interviuri rock

DACA VREI CU ADEVARAT, POTI!!! Interviu cu Ben Varon (Amoral)

DACA VREI CU ADEVARAT, POTI!!! Interviu cu Ben Varon (Amoral)
TRUPE : Amoral

Exact cand credeam ca nu mai exista trupe care sa isi cunoasca perfect interesul si sa actioneze ca atare, din frumoasa si intangibila Finlanda (pai cum altfel?) imi bat la usa cinci muzicieni tineri si dornici de afirmare. Fiindca mi-a placut destul de mult ce am auzit pe albumul Decrowning, am devenit brusc foarte curios sa stau de vorba cu trupa si zeita Fortuna mi-a fost favorabila, scotandu-mi-l prompt in drum pe chitaristul Ben Varon, un tip atat de pragmatic cum rar mi-a fost sa vad pana acum. Poate ca, pe langa atat de importantul graunte de noroc necesar oricarei intreprinderi de succes, asta este si motivul pentru care noi suntem aici si ei sunt acolo. Hat departe!

 

Salut si bun-venit. Spune-mi cate ceva despre inceputurile trupei Amoral.

Totul a inceput atunci cand Juhana si cu mine ne-am intalnit in scoala si ne-am decis sa facem impreuna niste cover-version-uri ca sa ne distram. Asta se intampla in 1997. Apoi, pe parcurs, Silver a aparut langa noi si am inceput sa experimentam si sa ne scriem propriul material.

Cum iti explici multitudinea de trupe de calitate care apar in mod constand din Finlanda?

Competitie. Cand esti impresurat de trupe excelente, asta te mobilizeaza sa faci si mai mult, sa te pastrezi la un nivel ridicat si sa te ridici din multime. Suntem prieteni cu multe trupe locale si asta ne inspira sa scriem piese mai bune, sa dam tot mai multe concerte, sa repetam si mai mult, etc.

Hai sa vorbim putin despre primele voastre demo-uri, contractul cu casa de descuri Rage of Achilles si discul de debut, Wound Creations. Ce ar fi de mentionat?

Inainte sa semnam cu Rage of Achilles facusem doua demo-uri, unul in 2001 si celalalt in 2002. Casa de discuri a intuit potentialul trupei si ne-a oferit sansa sa ne inregistram debutul, fapt pentru care le suntem inca foarte recunoscatori. Asta a devenit Wound Creations, un debut despre care cred ca a fost unul foarte puternic. O gramada de chestii de pe albumul ala inca imi plac la nebunie. Suntem bucurosi ca Spikefarm a cumparat licenta lui si ca albumul este inca de vanzare in magazine, chiar daca Rage of Achilles nu mai exista.

De ce crezi ca reactiile unor publicatii precum Terrorizer Magazine sau Metal Hammer au fost atat de entuziaste fata de primul vostru album? Notele au fost uimitor de mari pentru un debut.

Asta ne-a surprins si pe noi. E greu de spus, dar probabil ca am facut o treaba decenta pe Wound Creations.

Desi sunteti finlandezi, mi se pare ca abordarea voastra este mai degraba una suedeza. Care sunt sursele voastre de inspiratie, atat muzicale cat si non-muzicale?

Nu sunt sigur de chestia asta, pentru ca atunci cand ma gandesc la metal suedez imi vin in minte trupe precum In Flames, iar noi nu suntem nici pe departe o trupa de genul ala. Inspiratia ne vine de peste tot, mai ales pentru ca toti avem gusturi foarte variate. Fiecare dintre noi are alte trupe preferate, astfel incat am reusit din start sa evitam capcana de a semana cu o anumita trupa. Fiecare aduce propriile influente si asta face ca produsul finit sa fie unul cat se poate de sanatos si, speram din tot sufletul, unul original.

 

 

Cam pe unde se situeaza Amoral in scena de metal actuala si cam ce are de oferit publicului?

Cred ca ne aflam la un nivel destul de ridicat si incercam sa ne dezvoltam prin tot ce facem. Consider ca ne-am miscat intr-un ritm rapid si constant si nu avem de gand nici o clipa sa reducem turatia motoarelor. Oferta noastra consta intr-un melanj interesant de death metal si influente din practic toate celelalte genuri muzicale din metal, pentru ca nu ne-am limitat niciodata la o singura chestie. Ne mandrim cu aparitiile noastre live si dam cam 120% din ce avem la fiecare dintre ele, in perfecta consonanta cu publicul. Iti vei aminti ca ai vazut Amoral live chiar si in situatia in care muzica trupei nu iti spune mare lucru.

Cat de greu ii este unei trupe debutante sa iasa la suprafata? Banuiesc ca nu va puteti intretine doar din concerte si vanzari de albume.

E foarte greu. Si munca nu se incheie defel in momentul in care ai obtinut un contract cu o casa de discuri. Avand in vedere cat de multe albume apar zilele astea, faptul ca semnezi cu cineva nu mai inseamna prea mare lucru. Muncim pe branci pentru a obtine cat mai multe aparitii live iar principala noastra tinta este sa cantam cat mai mult peste granitele Finlandei. Asa ca, rezumand, trebuie sa scoti un disc al dracului de bun si sa canti peste tot daca vrei sa ai vreo sansa sa fii remarcat de oameni.

Va satisfac termenii deal-ului pe care il aveti la momentul asta cu Spinefarm Records? Isi fac bine treaba atunci cand vine vorba de promovarea voastra si a produselor voastre?

Da, ne e bine la Spine. Ma indoiesc ca vreo alta casa de discuri ar fi investit in doua importante turnee europene, atat pentru albumul de debut cat si pentru cel de-al doilea. Le suntem foarte recunoscatori. Spine este deja o marca serioasa in industria muzicala, astfel incat detin atat dorinta cat si resursele pentru a te promova si a-ti rezolva problemele.

V-ar tenta un contract cu una dintre casele mari de discuri precum Century Media, SPV sau Nuclear Blast? Ati face acest pas care s-ar putea dovedi pana la urma unul foarte riscant?

Nu, chestia asta nu se afla pe lista noastra de prioritati. Avem prieteni care lucreaza pe la casele mari de discuri si am vazut cat de urat se pot schimba lucrurile dupa un inceput promitator. Cu cat casa producatoare e mai mare, cu atat si pretentiile sunt mai mari, asa ca daca nu vinzi imediat 10.000 de unitati din album, poti risca sa fii considerat un esec. Nu mai exista prea multe case de discuri care sa gandeasca pe termen ceva mai lung, toata lumea vrea rezultate imediate, ceea ce e deopotriva o prostie si un lucru rusinos.

Te-as ruga sa imi spui ce crezi ca este mai important la Decrowning (productie, concept, comparatii cu albumul precedent). Ar fi minunat daca ai putea sa ne spui cate ceva despre fiecare piesa in parte.

Cred ca daca privim comparativ cele doua albume, putem observa ca s-au imbunatatit si productia si aranjamentele si tehnica executie si feeling-ul. In consecinta, Decrowning este un album mai bun din toate punctele de vedere. Consider ca trebuie sa te autodepasesti cu fiecare album nou pe care il editezi si, legat de asta, am sa iti spun ca nu vom intra din nou in studio decat atunci cand vom simti ca putem produce un disc si mai bun decat acesta. Pe Decrowning exista compozitii mai lungi si mai variate (Showdown, Bleeder), mai scurte si intense (Drug of Choice, Raptus), colectii de riffuri (Decrowning, Denial 101) sau bucati cu refrene catchy (Lacrimal Gland, Tiebreaker, Control Cancer). Nici vorba de un album monoton.

Hai sa facem o previziune. Unde se va situa scena metal in 10 ani de acum incolo? Cum crezi ca va fi muzica viitorului?

Ramane de vazut. De cativa ani incoace metalul a fost intr-o crestere permanenta si cred ca in catva timp isi va atinge varful de forma. Daca lucrurile continua tot asa, cred ca metalul va fi in curand acceptat si de mainstream. Ma tem ca si in viitor stilul R&B va juca un rol foarte important.

Desi e melodica si catchy, muzica voastra exprima foarte multa furie si frustrare. De unde provine toata aceasta energie, toata aceasta ura?

Intotdeauna va exista ceva care sa ne scoata din sarite. Cu toate astea, consider ca nu e neaparat necesar sa fii furios pentru a compune o muzica de genul asta. Stiu ca Silver si cu mine, principalii compozitori ai muzicii Amoral, ne simtim in forma maxima si suntem in toane bune atunci cand lucram la piese noi. Riffurile heavy sunt excelente pentru aparitiile live si chiar la asta ne si gandim atunci cand le compunem. Asta ne inspira mai mult decat furiile copilaresti. Sentimentele puternice sunt foarte utile atunci cand scrii textele unui album, dar ele nu trebuie sa se limiteze numai la ura sau furie.

Care a fost cel mai bun concert al vostru? Spune-ne o poveste amuzanta din turneele voastre.

Din punct de vedere al audientei, cel mai bun show al nostru a fost cel de anul trecut de la Festivalul Tuska. A fost prima data cand am cantat in fata a mii de oameni, ceea ce ni s-a parut uimitor. Din pacate, concertul a fost un dezastru in ceea ce ma priveste, pentru ca am avut o gramada de belele cu echipamentul. Cel mai distractiv a fost tot anul trecut, la Sevilla. Publicul a fost fantastic si ne-a facut sa ne simtim minunat. De-abia astept sa revenim acolo. Avem si cateva intamplari haioase din turneul efectuat alaturi de Finntroll si Naglfar. Oricum, ce s-a intamplat la granita cu Elvetia a fost foarte interesant. Ajungem la vama dimineata in zori si ofiterii vamali decid ca trebuie verificat fiecare pasaport in parte. Astfel, 21 de insi sunt treziti din somn si asezati in linie. Ofiterii intra cu un caine in autocar si gasesc niste substante care nu i-au facut prea fericiti. Dar nu asta era cea mai mare problema. Ei cer sa li se spuna cine e proprietarul unei stele ninja pe care tocmai au descoperit-o. Nefericitul posesor iese la apel si intra in biroul ofiterului pentru o discutie. De parca asta nu era oricum de ajuns, tipul este dus la cea mai apropiata sectie de politie. Asteptam 3 ore pana cand muzicianul infractor revine la autocar. Calcam acceleratia pentru ca deja suntem in intarziere. Dupa 2 ore de goana ne dam seama ca inginerul de sunet nu e in autocar. A fost uitat la vama. Se dau multe telefoane, i se aranjaza o cursa, asatfel incat nu e nevoie sa amanam concertul.

 

 

Ai putea sa iti descrii colegii in cateva cuvinte?

Patru muzicieni ambitiosi, care impreuna cu mine incearca sa ridice trupa la un nivel calitativ cat mai inalt cu putinta. Nu exista verigi slabe in aceasta formula.

Ce parere ai despre zicala: “Sex, drugs and rock’n’roll”?

Cred ca nu prea mai exista multe legaturi intre trupele din zilele noastre si chestia asta.

Vorbeste-le cititorilor nostri despre planurile voastre de viitor.

De acum in aproximativ 2 saptamani, mai exact in perioada 21 februarie – 1 aprilie, o sa plecam intr-un turneu impreuna cu Dark Funeral si Naglfar. La sfarsitul lui aprilie avem in plan cateva show-uri in Rusia, speram sa ne iasa. Daca avem putin noroc, in vara vom canta la ceva festivaluri si apoi vom face inca un turneu in toamna. In tot acest timp vom scrie si material pentru cel de-al treilea album, pe care il vom scoate in momentul in care vom simti ca a sosit momentul sau.

In incheiere am sa iti propun un mic chestionar:

Death metal sau black metal?

Exista chestii faine si o gramada de trupe de 2 bani in ambele genuri, dar cred ca am sa aleg death metal.

Foc sau apa?

Smoke on the Water, baby.

Amar sau dulce?

Duuuuulceeeee…

Schwarzenegger sau Bruce Lee?

Sa ma uit la Terminator 2 si sa fiu in forma ca Bruce Lee.

Lars Ulrich sau Dave Mustaine?

Acum niciunul.

Virgina sau tarfa?

Aici nu exista o cale de mijloc?

Sentenced sau Amorphis?

Amorphis.


Iti multumesc pentru timpul acordat.

Si eu iti multumesc si sper sa ne vedem in curand in turneu!

Autor: Sake
Vezi galeriile trupelor: Amoral

   February 21, 2006  | 0 Comentarii  | 7837 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: DACA VREI CU ADEVARAT, POTI!!! Interviu cu Ben Varon (Amoral)

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri