica cu bucatica, pentru a avea destule elemente pentru animatie. A fost o nebunie totala, cred ca am ajuns la Roadburn nedormit de aproape o saptamana...
 

 

 

 

La Neurotic Deathfest a fost un pic mai greu. Death-metalistii sunt presupus a fi mai reticenti by defaut la arta, expozitii si proiecte care sfideaza cumva barierele impuse de gen... sau cel putin asa am fost avertizat inainte de fest. Pana si organizatorii, desi sarbatoreau anul acesta editia cu numarul 10, nu avusesera pana atunci expozitie in cadrul festului si nici postere de vanzare. La un moment dat am auzit si alte versiuni prin care artistii death metal nu vin sa expuna sau sa vanda ceva de teama ca nu s-ar vinde mai nimic. Asadar am pornit la drum cu idea clara ca va fi un experiment si cu zero asteptari. Am facut totul cat mai bine si m-am gandit ca un lucru facut bine nu poate sa displaca. Si asa a si fost, si aici posterele au fost sold out, imaginea festului a fost extrem de apreciata de catre fani, merch-ul oficial al festului a fost si el sold-out in primele doua zile. Si aici am avut ocazia sa colaborez mai departe cu Necrophagia, Possessed si Cryptopsy, o parte din aceste trupe deja facand publice artwork-urile facute pentru noile lor linii de merchandise.

 

 

Metalfan: Pentru festivalul Roadburn ai avut pare si de un soundtrack al filmului inregistrat alaturi de muzicieni precum Attila Csihar (Mayhem, Tormentor), David Tibet (Current '93), Mirai Kawashima (Sigh) si Kimmo Helen (Hexvessel). Cum ai ajuns sa colaborezi cu acesti artisti? Ce inseamna pentru tine aceasta colaborare?
Costin Chioreanu: Cu Attila ma stiu din 2008 si de atunci drumurile noastre s-au tot intersectat. Cu Mirai m-am cunoscut lucrand la proiectiile video si al merch-ul lor pentru Roadburn 2013. prin el l-am cunoscut pe David Tibet, in vreme ce Kimmo este o alta veche cunostiinta, drumurile mele si ale celor de la Hexvessel intersectandu-se de nenumarate ori in utlimii ani. Pentru mine a insemnat enorm, am avut parte de cei mai buni instrumentisti si vocalisti pentru coloana filmului Outside the Great Circle. Fiecare a fost un element cheie si m-am bucurat sa descopar ca muzicienii “mari” sunt lipsiti de orice probleme ale ego-ului, sunt cei mai prietenosi si pasionati oameni. Fanfanoreala si aerele de vedeta le au cei care nu sunt vedete. Oamenii talentati traiesc in lumea lor, acolo unde daca faci cu dragoste ceea ce faci si nu cu ura, ajungi la un moment dat sa poti merge mai departe si desoperi mai mult. Consider aceasta colaborare un dar divin si multumesc spiritelor pentru asta!

 

Metalfan: Pe viitor vezi posibila o noua colaborare cu Attila Csihar (Mayhem, Tormentor), David Tibet (Current '93), Mirai Kawashima (Sigh) si Kimmo Helen (Hexvessel) pentru un album de studio?
Costin Chioreanu: Probabil, de ce nu? Ne intelegem foarte bine, sunt fix genul de oameni carora le dai muzica si se prind imediat de ce trebuie facut. Asta daca le place mult. Daca nu, iti spun Nu din capul locului si nu se mai intampla nimic hahahaha. Cert este ca toti patru sunt artisti desavarsiti, iesiti total din tiparele unui gen si se prea poate in viitor sa ne mai intersectam drumurile si pe plan creativ, nu numai in calatoriile noastre pe aceasta planeta.

Metalfan: In trecut ai colaborat si cu Rune Eriksen "Blasphemer" (Aura Noir, ex-Ava Inferi, ex-Mayhem), ti-ar placea sa colaborezi din nou cu el, de ce nu in acest proiect...
Costin Chioreanu: Da, inca suntem prieteni extrem de buni, la un alt nivel mult mai ridicat decat ce se intelege in mod normal prin "prietenie". Am fost onorat sa pot canta alaturi de el, sper sa o mai pot face in viitor, sub o forma sau alta.  Rune Eriksen este cel mai interesant chitarist din lume dupa parerea mea si a canta alaturi de el necesita si sa poti veni cu ceva cat de cat valabil la acel nivel de intelegere si abstractizare, pe care el il poseda si controleaza atat de bine. In cazul meu, in general vorbind, deocamdata este un moment de regrupare, asimilare a ce s-a petrecut si intelegere a unor lucruri in vederea facerii urmatorului pas...  Dar da, Normal ca m-as bucura enorm!

Metalfan: Mai devreme ai spus ca <<muzicienii “mari” sunt lipsisti de orice probleme ale ego-ului>>. Cum privesti egocentrismul in arta? Fie ca este vorba despre grafica, muzica, film etc...
Costin Chioreanu: Bine, acum nu o lua si tu la modul general, spuneam doar ca am avut ocazia sa intalnesc astfel de oameni, nu am de unde sa stiu cum sunt toti si cu siguranta exista nenumarate exceptii.
Egocentrosum in general, mi se pare cea mai mare problema a umanitatii. In momentul in care o sa ne putem lepada in timpul vietii de acest "atasament" care ne-a fost atasat, alimentat si crescut de catre societate, in vederea fluidizarii mersului sau, atunci vom fi cu adevarat pregatiti sa mergem la urmatorul nivel al devenirii noastre, ca fiinte spirituale. Vezi tu, lumea asta "contemporana" este penibila dinainte sa fi aparut, insasi simpla ei constientizare este un act penibil. Pana si definitia este penibila - "contemporan". Contemporan cu cine si in ce fel? (am citat aici un bun prieten, care m-a miscat serios cu replica asta). Contemporani mandrii de contemporaneitatea lor cu diverse aspecte produse ale societatii - pentru care ultimul dumnezeu ramas este ego-ul - ce poate fi mai jos decat asta? Ei au transformat cuvantul "spiritualitate" in mizerie, ei , cei acum fericiti ca a trecut "sfarsitul lumii" pe langa ei, devenind astfel mai smecheri decat divinitatea insasi - toata gasca asta transforma raspunsul meu la intrebarea ta intr-o simpla gluma de piata rurala. Monstrul asta ne atrage, iar canalul lui de comunicare cu noi este prin ego, prin radacina adanc plantata de societate in capul nostru. Ne trezim fara sa ne mai dam seama de ce in mijlocul unei tornade ce amesteca rautate umana de toate tipurile si nu mai stim ce sa facem. Dar daca de azi ego-ul ar disparea? Gandeste-te bine la ce zic si mergi mai adanc... si o sa vezi toate zidurile astea de cetati inalte prabusindu-se in nimicul din care au fost create. Cam asta este in legatura cu ziua de azi, oamenii de azi si ego.

Ajungand acum la ego-ul din arta....acolo unde se presupune ca ar fi oameni mai deschisi anumitor lucuri... de ce sa fii atat de mandru de tine, de ce sa te iubesti atat de mult cand poate tu esti doar un canal prin care anumite lucruri ajung in dimensiunea asta?

Probabil pentru ca uitam cine suntem de fapt, suntem cei dinauntru, nu cei care se vad si se aud. De ce mereu cel dinauntru, care face toate conexiunile cu universul, trebuie mereu uitat in cinstea unui simplu invelis? Numele in sine, numele pe care il purtam, de ce sa fii mandru de el? este doar un nume care ti-a fost dat de catre un alt om. Este doar un indice, o eticheta, nimic mai mult. Inchipuie-ti ca esti o teava. Corpul tau e teava care inauntru este plina de o materie inteligenta. Materie prin care trece un mesaj. La un capat este universul, la celalt capat este viata noastra aici, pe planeta asta. Fara teava, continutul ei nu ar putea materializa in lumea noastra mesajul universului. Teava asta stie sa filmeze, sa deseneze, sa picteze, sa cante sau sa scrie. Prin aceste, asa zise "talente", teava aduce pe lumea noastra mesaje din alte dimensiuni. Daca la asta s-ar rezuma arta, totul ar fi pur si probabil ca am fi cu 10000 de ani mai departe. Dar, cum teava se priveste in oglinda, se da mare ca este teava cea mov care deseneaza x chestii, care sunt cele mai bune dintre toate cele mai bune, ca este cea mai mov teava ce si se mandreste cu numele sau de teava, atunci sunt destul de convins ca materia dinauntrul ei nu face nici o leagtura intre nici un Univers si nici o Terra. Cred ca doar asteapta inauntru pana teava rugineste si se sparge, sa poate iesi de acolo mai repede.

Traim intr-o lume a faptelor, si ce aceasta "teava" face, este consemnat iar calitatea si consecventa ajuta la exitinderea mesajului catre mai multi oameni. Atunci cand nu o sa mai detinem indici, dar nici ego, atunci ne vom bucura de starea asta de agregare facand lucruri inimaginabil de frumoase si de a dialoga si trai la o alta intensitate decat acum.

Metalfan: De curand ai pornit la drum cu un nou proiect Costin Chioreanu and the Choir of 13 Ghosts care mai apoi s-a transformat in A Passenger and the Choir of 13 Ghosts. Cum a luat nastere acest proiect? Ce incerci sa transmiti prin el?
Costin Chioreanu: Da, la inceput am fost doar eu, era povestea mea, asa ca numele trupei avea legatura cu numele meu. Ulterior a mai aparut un prieten care se ocupa de voci si automat numele a fost schimbat. Mai nou, suntem trei. Am facut chestia asta ca sa ma simt bine. Sa nu mai depind de organziatori, locatii si tot felul de fandoseli si stresuri cauzate de ego-urile nesatisfacute ale unora sau de cata bere nu vinde barul cand cant eu. Am vrut sa ma duc unde vreau, cand vreau si sa fac ce vreau. Iar muzica aia, povestea aia, este ce am ales sa zic in ecuatia asta. Am vrut sa ies din sistemul asta si am reusit. Este adevarat ca mai apoi am ajuns sa cantam in fata a 500 de oameni la Silver Church si nu prea am fost in apele noastre. Nici nu vreau sa mai repet experimentul, o singura data a fost de ajuns sa aduc chestia asta intr-o locatie construita de om.
Legat de poveste – este de ajuns sa il asculte cineva pe Mihai si sa auda ce zice. Este o poveste de viata a unui om in care noi ne regasim.

 

Metalfan: Exista posibilitatea de a lansa un album de studio sub acest nume? Care este publicul caruia i se adreseaza aceasta muzica?
Costin Chioreanu: Eh, uite vezi cum esti? De ce ma intereseaza pe mine care este publicul tinta? De unde dracului sa stiu? De ce sa stiu? Sunt de profesie designer, muzica este un hobby si in ultimii doi ani am inteles pe deplin diferenta intre a fi un muzician profesionist si a fi un pasionat care face si el ce poate, cand poate. Da, vreau sa scot un material sub acest nume, in primul rand pentru noi, pentru ca ar fi realizat in studio, sunetul ar fi mult mai curat decat ceva live si as putea sa trag si o suta de layere de chitara pe de-asupra. Daca exista si oameni pasionati de ce fac eu din simpla pasiune, atunci e minunat, dar nu imi palce sa pornesc de la premiza ca ei sunt , care sunt, cati sunt, cum sunt. Atunci sunt producator de produse, nu un nene caruia ii palce sa faca lucruri oarecum dubioase pe chitara, in timpul liber.

Metalfan: Ce s-a intamplat mai exact cu Ghost Ghatering II? Am vazut ca ai emis un comunicat pe acest subiect... Ai putea sa reiei subiectul si sa ne spui mai multe detalii?
Costin Chioreanu: Ce s-a intamplat? Clar, nu stiu sa iti spun, iar experti in speculatii sunt prea multi. In urma unor probleme, pe care ei le cunosc cel mai bine, organizatorii au decis sa mute festul la Bucuresti, intr-o locatie in care show-ul nostru nu mai avea nici un sens. Una e o pestera, alta e o gradina, fie ea si japoneza. Asa ca am decis sa anulez show-ul.

Metalfan: Ce crezi ca a dus la aceasta situatie?
Costin Chioreanu: Nu ma intereseaza.

Metalfan: Am vazut ca vei avea totusi un show la Dark Bombastic Evening 5. Poti sa ne oferi mai multe detalii?
Costin Chioreanu: Da, vom avea un show in cadrul Dark Bombastic Evening 5. Detalii? Va fi complet alt proiect decat pregateam pentru Ghost, de la muzica, pana la text si alte chestiuni legate de show-ul in sine. Asa ca, show-ul de la Dark Bombastic Evening 5 nu este nicidecum o reprogramare a show-ului de al Ghost, chiar acum lucrez intens la partea muzicala si ceilalti doi colegi ai mei la partea de text si show. Cam atat, in rest e magie. Daca este cineva curios, sa vina, sa vada, si dupa aia sa constate daca i-a placut sau nu, nu are sens sa imi fac eu promovare la cat de interesanti sau patetici vom fi. Se prea poate sa fie ultimul show facut sub o forma de organizare oficiala. Viitorul suna din ce in ce mai intim, cel putin asa sopteste acum vantul.

Metalfan: In 2012 ai lansat alaturi de Mediocracy EP-ul Memory Hole. Care a fost feedback-ul general fata de acest material atat din fata presei de gen cat si a ascultatorilor?
Costin Chioreanu: 2012 a fost un an greu pentru Mediocracy, din diverse motive. Asadar nu am avut decat cateva concerte in tara, aparitia la Best Fest plus concertele alaturi de Napalm Death si Amenra. Presa de specialitate? Au aparut ceva recenzii pe ici pe colo, destul de ok. CD-uri s-au cumparat destule... una peste alta nu s-a intamplat nimic spectaculos cu acest material, vorbind de ce ar putea sa ne influenteze din exterior. Din interior insa, cred ca este cel mai bun material aparut pe cd sub numele asta. Totul este scurt dar extrem de comprimat, sunt niste idei foarte bune si puternice acolo, am fost personal foarte multumit de Memory Hole. Marius Costache si Corina ne-au filmat cand trageam efectiv EP-ul, asa ca ce se aude se si poate vedea pe Youtube, nu e nici un fake, nu e nimic altceva decat Mediocracy in stare pura. Pentru mine, faptul ca trupa a ajuns la nivelul la care sa inregistreze de-a valma, toti odata, la calitatea aia, mi se pare o chestie foarte marfa.

 

Metalfan: Trupa a suferit cateva modificari de componenta prin plecarile lui Ionut Andrei "Dop" in 2011 si a lui Radu Ionascu in 2012. Cum te-ai simtit cu privire la decizia lor de a parasi trupa? Cu te simti sa colaborezi din nou cu Stefan "Fane" Panea in Mediocracy dupa experienta Deviant?
Costin Chioreanu: Da, asa este, multumesc pentru ca esti unul dintre putinii oameni informati. Inca avem “fani” care cred ca eu am plecat din trupa, de exemplu si restul au ramas. Dop a plecat din cauza problemelor cu gangsterii din strainatate, in vreme ce Radu nu stiu clar de ce a plecat. Cu Stefan ma cunosc de mult, si iti dai seama sunt mega fericit sa cant din nou cu el. Din pacate, anul asta el nu a putut sa fie alaturi de noi decat la concertul din Bucuresti, in rest am apelat la serviciile lui Serban Ionut Gerogescu (White Walls) – un muzician exceptional si om prea tare, care sper sa ne mai ajute si pe noi din cand in cand si caruia ii multumim foarte mult!

Deviant – filmare de arhiva cca 2005 cu  Costin Chioreanu – chitara / Stefan Panea – chitara / Florin Simion – bass / Mihai Tanasescu  - tobe

Metalfan: In luna februarie a acestui an Mediocracy a lansat o noua piesa intitulata Gray and Poor. Ai putea sa ne vorbesti mai pe larg din punct de vedere liric despre aceasta compozitie?
Costin Chioreanu: Da, am vrut cumva sa anuntam ca nu am murit, sa prezentam cum aratam si cum cantam in noua formula, fara Radu. Asa ca am lansat Gray and Poor, prima piesa noua. Parere mea: am gasit sunetul si combinatia perfecta pentru trupa Mediocracy, cel putin noi suntem mega multumiti!  Despre versuri – acolo trebuie sa il intrebi pe Viez, dar din cate stiu, este de ajuns sa te uiti al clip si o sa prinzi ideea. ;)

 

Metalfan: Consideri ca este mult sau putin ceea ce a realizat Mediocracy din 2010 pana acum? Intentionati sa lansati un nou album de studio sau un material live in viitorul apropiat?
Costin Chioreanu: Da, vrem sa lansam un album nou cat de curand. Piese sunt destule deja, insa mai stam si mai lucram, am aruncat deja o gramada de material pentru a pastra ce e mai bun. Va fi ceva strain societatii – ceva cumva asemanator unui mustang in libertate. Am facut niste schimbari radicale in optica trupei in legatura cu tot ceea ce inseamna promovare in ziua de azi, asa ca primele rezultate se vor vedea curand, pentru cei ce vor sa le auda...

 

Metalfan: Ce se intampla cu Nightpray? In anul 2010 ati lansat un material excelent - Dreamocracy care din pacate a fost lansat in doar 25 de exemplare. Iei in considerare re-lansarea materialului intr-un tiraj mai generos?
Costin Chioreanu: Pe bune, numai in 25 de exemplare am lansat Dreamocracy? Hahahahahahahahah!!! Sa mor daca mai tineam minte! Si cand te gandesti ca nici alea nu s-au vandut toate. Am pus intregul album pe Youtube asa ca lumea il poate asculta, daca este curioasa si interesata.  A fost si la download free, ani de zile, cat a supravietuit Asiluum-ul. Mai multe nu stiu ce sa zic. Daca oamenii ar da share la linkul asta si mai multi l-ar descoperi, poate s-ar intampla ceva intr-o zi. Altfel... nu stiu, chiar nu stiu. Nu am energie sa ma “bat” cu toti disperatii dupa atentie de pe net si sa mai arunc si eu o data pe zi inca un link in cloaca aia miscatoare de informatie din care fiecare apuca sa inteleaga cat poate. Parca nu e in natura albumului sa fie indesat cu de-a sila. Nu stiu, habar nu am.

 

Metalfan: Michael Berberian, propietarul casei de discuri franceze Season of Mist, a lansat de curand proiectul Graphic Noise in care a inclus si lucrari de-ale tale. Trebuie sa spun ca este un proiect interesant si daca nu ma insel, este pentru prima data cand un grafician roman este inclus intr-un asemnea proiect. Ne poti spune mai multe detalii?
Costin Chioreanu: Michael este un om de afaceri de succes si un om extrem de influent in lumea aceasta mare a heavy metal-ului, dar cred ca nu este necesar sa mai adaug asta. Am fost extrem de fericit atunci cand mi-a propus personal, atunci cand ne-am tot intalnit la Roadburn, sa iau parte la acest proiect. Sa fiu "expus" alaturi de mari artisti extrem de apreciati la acest moment inseamna foarte mult pentru mine pe plan profesional, ca sa folosesc un cuvant de fier. Ce ma bucura si mai mult este ca aceasta selectie de artisti este facuta de un om care este colectionar si iubitor de arta in adevaratul sens al cuvantului, cu acte in regula, cum se spune... ceea ce sublinieaza intr-un mod extrem de rafinat garantia calitatii celor expuse in aceasta galerie virtuala. Aici este vorba, normal, despre acelasi Michael Berberian. Ce pot sa zic, este probabli unul dintre cele mai importante momente de pana acum in ceea ce priveste "cariera" de designer / grafician. Legat de faza cu "prima data cand un roman" etc... e a nu stiu cata chestie pe care o fac si intra la categoria "pentru prima data cand un roman"... si atat am avut de spus ca dupa aia se supara romanii si nu are sens sa vorbim despre asta.

Metalfan: Multi te stiu si sub pseudonimul 13, Black Sabbath a lansat anul acesta un nou album de studio - 13. Ce semnifica pentru tine acest numar si ce parere generala ti-a lasat noul album de studio Black Sabbath?
Costin Chioreanu: Da, am vazut ca e la mare moda cifra 13 anul asta. Se poarta 13 probabil, hahahaha. Mi se pare cam la fel de penal ca faza cu exploatarea spiritualitatii, dar in fine, ce mai conetaza, oricum societatea de consum e ca o lipitoare, cauta cele mai "zemoase" izvoare de traire reala, le suge pana le seaca si dupa care se muta la altele... Legat de Black Sabbath - 13, iti spun: cand am auzit prima data God Is Dead? am inlemnit. De rusine. Instrumentalul imi placea, sunetul, desi un pic neasteptat de nou, imi placea si ala... insa vocea... vocea lui Ozzy m-a scos din minti. Si nu neaparat ca ar fi fost cantata prost, ci pentru ca suna ca trasa pe hol, in drumul dintre studio si masa de pranz, total indiferenta, fara nici o implicare sentimentala,  fara nici un efect acolo, care sa o avantajeze, lasata goala si dezinteresata asa... nici nu am putut sa ascult piesa pana la capat, nu am ajuns la schimbarea de ritm care schimba cumva si piesa ca stare de spirirt. La vreo saptamana dupa asta... vad pe un site..."Uite ma, a aparut Black Sabbath-ul nou"... si zic, hai sa bag si eu o ureche. Mi-a placut foarte, foarte mult. M-am surprins zambind la fazele dinamice de pe album, faze pe care cred ca vocea lui Ozzy este mult mai potrivita decat pe fazele lente. Nah, trebuie sa recunosc ca sunt un mare fan Dio, si perioada Sabbath cea mai indragita in cazul meu este cea alaturi de el sau de Tony Martin. Cert este ca este un album cumva similar cu primul, se simt de la o posta niste self rip off-uri, placute dealtfel, who the fuck carres anymore, acum, dupa atatia zeci de ani, cand oricum cam toti sunt cu un picior in groapa? Un album de la revedere foarte frumos, prin simplul fapt ca poate unele bucati din muzica ar fi self copied dar cu toate astea este acolo, acel element ocult, ascuns, care da sarea si piperul unui disc Sabbath de zile mari. Spuneam "album de la revedere"...pentru ca am observat ca ultima piesa se incheie asa cum incepea primul lor disc... cu acea ploaie... cu acele tunete... mi s-a parut o interesanta inchidere a cercului. Uite cum te-ai scos si cu o recenzie in banii astia, hahahaha.

Metalfan: Am vorbit despre noul disc Black Sabbath si ai adus vorba despre perioadele cu Ronnie James Dio si Tony Martin. Ce iti placut in mod deosebit la fiecare din cei doi? Care este discul preferat lansat de fiecare in parte alaturi de Black Sabbath?
Costin Chioreanu: Ronnie James Dio este inca cel mai bun vocal de heavy metal pentru mine. Cred ca daca as fi avut vreodata ocazia sa cant alaturi de el intr-o sala de repetitii, as fi lesinat auzindu-i primul cuvant scos din gura, live si pe inregistrari degaja o putere extraordinara, sunt 10 tone de suflet in tot ce este acolo!!! Cu Dio cel mai mult mi-a placut Heaven and Hell (1980). Tony Martin impreuna cu Sabbath mi-a palcut cel mai mult pe TYR (1990).

Metalfan: Iti multumesc Costin pentru timpul si raspunsurile oferite! In final ai dori sa mai adaugi ceva sau sa transmiti cateva cuvinte cititorilor Metalfan.ro?
Costin Chioreanu: Eu iti multumesc! Sa fiti sanatosi si sa ramaneti fani metal!