interviuri rock

EDITORIAL: Missed Hits and Cheap Thrills – despre ce n-am povestit luna trecută

EDITORIAL: Missed Hits and Cheap Thrills – despre ce n-am povestit luna trecută
TRUPE : Editorial

În martie, 2018 au revenit în acţiune trupe mari, dar ne-am obişnuit cu toate reîntoarcerile, reunirile sau activităţile îndelungate, aşa că „surprizele” nu mai suprind. Ne liniştim, aglomeraţia de lansări de albume şi single-uri din partea clasicilor şi nou-născuţilor nu e caracteristică doar unui interval din calendar. Aşa vom trăi mult de-aici încolo, până când ceva se va întâmpla şi va fi mai multă linişte apoi, poate. Am decalat un pic momentul de „missed hits” din pricina deplasării la Inferno, în Oslo. Oricum, atmosfera din zona noastră a fost alterată de ideea de vacanţă în ultima săptămână, drept urmare n-au fost prea multe ştiri pe Metalfan. Compensăm acum cu o serie de clipuri adunate de mine şi H., unde menţionăm şi alte lucruri. 

Pe 9 martie a apărut un album nou Judas Priest şi cred că era cea mai bună chestie pe care Halford şi băieţii o puteau face în zilele noastre. Despre „Firepower” ne-a povestit şi Gedi şi Klawz pe Metalfan, unul de bine, altul de rău, sau mă rog, „de mediocru”. Vedeţi voi care are dreptate, „Evil never dies”. Alt material din martie de luat în seamă ar fi Oceans of Slumber – „The Banished Heart”, pentru care grupul din Texas a asamblat în chip caracteristic o formă particulară de metal, cu influenţe preluate de la idoli nouăzecişti din aria melodic şi gothic, metamorfozate apoi prin socoteli jazz, blues şi soul, unde se evidenţează o găselniţă ritmică deosebită a toboşarului Dobber Beverly de la Insect Warfare şi, nu în ultimul rând vocea total particulară în stilurile metal a Camillei Gilbert. Ceva mai în afara focusului din luna martie ar fi Will Haven cu cel de-al şaselea album, „Muerte”, un material foarte întunecat de vocea „îngrozită” şi acordajul jos tipic acelui tip de hardcore contaminat cu sludge. E destul de expresiv albumul şi include invitaţi de la Deftones şi YOB, dar ce cred că ce primează aici e maniera prin care muzicienii din Sacramento au construit atmosfera.

Despre single-uri fără acompanient vizual putem spune ceva, de asemenea, mai ales că au ieşit lucruri noi de la Aura Noir. „Dark Lung Of The Storm” a apărut în martie, iar zilele trecute a mai „scăpat” o piesă, „Shades Ablaze”. Albumul aproape omonim, „Aura Noire” va fi lansat spre sfârşitul lunii curente şi vine ca una dintre cele mai puternice forme de metal extrem ale zilelor noastre. Trioul mizerabil a dus black-thrash-ul la paroxim cu acest nou album şi dincolo de latura tradiţională heavy, ne confruntăm cu nişte structuri cu adevărat frapante. Aggressor e mai prezent ca niciodată pe acest material care ocupă numărul şase în discografie. Vă asigur că o să fie nenorocire! Altfel, Don Airey – omul care a animat clapele în mod constant la Deep Purple în ultimii aproape 20 de ani şi care a fost necesar la diverse momente puse la cale de Ozzy Osbourne, Rainbow, Jethro Tull, Gary Moore şi alţii – scoate album solo în luna mai, în compania selectă a vocalistului de la Nazareth, basistului Laurence Cottle, invitat în trecut pe la Black Sabbath sau Gary Moore din nou, toboşarului Jon Finnigan şi chitaristului Simon McBride de la Sweet Savage. Piesa „Victim of Pain” are mister, are efect hipnotizant în maniera psychedelia, dar şi balamuc oriental cum am mai auzit la Deep Purple şi Rainbow. Dacă e caz de hard rock super-nostalgic, Bonfire încă există pe firmament şi are un single mişto publicat deja, „Crazy Over You”, ce a ieşit cu un lyric video care e prea banal ca să-i punem embed. Cu un vocalist nou în formulă, şi anume Alexx Stahl, grupul german lansează zilele astea albumul cu numărul 16, „Temple of Lies”.
 
© Paul Schlesier, Black Salvation – „Breathing Hands”

Ca de obicei, accentul cade în contextul nostru pe single-urile cu videoclip, deci să vedem ce găsim pe-aici. Începem cu nişte blackeri dependenţi şi de thrash şi de sound-ul aşa-zis modern, care vor scoate un EP în luna mai. Nu prea am ce să spun, dar dacă vă place latura generică a muzicii extreme, probabil că vă coafează Siniestro din Suedia.
 
 
Facem un contrast uriaş şi, de dragul exoticului, menţionăm ceva din altă lume… Groove & blues din vestul Africii, mai precis din Mali. Pentru că Sidi Touré revine la compoziţiile unde chitara electrică e necesară şi nici setul clasic de tobe nu e mai prejos, m-am gândit că e firesc să includ un videoclip al acestui muzician aici, alături de băieţii lui din deşert, cu instrumente din tradiţia locală şi nu numai. E foarte frumos cum e ilustrată pura pasiune pentru muzica aici.
 

Ne întoarcem la rockerii tipici zilelor actuale şi nu prea… Ne uităm un pic la californienii de la Skeletal Remains, admirând un death metal extrem de clasic şi de credibil. N-ai cum să refuzi colecţia asta de riff-uri care-ţi aminteşte de Obituary, Asphyx, Autopsy, Morta Skuld şi toate minunile death-ului american, plus consecinţele lor în alte zone. „Devouring Mortality” e al treilea album Skeletal Remains şi se lansează pe 13 aprilie, cu mix şi master executat de Dan Swanö şi copertă realizată de Dan Seagrave, întocmai ca-n epoca de aur a muzicilor extreme.
 
 
De pe debutul Wolf King avem piesa „Greater Power”, ceva hardcore şi dat dracu’… Americanii se prezintă destul de agresiv, aşa că n-aveţi decât să îi urmăriţi în videoclipul de mai jos.
 
 
Veteranii de la Foreigner au făcut anul trecut în Elveţia două show-uri cu orchestră şi cor, ca să vadă şi ei cum se leagă rockul clasic cu simfonia, aşa cum mulţi alţi giganţi au fost curioşi. Pare că le-a ieşit foarte în regulă din ce putem asculta în videoclipul live de mai jos, mai ales că Orchestra 21st Century Symphony pare orientată înspre lucrul cu subtilităţi, fără a exagera natura explozivă a muzicii cu pricina, deci…
 
 
Alt live, cu o prezentare mult mai brută de data asta, avem de la Anthrax care interpreteaza „Caught In a Mosh” cu ocazia „Kings Among Scotland”. Cam prea multă gălăgie la voce aici şi parcă nu-i neapărat de bun augur. Belladonna îşi face corespunzător treaba, dar nu e singurul de pe scenă care foloseste microfonul.
 
 
Videoclipul nou de la Barren Earth are o oarecare amprentă a începutului anilor 2000 din pricina personajul feminin care ar fi trebuit, chipurile, să anime cadrele cu Jón Aldará de la Hamferð, Yli-Sirniö de la Kreator şi ceilalţi membri ai super-grupului. Aş minţi dacă aş spune că ştiu cui se adresează trupa asta.
 
 
În primele zece secunde de vizionare a videoclipului nou al britanicilor de la The Osiris Club credeam că o să fie ceva drăguţ, dar imediat mi-am dat seama că era doar o alăturare de cadre inspirate din curente vintage, filmate superficial şi, elemente cosmice care se potrivesc ca nuca-n perete. Piesa „The Signal” are un refren acceptabil, iar în ansamblu e un progressive rock în regulă, destul de copilăresc, cu visare şi potrivit pentru audiţii la căşti pe drumuri aglomerate.
 
 
Mult mai cinstit este videoclipul grungy, dar totuşi nedefinit al grupului de noise alt rock, Wrong din Miami. Cu un fost membru Kylesa la tobe şi voce, Wrong scoate al doilea album, „Feel Great” pe 13 aprilie. Cântecul de mai jos parcă ar fi o combinaţie de Corrosion of Conformity şi Gorefest, plus ceva nebunie pe care mai bine o descrieţi voi, dacă aveţi vreo curiozitate.
 
 
Am mai scris în trecut despre colaborarea dintre Valerinne şi Mytrip la inţiativa Black Rhino Residency. Muzica creată de grupul bucureştean şi de muzicianul Angel Simitchiev din Sofia a ajuns ulterior pe un EP, „Ahead Is A Barren Land” îi spune şi, mai jos găsim un nou extras, cântecul „Night” semnat Mytrip, acompaniat de un videoclip non-narativ şi fără urmă de existenţă umană… Doar nişte copaci din arhiva lui Simitchiev, aranjaţi de Alexandru Daş. Compoziţia funcţionează după cum îi spune titlul, un ansamblu de sunete nocturne care-ţi pot fi foarte de folos dacă îţi asumi o contemplare cu toate riscurile de rigoare, cum ar fi izolarea, nostalgia şi alte capcane afective.
 
 
Toboşarul de la Procession, Uno Bruniusson, activ şi pe toate albumele In Solitude, mai are un proiect, parcă mai puţin cunoscut, Black Salvation. Tocmai ce a apărut albumul doi al acestui nume, „Uncertainty Is Bliss”, un titlu foarte elocvent pentru genul de psychedelic rock practicat de Black Salvation. Cred că videoclipul la „Breathing Hands” e cel mai interesant din lista asta, în materie de compoziţii, execuţie şi atmosferă.
 
