Frank Ferrara (BANG): concentrarea noastră şi crezul în noi înşine sunt lucrurile care au făcut diferenţa

TRUPE : Bang

Bang este unul dintre cele mai vechi grupuri de hard rock / heavy metal din SUA ce este încă activ în anul 2017. Cu o istorie zbuciumată ce a început în anul 1969, grupul Bang este hotărât să-și facă cunoscută muzica și povestea noilor generații de ascultători de muzică rock. În data de 15 august 2017 a fost editată cartea biografică The BANG Story: From the Basement to the Bright Lights scrisă de către Lawrence Knorr cu ajutorul poveștilor istorisite de către Frank Ferrara, Tony Diorio și Frank Gilcken. Am zis că acesta este un moment oportun pentru a îl invita pe Frank Ferrara, liderul grupului la o discuție.

Metalfan: Salut, Frank! Bun venit la Metalfan.ro! Cine-i Frank Ferrara? Cum te-ai descrie ca persoană?
Frank Ferrara: Uau… Ce întrebare mişto! Ştii, nu m-am gândit niciodată la asta. Cred că aş spune că sunt cineva care iubeşte cu ADEVĂRAT muzica şi care încearcă să-şi trăiască viaţa la maxim. Cineva care încearcă să vadă partea bună din fiecare…

Metalfan: Ştiu că eşti originar din Monteforte Cilento, Campania, Italia. Dacă ai putea să-ţi accesezi subconştientul şi să te gândeşti la tine, ce ai crede că eşti? European sau american?
Frank Ferrara: După atâţia ani… Ar trebui să zic că american combinat cu multe chestii de italian.

Metalfan: Acum câţiva ani am citit undeva un lucru foarte interesant, cum că o persoană tinde să gândească diferit în funcţie de limba în care gândeşte. De-a lungul existenţei tale, ai observat chestia asta la tine, faptul că ai gândi într-un fel în italiană şi într-un altul în engleză?
Frank Ferrara: După vârsta de 12 ani… Aş putea spune că s-a întâmplat mai mult în engleză… M-am americanizat…

Metalfan: Dialectul specific provinciei Salerno din regiunea Campania este cel cilentan. Cât de bine te descurci cu acest dialect? Ar fi interesant să auzim mai multe de la tine despre acest subiect.
Frank Ferrara: Vorbeam mereu italiană cu tovarăşii mei când încă trăiau… Doar mai puţin cu surorile mele. Dincolo de asta, dacă nu mai foloseşti dialectul, se pierde…

Metalfan: Când şi cum ai descoperit muzica? Ce te-a atras la muzica rock?
Frank Ferrara: Pentru mine, descoperirea a fost când am văzut The Beatles la Ed Sullivan [N. red.: emisiunea lui Sullivan difuzată de CBS între 1948 şi 1971]… Atunci a început pasiunea.

Metalfan: Care au fost primele discuri pe care le-ai cumpărat? Poţi să ne spui mai multe despre treaba asta?
Frank Ferrara: Toate de la Beatles la Cream şi Jimi Hendrix… Moby Grape… Buffalo Springfield… The Animals… Chiar şi Paul Revere & the Raiders. O tonă de muzică minunată a ieşit în vremea aia.

Metalfan: Basul a fost primul instrument care ţi-a atras atenţia din prima sau ai mai încercat şi alte instrumente în trecut? Cum a început totul?
Frank Ferrara: M-am gândit să bat la tobe, dar am decis că erau prea multe de aranjat şi după ce l-am înâlnit pe Frankie [N. red.: chitaristul de la Bang, Frank Gilcken], basul a devenit instrumentul la care am vrut să cânt cel mai mult.

Metalfan: Cum ţi-ai descrie stilul? Care sunt muzicienii care te-au inspirat de-a lungul anilor?
Frank Ferrara: Mă consider un interpret de rock melodic… Sir Paul McCartney m-a influenţat cel mai mult.

Metalfan: Personal, simt că Bang e unul dintre acele grupuri tari care ar merita mai multă recunoaştere pentru moştenirea lăsată şi muzica pe care aţi scos-o. Ar fi minunat dacă ai putea să ne spui câteva dintre cele mai importante lucruri din istoria voastră astfel încât cititorii mai tineri să afle mai multe despre voi…
Frank Ferrara: La început repeteam în fiecare noapte şi nu exagerez când spun fiecare noapte! Eram destul de mult împreună, 24 din şapte. Am făcut asta timp de 18 luni… Compunând şi creând „PROPRIUL” sunet şi stil. Atunci am devenit cu adevărat o trupă şi am crezut că suntem de trebuinţă. Concentrarea noastră şi crezul în noi înşine sunt lucrurile care au făcut diferenţa. Uitându-mă înapoi… Cred că muzica arată asta.

Metalfan: Într-un interviu din anii ’80 cu Frank Zappa, el zicea ceva foarte interesant despre businessul muzical: „Un lucru care chiar s-a întâmplat în anii ’60 a fost că ceva muzică de o natură neobişnuită şi experimentală chiar a fost înregistrată şi chiar a fost lansată.” Asta e cumva o contradicţie cu faptul că primul vostru album, „Death of a Country” (1971) nu a fost lansat până în 2004. Poţi să ne spui, te rog, ce crezi despre ce a zis Zappa?
Frank Ferrara: Păi… Până la un punct, Zappa a fost unic de felul său… A fost cunoscut pentru experimentalismul său. A reuşit prin a fi atât de diferit… El era excepţia, nu regula. Casele de discuri erau doar companii care vindeau muzică… Erau foarte „formatate” într-un fel. În sufletul meu, îmi doresc ca „Death of a Country” să fi fost lansat… Dar cine ştie… Lansat sau nu, e un album tare… Chiar şi azi!

Metalfan: De asemenea, ar fi minunat dacă ne-ai spune cum s-au petrecut lucrurile atunci cu albumul „Death of a Contry”.
Frank Ferrara: Problema noastră a fost că casa de discuri, Captiol Records era un label foarte comercial la acea vreme. Pentru ei, „Death…” era prea heavy ca să fie comercial. De aceea au decis să nu-l lanseze.

Metalfan: Cum era scena rock din Philadelphia la sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70? Ai ceva amintiri de pe-atunci pe care ai vrea să le împărtăşeşti cu noi?
Frank Ferrara: La sfârşitul anilor ’60 exista o scenă de rock şi folk în Philadelphia. Toate s-au schimbat când Kenny Gamble şi Leon Huff au început cu muzica „sweet soul”, care a devenit sunetul Philadelphiei. Rockul a trecut pe locul din spate… Faptul că am ieşit cu muzica noastră din Phily ne-a adus oportunitatea de a ne expune muzica. Nu am fi avut şansa asta în oraşul nostru.

Metalfan: Ştiu că în august 2017 a fost lansată biografia trupei Bang, „The BANG Story - From the Basement to the Bright Lights”. Ne poţi spune mai multe, te rog, despre această lansare şi procesul prin care acest fragment de istorie a fost pus cap la cap?
Frank Ferrara: Ni s-a tot perindat ideea de a avea o carte de câţiva ani, de când am realizat că trebuie să ne spunem poveştile marfă. Aşa că, întâmplarea a făcut să-l întâlnesc pe Lawrence Knorr, un scriitor care deţine şi o editură… Norocul a făcut ca el să-mi spună că şi-a luat primul album Bang când avea 14 ani. În momentul acela am început să asamblăm povestea Bang… A fost o grămadă de lucru, dar a fost bestial să ne reconectăm cu toţi oamenii minunaţi, pe care am fost norocoşi să-i cunoaştem la început… Eu descriu cartea ca fiind foarte asemănătoare cu „Spinal Tap”… Doar că e pe bune! [N. red.: râde].

Metalfan: Cândva în viitorul apropiat, credeţi că ar fi posibil să scoateţi un documentar despre Bang? Când mă gândesc la documentar, primele trupe care îmi vin în minte sunt Anvil, Iggy and the Stooges, Pentagram, etc...
Frank Ferrara: Sperăm să facem doar asta în viitorul apropiat… Să punem fragmentele la un loc pentru un documentar. Intrăm în aceeaşi categorie cu toate aceste trupe… Povestea noastră e la fel de unică, dacă nu mai mult, deci…

Metalfan: Chiar dacă suntem în 2017 şi nu în anii ’80, eu sunt încă un fan al mix-tape-urilor. Ar fi minunat dacă ai putea alege 12 piese de la 12 trupe sau artişti preferaţi pentru un mix-tape virtual, pornind de la cuvântul „transhumanţă”. Care ar fi titlul acestei compilaţii?
Frank Ferrara: O vom numi pe-a mea „Anii mei de tinereţe”.

01. Paul Revere - Kicks
02. Yardbirds - For Your Love
03. Yardbirds - Heart Full of Soul
04. Strawberry Alarm Clock - Incense and Peppermints
05. Mountain - Mississippi Queen
06. Donovan - Mellow Yellow
07. Cream - Badge
08. Status Quo - Pictures of Matchstick Men
09. The Beatles - Strawberry Fields
10. Bubble Puppy - Hot Smoke and Sassafras
11. Vanilla Fudge - You Keep Me Hangin’ On
12. The Monkees - Steppin’ Stone

Metalfan: Mulţumesc, Frank pentru timpul şi răspunsurile acordate! A fost într-adevăr minunat să vorbesc cu tine şi trebuie să spun că a fost o onoare! În final, ai vrea să adaugi ceva sau să transmiţi nişte gânduri cititorilor noştri?
Frank Ferrara: Mulţumesc pentru oportunitatea de a răspunde la acest interviu şi sper că cei care nu ştiu ce e cu Bang… Sunt pe cale să afle. Veţi fi surprinşi. Iar pentru cei care ne ştiu, daţi cu vorbele mai departe şi… Keep On BANGin’!

Foto: Frank Ferrara / Bang Facebook

Autor: H.

September 28, 2017 | 0 Comentarii | 5195 Vizualizari « INAPOI