Dirty Shirt: De la cămașă la ie în patru albume, dezbatere cu Mihai Tivadar

Că Dirty Shirt e trupa romanească a momentului nu e o întâmplare. De patru albume incoace (primul lansat acum șaptesprezece ani), Mihai Tivadar și colegii lui au tot distilat acest hibrid de metal modern și muzică tradițională, prezentat în forma lui cea mai rafinată pe Dirtylicious (2015). Pariuri nebune, decizii riscante, susținute de o muncă serioasă și un respect fată de muzică și public, cam asta e rețeta succesului Dirty Shirt, povestită de Mihai. Și asta nu e tot ce ne-a povestit: ne-a zis și despre albumul live care apare în februarie, despre concertele cu Orphaned Land din martie și despre înregistrarea noului album de studio, care deja a început.

Metalfan: Bine ai revenit la Meltafan, Mihai. Ultima dată am discutat în 2013 când tocmai lansaseți albumul Freak Show. Între timp s-au întâmplat multe, cum ai rezuma toată perioada asta, care au fost evenimentele cele mai importante?
Mihai Tivadar: Mulțumesc pentru invitație. În cei patru ani s-au întâmplat foarte multe pentru trupa. A urmat un turneu Freak Show reușit, atât în țară cât și două ieșiri europene, cu un apogeu la finala Metal Battle la Wacken, unde am luat locul 2. A urmat anul 2015 și lansarea albumui "Dirtylicious" care a ieșit la momentul oportun (în perioada de "glorie" post Wacken) și care clar ne-a propulsat câteva trepte în față. Succesul albumului și al turneului, atât în țară cât și în străinătate a fost peste așteptări. A urmat tragedia de la Colectiv, care binenteles ne-a afectat mult, atât la nivel personal cât și activitatea trupei. A fost deasemenea perioada când am devenit o trupă "confirmată", cu participări la evenimente importante, atât în țară cât și în străinătate. A urmat 2017, un an în care am făcut un pariu nebun, și anume un turneu alături de o orchestră tradițională, un proiect care s-a concretizat cu "FolkCore DeTour", alături de Ansamblul Folcloric Național Transilvania. Consider că e o realizare mare, nu doar pentru trupa noastră, iar turneul a fost minunat, o experiență muzicală și umană unică. Rezultatul se va vedea și pe albumul live, care va fi lansat în 23 februarie și va fi disponibil în format CD, DVD și download card pentru versiunea Full HD. Albumul va fi produs în colaborare cu labelul francez Apathia Records. Live-ul va fi disponibil și pe platformele digitale Youtube, Spotify, Deezer, iTunes, Amazon, etc. 
 
Metalfan: Dirtylicious a fost un album foarte bine primit de fani și de critici. Colegul nostru Gabriel Szuender, în recezia discului (link), punea o parte din accest succes și pe seama unui plan de carieră bine gândit și executat din care face parte și Dirtylicious. Cât de corectă este presupunerea lui?
MIhai Tivadar: Da, a fost foarte bine primit, atât de public cât și de presă, cronicile fiind în unanimitate excelente. Încercam să facem lucrurile cât mai bine și mai "profi". Confirm că mereu avem planuri și proiecte în curs, le gândim cu ceva vreme înainte, însă asta ține de partea organizatorică și nu artistică. Pe partea muzicală, lăsăm flow-ul să curgă natural.

Metalfan: Apelarea la filonul folcloric asigură multor trupe de metal un plus de atenție din partea publicului, mai ales internațional. Poate nu întâmplător cea mai cunoscută trupa românească în străinătate este Negură Bunget, o trupă al cărei concept se sprijină pe tradiții și folclor. Cât de mult din succesul vostru credeți că se datorează acestui exotism pe care vi-l aduce folclorul? În ce măsură a fost Dirtylicious conceput cu intenția de a răspunde așteptărilor publicului care apreciase elementele folclorice de pe Freak Show?
MIhai Tivadar: Elementele tradiționale (nu doar cele românești) aduc un parfum și originalitate artei. Se întâmplă asta nu doar în muzică, și nu doar în prezent. Din punctul meu de vedere, o parte din succesul nostru se datorează tocmai acestei "arome" estice, dar cred că în primul rând a contat soundul original, abordarea muzicală unică precum și energia transmisă pe scena. Precizez totuși că nu a fost o decizie "strategică" luată în prealabil: hai să facem un album folk metal că e la modă. Oricum, albumul nostru nu prea ai cum să-l clasezi folk metal, e mult mai variat, iar structura modernă de bază e pe felia nu metal – hardcore – industrial. Combinând elementele de metal "modern" a fost mai degrabă o decizie riscantă, mai ales când am înregistrat albumul (2014).
Oricum, noi am folosit elemente folclorice încă din primii ani Dirty Shirt și le veți găsi practic în toate materialele noastre, din 2000 până în prezent. În ceea ce privește "Dirtylicious", în mod natural primele piese compuse aveau influențe sau pasaje tradiționale, deși erau piese originale (My Art, Moneyocracy, Mental Csardas, Dirtylicious, etc…). A fost însă un moment în care evident că albumul va fi orientat spre folclor. Violonistul cu care colaboram în perioada respectivă (Cosmin Petruț) a cântat "Ciocârlia" la soundcheck înainte de concertul din Grenoble, și am început să jam-uim deasupra. A ieșit extraordinar și era evident că e de pus pe album. Cum mai aveam deja alte două piese inspirate parțial din cultura populară (Hoții, Cobzar), era clar că merită să încercăm acest experiment muzical și să facem albumul integral cu muzica tradițională. A urmat o perioadă de căutări și încercări, completând albumul cu "Maramu’", "Călușarii", "Dulce-i vinu".

Metalfan: De unde vine inspirația de a compune? Cum alegeți o temă folclorică la care să creați o prelucrare? De exemplu, care au fost pașii prin care au trecut piesele Cobzar sau Săraca inima me până la finisarea lor?
MIhai Tivadar: În general eu compun sau vin cu ideea de bază, pe urmă fiecare participă cu "la touche personnelle". Deseori îmi vin ideile fără să am vreun instrument la îndemână : pe stradă, la volan, când lucrez, etc… Dacă ideea mi se pare destul de interesantă o "repet" și o dezvolt în cap până capătă un contur. Există evident riscul să o uit, însă în timp am ajuns la concluzia că există un triaj natural, ideile faine revin mereu, chiar dacă se întâmplă după ani de zile. Nu odată o piesă compusă recent a fost completată de minune cu o idee pierdută undeva în subconștient, care a revenit în mod natural. S-a întâmplat însă și să iau chitara sau clapele și să încep să cânt la modul liber, fără nici o idee sau pattern prealabil și într-un timp foarte scurt să iasă o piesă foarte bună, pornind de la nimic. E destul de greu de descris, dar câteodată am impresia că ideile de bază vin dintr-un fel de "cloud" muzical : bang. Pe urmă e nevoie de multă muncă, să le cizelezi, să le alegi, modifici, până sună cum trebuie. Oricum, din multe idei de piese, doar o parte ajung în etapă home recording și le trimit la colegi. Pe urmă, ideile suferă câteodată metamorfoze importante datorită colegilor, ceea ce le îmbogățește foarte mult. În fine, doar o parte din piesele lucrate ajung pe albume, dar ideile bune rămân și pot să apară ulterior. (zâmbește)
Pentru "Săraca inima me" am pornit de la o temă pe chitară mai industrială, gen Nine Inch Nails și mi-am dat seama că o pot combina cu linia melodică de la "Săraca inima me". Le-am propus colegilor piesa prima dată în 2009, însă cum eram în timpul înregistrărilor "Same Shirt Different Day", am amânat-o pentru 2010, de când o și cântăm live. Țin minte că la repetiții piesa s-a schimbat enorm. În primul rând, Vlad a propus să schimbăm măsura din 4/4 foarte drept și industrial într-un 6/8 mult mai groovy și mai natural. Pe urmă, împreună cu ceilalți colegi am construit împreună flow-ul, structura și aranjamentele piesei.
La "Cobzar" povestea e foarte diferită. În vara 2013 mergeam spre România cu familia și cântam de zor, ca să fie mai distractiv drumul lung. La un moment dat am cântat "Cobzar" și instantaneu mi-am dat seama că piesa are potențial mare, și merită reochestrată și dezvoltată. Cred că în ora următoare, în timp ce conduceam am compus “în cap” și restul piesei.

Metalfan: Aveți o piesă intitulată Mental Csardas. Csardas este denumirea unui dans unguresc. O parte din versuri sunt în maghiară. Cum vezi relația dintre folclorul românesc și maghiar din Transilvania?
MIhai Tivadar: Cele două sunt asemănătoare, au o relație foarte bună. Muzical sunt multe similarități, ritmice, armonice și melodice, s-au influențat reciproc în timp. Piesa a fost compusă fără a-mi da seama că seamănă cu folclorul maghiar. Ulterior, ne-am dat seama că are un iz de "Csardas" și pe urmă Leo Ciocan a scris versurile cu refren în maghiară.

Metalfan: Versurile voastre sunt scrise în diferite limbi, în engleză, romană, maghiară, franceză, chiar și în limba sârbă. Care este motivul pentru care versurile sunt așa diverse?
MIhai Tivadar: E normal să cântăm în engleză și română, engleza e limba rockului, română e limba noastră. Celelalte limbi străine au fost incluse datorită procesului creativ. La Pitbull am preluat versurile originale în sârbă. La "East West" am făcut un featuring cu soliști francezi, deci piesa a fost în franceză.

Metalfan: În urma ascultării unor piese îmi pot imagina o hora imensă care se dansează pe un ritm electronic-tradițional hardcorizat. Ai fost vreodată la hora tradițională din sat? Ai intrat în horă? Care este relația voastră personală cu tradițiile și folclorul?
MIhai Tivadar: Să știi că s-a întâmplat de multe ori să vedem hore imense cu iz electro-tradițional hardcorizat la concertele noastre. Nu știu dacă colegii au fost într-o horă tradițională, însă la noi în zona horele sunt mai rare, mai degrabă se fac dansuri în perechi. Eu am fost înconjurat de folclor încă de mic, și când am fost la liceu și la facultate, am cântat alături de Pali (basistul Dirty Shirt) într-o trupă de nunți. Binențeles că eram bine pus la punct cu un repertoriu larg de muzică populară. În plus, tot când eram la liceu, într-o vară am făcut cursuri de pian cu Lăcătuș, un muzician de etnie romă extraordinar de la noi din oraș, care mi-a arătat mai ales construcții armonice "țigănești" folosite mai ales în jazz și café concert, dar și în muzica populară.

Metalfan: Am înțeles că toate sumele încasate din 2015 provenite din vânzările digitale ale albumului “Dirtylicious” au fost donate victimelor din Colectiv. După părerea (și experiența) ta, tragedia a atras după sine schimbări semnificative legate de condițiile localurilor unde se organizează concerte?
MIhai Tivadar: După tragedia de la Colectiv, am anulat toate concertele de la finalul acelui an (trebuia să sărbătorim 20 de ani Dirty Shirt, inclusiv cu un concert în Colectiv) și am participat sau organizat evenimente caritabile. De asemenea, vânzările online din acel moment până la finalul anului au fost donate. În ceea ce privește condițiile la concerte, consider că toată lumea e mult mai atentă acum, atât la capacitatea legală, cât și la asigurarea condițiilor de securitate.

Metalfan: Nu demult ați anunțat că vă veți alătura formației Orphaned Land pentru patru concerte în cadrul turneului lor de promovare a noului album, „Unsung Prophets & Dead Messiahs”. Cum au fost aranjate aceste concerte? Orphaned Land au cântat la Satu Mare la Samfest în 2006, i-ați văzut atunci?
MIhai Tivadar: A fost o discuție între manageri. Nelu Brîndușan organizează concertul Orphaned Land din Cluj Napoca și acest lucru clar a ajutat mult în ecuație. Nu i-am văzut în 2006 la Satu Mare, cântam la un alt festival.

Metalfan: Veți urca pe scenă alături de Orphaned Land în Slovacia, Polonia, Ungaria și Germania, în martie 2018. Cât de importante sunt aceste concerte pentru trupa și pentru voi, personal?
MIhai Tivadar: E o șansă extraordinară, deoarece, deși am avut deseori turnee în străinătate, mereu am neglijat Europa Centrală și de Est. Cântând în deschidere la o trupă mai cunoscută, care are similarități în concepția muzicală, e clar un avantaj ca expunere la public și presă. Suntem nerăbdători.

Metalfan: Dirty Shirt a mai avut concerte în Europa în trecut. Ați mai cântat în țările pe care le veți vizita împreună cu Orphaned Land? De obicei, cum vă primește publicul din țări străine?
MIhai Tivadar: Turneul din martie va fi un turneu al premierelor: astfel, din cele 10 concerte, pentru prima dată vom avea mai multe concerte în deschidere la o trupă recunoscută la nivel internațional (cele 4 cu Orphaned Land). De asemenea vom fi pentru prima dată în Polonia (Cracovia, Lodz, Wroclaw, Poznan și speram Varșovia), în Cehia (Praga) și Slovacia (Bratislava). De asemenea, deși am mai avut concerte în Ungaria și Germania, va fi pentru prima dată când vom cânta la Budapesta și Munchen. Prin țările unde am umblat, mereu am fost bine primiți, și mereu în orașele unde revenim, publicul prezent e mai numeros. Sunt orașe/zone (mai ales în Franța) unde avem un fan-base solid și ne putem baza pe un public de 100 -200 persoane la concerte. Eu zic că e ceva. (zâmbește)

Metalfan: Interesant este că, după ce Orphaned Land au cântat în Cluj Napoca cu ocazia turneului lor mondial în 2013 vor reveni pe 9 martie 2018 să susțină un concert în același club (Flying Circus Pub), doar că, de atunci s-a schimbat locația acestuia. Sigur că și vouă vi s-a întâmplat să vă reîntoarceți în locații unde ați mai susținut concerte dinainte. Cum e să cânți în aceleași localuri după o perioadă îndelungată?
MIhai Tivadar: În România, șansele sunt infime să cânți într-un club unde ai cântat să zicem cu cel puțin 10 ani înainte, deoarece puține sunt atât de longevive. Însă sunt cluburi unde am revenit, atât în țară, cât și în străinătate. De ex, la Grenoble am cântat în 2013, 2014 și 2016 la Ampérage, o super sala de talie medie. Mie îmi face plăcere să revin într-un club/sala unde am avut deja concert, sunt mai puține necunoscute, știi la ce să te aștepți, însă în același timp îmi doresc să progresăm și la nivel internațional, să ajungem să cântăm în săli cât mai faine.

Metalfan: V-ați gândit la setlist? Veți promova albumul cel mai recent sau vor fi piese din toată discografia?
MIhai Tivadar: Încă e devreme pentru setlistul acelui turneu. Va depinde mult de timpul avut la dispoziție, însă cel mai probabil și mai logic e să facem o selecție cu "best-of"-ul trupei, fiind pentru prima dată în țările/orașele respective. În general adaptăm setlistul în funcție de turneu. De exemplu setlistul FolkCore DeTour a fost orientat spre piesele cu influențe tradiționale sau care pot fi orchestrate în formula mare. În orașele unde am revenit în formula standard, am adaptat setlistul, incluzând piese mai agresive, tocmai pentru a oferi o experiență diferită celor care ne-au văzut în ambele versiuni.

Metalfan: Care sunt piesele pe care vă place cel mai mult să le cântați live?
MIhai Tivadar: Ne plac piesele care le cântăm, chiar nu prea se pune problema asta. Evident există un playlist "best-of" pe care îl folosim în orașe unde nu am cântat niciodată, însă pe urmă adaptăm și în funcție de cheful nostru, de ce ne e dor să cântăm. Însă dacă ajungem să nu mai avem feelingul necesar la o piesă pentru live, o scoatem din playlist. De exemplu, Pitbull, deși cerută deseori de public, o cântăm foarte rar. E important să rămâi sincer pe scenă.

Metalfan: De unde v-a venit ideea de a reuni pe aceeași scenă o formație metal și o orchestră tradițională (Ansamblul Național Folcloric Transilvania)? Povestește-ne cum a fost turneul "FolkCore Detour" și cum a decurs acesta.
MIhai Tivadar: Deja când am înregistrat albumul în 2014 cu câțiva muzicieni din Ansamblu Transilvania, discutam ca ce fain ar fi să facem treaba asta și live. Pe măsură ce succesul nostru a crescut, ideea turneului a devenit din ce în ce mai tentantă și treptat proiectul a căpătat contur. În toamna anului trecut, am decis că merită să luăm acest risc, chair și fără sprijin financiar. Pe urmă am depus proiectul în cadrul programului Autorității Naționale a Fondului Cultural și a fost selecționat, ceea ce a asigurat o bază financiară solidă turneului. Pe urmă ne-am bucurat de sprijin și din partea sectorului privat, și astfel am reușit să ducem la capăt acest proiect, extrem de ambițios și complex.
Prima etapă a fost scrierea partiturile și aranjamentele la fiecare instrumentist, o treabă voluminoasă, însă interesantă în același timp, deoarece unele peise au fost reorchestrate. Au urmat repetițiile grupate, separat cu cei din ansamblu în versiune acustică, cu invitații noștri, și în formula electrică. Ce mi-a plăcut mult e că ideile au circulat în două sensuri, și muzicienii din ansamblu și mai ales domnul dirijor Eduard Albina, au participat în construcția muzicală. De exemplu, cele două piese instrumentale "Ciocârlia" și "Călușarii" au fost modificate profund, bazându-ne pe versiunea propusă de ansamblu, mult mai interesantă. În fine, înainte de primul concert, am făcut repetiții în condiții de rezidență, pe scena Casei Tineretului din Baia Mare, cu echipa tehnica prezentă.
Primul concert a fost la Baia Mare, și recunosc că am avut emoții mari : multe puteau să iasă prost, atât muzical cât și tehnic. Cam pe la jumatea concertului am realizat că totul e super ok și pe urmă am profitat de fiecare clipă din acest turneu la maxim. A fost un regal, erau momente când pur și simplu mi se făcea pielea de găină pe scenă, așa frumos suna tot. Și nu sunt singurul cu această senzație, toți cei implicați în proiect (muzicieni, echipa tehnică, staf) au fost încântați de acest turneu și dornici să continuăm această colaborare și în viitor.

Metalfan: Avem posibilitatea să auzim și să citim experiențele ascultătorilor legate de concertele voastre. Mai puțin știm despre cum trăiți voi aceste clipe și de unde aveți energia care prinde forma, imediat după ce urcați pe scena.Cum ați descrie ce înseamnă pentru voi să cântați live?
MIhai Tivadar: Pentru Dirty Shirt concertul este momentul cel mai important ca muzician, e locul unde poți partaja muzica cu oamenii, se crează legături puternice. E ca un drog, și când trece o lună fără concerte, începem să dăm semne de sevraj… Faptul că ne înțelegem bine și ne distram mult în turnee contează, însă concertul rămâne ceea ce motivează și explică sacrificiile făcute. Nu contează că am avut un concert cu o seară înainte și am condus toată noaptea, când urcăm pe scenă, oboseala și grijile dispar. Și ce e foarte important e să fii sincer pe scenă, atât pentru tine că om dar și față de public. Dacă ești adevărat pe scenă, publicul o simte și reacționează, la rândul lui oferindu-ți energie, creîndu-se o spirală pozitivă.

Metalfan: După o experiență concertistică atât de largă, mai ai emoții înainte de a urca pe scenă/înainte de concert?
MIhai Tivadar: Fiecare concert e unic, și mereu am emoții (pozitive) înainte de concert. Însă în sensul de trac, se întâmplă foarte rar. În ultimii ani, cred că am avut înainte de concertul de la Wacken și primul concert de la FolkCore DeTour.

Metalfan: Care sunt pregătirile pentru un concert, de obicei? Faceți repetiții? Tu locuind în Franța îngreunează acest lucru “funcționarea” voastră în vreun fel ca trupa?
MIhai Tivadar: Repetăm intens când lucram piesele pentru album și înainte de începerea unui nou turneu. Pe urmă, nu prea rămâne timp pentru repetiții, acestea sunt rare, de obicei când avem o pauză de peste o lună între două concerte. Însă cum suntem muzicieni cu experiență, acest lucru se compensează. Există mai multe tipuri de repetiții. Cele în sens standard, când toată lumea e prezentă, se întâmplă de obicei în momentele importante, când vin în țară. În rest, colegii repetă fără mine. Un alt tip de repetiții se face pe skype, când prezint ideile noi colegilor, și le lucram împreună separat. De asemenea, lucram foarte mult pe liniile vocale, comunicând tot pe skype, și băieții înregistrând diferitele versiuni în lucru.

Metalfan: Cea mai amuzantă întâmplare legată de un concert?
MIhai Tivadar: Pfff… greu de ales o întâmplare amuzantă. Adevărul e că ne prostim mult în turneu, atât pe drum, cât și la destinație, și facem glume care pentru cei din "exterior" pot părea ciudate, sau chiar urâte. Pentru noi e ca și o supapă, ne permite să evacuăm din oboseală și stres. De exemplu, un moment memorabil a fost după concertul din Zalău din 2013, alături de francezii de la Ze Gran Zeft. Eram la o terasă după concert să mâncăm, și am făcut pariuri dacă Vlad (bateristul trupei) va mânca sau nu o gherberă (o floare cu un gust extrem de amar, mă întreb dacă nu e toxică). Evident că a acceptat provocarea și a mâncat-o clătind-o în farfuria cu ciorbă.
Altă întâmplare amuzantă a fost la finala Metal Battle din 2010, ce s-a desfășurat la Rockin` Transilvania, Bran. Am ajuns dimineața, și pe terasa unde ne-am instalat, berea la halbă era mult mai ieftină decât cafeaua. Așa că am schimbat comanda :). Pe urmă mi-am cumpărat un cimpoi de la piață, din ăla făcut din bostan uscat, cu o muzicalitate destul de bizară. După ce m-am prins cum funcționează, tot așa la prosteală, m-am apucat să cânt la ieșirea din piață, pe o bancă, cu o căciulă în față, și oamenii au început să îmi lase bani. A fost foarte distractiv.
În fine, o a treia pățanie, mai recentă, la Sofia Metal Fest. Datorită unei erori de comunicare, managerul de scenă a primit doar riderul tehnic care specifică apă pe scenă, fără riderul de protocol. După ce am călătorit toată noaptea din Iași, practic fără oprire, rupți de oboseală și de foame, am fost conduși în backstage-ul nostru, unde am fost așteptați cu … apă, multă apă. Organizatorul principal a discutat cu stage managerul, care i-a arătat hârtia cu ce trebuie să pregătească, așa că nu prea mai era ceva de făcut. Ne-a mai "cules" una alta de la celelalte trupe, dar noi eram mult prea flămânzi. Așa că după soundcheck, am mers la partea în aer liber a festivalului, unde se vindea mâncare la grătar și cu cei 50 leva scoși din bancomat, am negociat cu tanti de acolo, să ne pună tot ce poate de banii ăia pentru 9 persoane. Ne-a umplut cu un platou imens cu cartofi păi și produse de grătar specifice. Cel mai tare a fost când cu Rini (solist) am dus platoul în backstage și a făcut un miros de prăjeală de îți lăsă gura apă în toată zona. Cei de la Kreator au cerut imediat după, să primească și ei același meniu ca și noi, și cum am avut mult prea mult, am împărțit grătarele și cu alte trupe din acea seară.

Metalfan: De la lansarea albumului Dirtylicious a trecut o perioadă îndelungată în care voi nu v-ați oprit din cântat, având în jur de 20-30 de concerte pe an. Cât timp va rămâne să vă ocupați cu altceva? În perioada asta de doi ani și jumătate ați avut timp să puneți bazele unor piese noi?
MIhai Tivadar: Din 2010 nu cred că am avut vreun an sub 30 de concerte. E un sacrificiu mare, mai ales că între timp mai mulți avem acum familii, însă încercam să găsim echilibrul între trei pilieri : familia, viața profesională și muzica. Câteodată e greu, dar uite, suntem imediat în 2018 și noi suntem încă tot aici, (zâmbește). Chiar și așa, reușim să compunem, să lucrăm și înregistrăm piese noi într-un ritm bun, cu un album odată la 2-3 ani. Cred că asta se datorează faptului că, practic, nu mă opresc niciodată din compu,s astfel înainte de lansarea albumului în curs, mereu avem în avans cel puțin 5-6 idei de piese noi.

Metalfan: Bineînțeles că nu putem încheia interviul fără a te întreba despre piesele noi, despre noul album, pe care îl înregistrați chiar acum. Pe pagina de facebook Dirty Shirt au apărut câteva clipuri video din studio, așa că știm că pe album se vor auzi trompeta și tambalul, deci direcția pare că e, în mare, aceeași ca pe Dirtylicious. Ce altceva ne mai poți spune despre piesele noi?
MIhai Tivadar: Chiar dacă păstram instrumentele tradiționale și există o continuitate de abordare, noul album va fi foarte diferit de "Dirtylicious", mult mai variat, mai experimental și cred mai surprinzător. Exceptând o singură piesă, toate sunt originale, mult mai puțin influențate de folclorul românesc, însă cu mai mult world music și influențe diverse și variate. De asemenea, există instrumente ce nu apăreau pe "Dirtylicious" și le-am folosit în turneul FolkCore DeTour (braci, contrabas), dar și instrumente de suflat (trompetă, trombon și saxofon) care vor da o nuanță mai balcanică. Decizia de a continua colaborarea cu instrumentiști din sfera folclorică e cât se poate de logică și naturală, ținând și de experiența artistică extraordinară din turneul FolkCore DeTour. Ar fi păcat să nu profităm de colaborări cu muzicieni extraordinari, care să adauge culoare muzicii noastre. Adevărul e că am prins gust la realizarea de orchestrații complexe, cu multe instrumente, hahaha.

Metalfan: Astea au fost întrebările noastre. Dacă e vreo întrebare pe care am uitat să o punem, acum e momentul să răspundeți la ea!
MIhai Tivadar: Uite o întrebare importantă, care nu mi-a fost pusă niciodată: "care e desertul tău preferat?". Răspuns: înghețată de ciocolată, însă să fie de calitate. Hahaha!