 
Rămânem în familie cumva, fiindcă Uno Bruniusson a fost şi pe la Grave Pleasures pentru o perioadă scurtă. De la cei din urmă avem un video cu secvenţe live la „Mind Intruder”, de pe „Motherblood”… Mood-ul Sister of Mercy, Depeche Mode şi alte imagini clasice ale goth-ului şi post punk-ului prind viaţă în mod plăcut graţie frumoasei voci a lui McNerney şi acompaniamentului unor băieţi scandinavi foarte talentaţi.
 
 
Alt live video, acum cu dinamică criminală în muzică şi cu Bobby Blitz pus pe treabă ca-n zilele bune, doar că mai comic… E marfă totuşi, e Overkill cu „Hammerhead”, unde chitarele şi tobele sunt elementele care ţin toată atenţia trează.
 
 
Iată şi o animaţie care se bazează pe conflicte fantastice şi pentru care imaginile nu sunt de ajuns în redarea poveştii, aşa că se intervine şi cu text. Cântecul e extras de pe debutul trupei americane de stoner, Hyborian şi e destul de atrăgător. Are un vibe de Mastodon într-o compoziţie destul de provocatoare pentru genul respectiv.
 
 
Mai jos îi vedem pe hard rockerii americani de la Dokken în formula clasică, interpretând un cântec nou, „It’s Another Day”. Videoclipul începe ca un material de making-of şi glumiţele membrilor nu stârnesc râsete decât pentru ei, dar ce urmează mai departe e un videoclip obişnuit cu band performance, care acoperă o piesă serioasă, cu o doză de heavy metal foarte viu în ciuda vechimii trupei, care a depăşit deja pragul de 40 de ani.
 
 
Spaniolii de la Angelus Apatrida lansează cel de-al şaptelea album pe 4 mai şi au un single cu videoclip „regulamentar” la piesa „Downfall Of The Nation”, o bucată pe cât de melodioasă, pe atât de zgomotoasă, aşa cum le place lor să onduleze thrash-ul cu rigori din heavy metal şi sound crossover.
 
 
Câţi oameni stau degeaba în cel mai recent clip Caliban?! Sunt vreo trei fără instrumente, pentru că piesa „Ich Blute Für Dich” a avut nevoie de doi invitaţi, Matthi de la Nasty şi Sushi de la Eskimo Callboy. Altfel, Caliban funcţionează conform schemei metalcore, cu ceva synth-uri care să mai umple golurile din break-downs şi… Cam atât.
 
 
Tragic din Bucureşti a anunţat că al doilea album de studio va fi lansat spre sfârşitul anului şi, până una, alta, prima piesă de pe acest material a fost prezentată publicului… „Solaris” e o bucată de aproximativ nouă minute care trage nişte structuri caracteristice sludge-ului şi post-metal-ului într-un hibrid foarte plăcut al progressive-ului. De aceea, spun fără niciun ocoliş că asta e faza mea preferată din tot ce-am ascultat de la Tragic până acum. Marius Costache de la Studio 148 i-a rezolvat pe cei de la Tragic pentru „Solaris” şi cu mix, master, producţie, dar şi cu videoclip şi toate decurg în acordaj perfect cu dimensiunea muzicală.
 
 
Şi în episodul precedent de „missed hits” am vorbit despre noul Melvins, pentru care s-a făcut un soi de alianţă cu Butthole Surfers. A apărut un videoclip nou pentru ceva muzică de pe „Pinkus Abortion Technician”, un colaj super-funny, ca şi piesa, despre care membrii au declarat că e făcută după un schelet vechi al basistului Steve McDonald, de când era punkist tânăr şi se înhăita cu oamenii de la Black Flag.
 
 
Nemţii de la Implore au un clip nou cu secvenţe trase când au fost în turneu în Asia de est. Death-grinderii sunt pe val şi zilele astea pornesc în turneu european cu Rotten Sound şi Exhumed, turneu care ocoleşte ţara noastră, cu graţie, din nefericire.
 
 
Conform cronologiei, ultimele două videoclipuri din lista asta aparţineau celor de la Kamelot şi Dimmu Borgir, întrucât au apărut în ultimele zile din martie. Cum nu înţeleg de ce ambele trupe mai există zilele astea, consider că mai bine nu spun nimic… Cu atât mai mult pentru că e prea simplu să desfiinţezi din vorbe trupe care nu-ţi plac, iar în cazurile de faţă consider că aceste trupe s-au desfiinţat singure. Nu am cu ce să mai intervin.
Autor: Gina S.
   April 10, 2018  | 0 Comentarii  | 3161 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: EDITORIAL: Missed Hits and Cheap Thrills – despre ce n-am povestit luna trecută

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri