interviuri rock

Interviu cu Toni Lahtinen (Silentium)

Interviu cu Toni Lahtinen (Silentium)
TRUPE : Silentium

Silentivm! Silentivm! Silentivm! Nu este, asa cum poate ati crede, un indemn la tacere, ci o reactie a unui public efervescent vis-a-vis de prestatia trupei finlandeze cu patronim care imbie la liniste. Albume vechi, album nou, schimbari de componenta, preferinte, planuri de trecut si mai ales de viitor. Totul intr-o, sunt sigur, interesanta discutie cu chitaristul formatiei Silentium, un Toni Lahtinen locvace si lipsit de prejudecati. Interesati? Ocupati loc!

Istoria Silentium incepe prin 1995. Cum te simti dupa mai bine de 10 ani de activitate?
In momentul asta lucrurile sunt mai bune decat niciodata. Este, intr-adevar, greu sa treci peste sentimentele de entuziasm si euforie aparute odata cu lansarea discului de debut, dar acum chiar am impresia ca lucrurile se misca exact asa cum trebuie. Avem multe concerte si probabil ca in curand numele Silentium va deveni unul foarte cunoscut. Relatiile interumane sunt fantastice in interiorul trupei si pentru noi muzica este, pe langa altele, o chestie relaxanta si amuzanta deopotriva.

 

 

Albumul de debut, Infinita Plango Vulnera, a fost editat abia in anul 1999. Ce probleme au dus la o asemenea amanare?
Niciunul dintre noi nu stia cu ce se mananca chestiile astea de promotie si vanzari. Asa ca nu am trimis demo-urile unor case de discuri, ci doar la radiouri si reviste. Din fericire, un bun prieten al nostru pe nume Teemu Lempinen a dat unul dintre ele lui Sami Tenetz. Cred ca numai tampenia noastra a fost de vina…

Dupa cum reiese si din biografia voastra oficiala, debutul vostru a insemnat totodata si primul disc editat de Spikefarm, cunoscuta diviziune Spinefarm. De ce nu Spinefarm totusi? Povesteste-mi!
Spikefarm se ocupa mai mult de trupe mici, care inca nu au un nume, dar cand momentul oportun se iveste, orice trupa poate trece la Spinefarm sau chiar la alte case de discuri la fel de importante. Ia drept exemplu trupele Throne of Chaos sau Entwine. Avand in vedere ca nu eram un nume important, nu am avut loc decat la Spikefarm. Singurul regret este ca resursele erau mult mai mici decat la Spinefarm.

Infinita Plango Vulnera a primit reactii foarte bune de la presa si chiar si de la public. Ce crezi ca a determinat un astfel de impact? In fond si la urma urmei, destule trupe se chinuie ani buni pentru a obtine un pic de succes.
Inainte de toate trebuie sa iti spun ca succesul major inca nu ne-a atins. Inca incercam sa ne facem loc pe aceasta scena si un nume destul de important, asta pentru a fi invitati la cat mai multe concerte. Suntem pe felie de mai bine de 10 ani si lucrurile arata cu adevarat bine in momentul de fata. Poate ca de data asta…
Atunci cand IPV a fost editat, nu existau prea multe trupe de genul nostru. Cred ca asta a si starnit interesul oamenilor fata de muzica noastra.

Spune-mi care sunt, dupa parerea ta, diferentele majore intre Altum si Infinita Plango Vulnera?
Altum a fost cel de-al doilea album al nostru si adevarul este ca e dificil sa faci un al doilea disc reusit dupa ca primul a primit reactii pozitive. Daca IPV a fost simplut si usor de retinut, cu Altum treaba a stat altfel. E ceva mai complex, dar nu plictiseste. Poate putin mai clinic (poate chiar un pic exagerat), dar asta a fost Silentium-ul de atunci.

Cel de-al treilea album, Sufferion, a fost mai accesibil si a continut fragmente din emisiuni radio inserate intre compozitii. De ce l-au respins unii fani?
Treaba cu fragmentele preluate de la radio si introduse intre piese a fost cam riscanta, dar am vrut sa facem ceva diferit. Acum, daca privesc retrospectiv, mi se pare excellent. Albumul a iesit foarte complet si inchegat. Daca asculti doar piesele, ti s-ar putea parea un disc eterogen, dar tema comuna precum si fazele cu radioul il leaga. Nu am vrut sa facem un album fara sare si fara piper, care poate ar fi deranjat pe multa lume. Am vrut sa fie orice, numai un album OK nu. Daca e iubit sau urat inseamna ca experimentul ne-a reusit.

Numele intreg al albumului este Sufferion – Hamartia of Prudence. Ce inseamna de fapt  Hamartia of Prudence?
Hamartia este un termen din teatru care defineste o anumita actiune a unui personaj, actiune care ii determina declinul. Prudence este numele personajului principal feminin, dar in acelasi timp are si sensul de a fi prudent. Sinonim al cuvantului intelepciune. Adicatelea, numele albumului este un fel de joc de cuvinte cu mai multe sensuri.

Stiu ca dupa editarea lui Sufferion au fost ceva probleme cu componenta si era cat pe ce sa va desfiintati. Imi poti oferi mai multe informatii despre perioada aceea?
S-au intamplat multe si povestea este in general cunoscuta. Ca sa rezum, Janne, bateristul nostru, isi cam pierduse motivatia. A facut pentru Silentium multe alte chestii pe langa a canta la baterie si treaba asta l-a consumat. Violonistul Jani a considerat ca am pierde foarte mult timp pentru a instrui un nou baterist, asa ca a decis sa paraseasca si el corabia. Odata cu Jani a plecat si vocea feminina a trupei, o gagica pe care Jani o adusese in trupa si care nu sustinuse decat 4 concerte cu noi.
Asa ca ai dreptate, au existat anumite tendinte de a pune punct activitatii, dar din fericire au fost trecatoare. Am sustinut un spectacol cu formula ciuntita si am avut sansa ca primul nostru baterist, Jari, sa fie printre spectatori. L-am rugat sa revina, a acceptat si in curand am reintrat in normal.

Ati avut vreodata ocazia sa trageti un videoclip? Daca da, ofera-mi mai multe informatii.
Am facut un clip promotional pentru piesa Painless, extras al albumului Altum. A fost filmat de un prieten al trupei care a avut de predat un astfel de proiect la facultate. Ideea i-a apartinut in totalitate, astfel ca tipul a facut scenaru, filmare, editare, etc.
Clipul a fost tras in orasul in care ne-am petrecut adolescenta si are un oarecare iz clasic - romantic. A fost cel mai downloadat clip de pe site-ul firmei de media Imperiumi pentru o perioada de timp considerabila. A fost detronat in cele din urma de o trupa micuta numita Nightwish, cu clipul piesei Over the Hills… and Far Away.

As vrea sa povestim mai mult despre noua voastra casa de discuri, Dynamic Arts Records. Mai au sub contract si alte trupe de metal? Cum ati reusit o colaborare cu ei si de ce ati parasit Spikefarm?
Cand vine vorba de schimbat casa de discuri, totul e simplu. Cand Spinefarm a semnat parteneriatul cu Universal, bugetul alocat Spikefarm pentru trupele mici a fost minim, astfel incat situatia nu ne-a mai convenit. Cum Dynamic Arts Records au dovedit interes pentru muzica trupei si eforturile lor de a ne atrage au fost considerabile, nu am ezitat. Contractul cu Spikefarm expirase, asa ca lucrurile nu au fost deloc complicate. Nu a fost si nu este o tragedie pentru nimeni; noi am ales sa fim o trupa mare intr-o firma mica.
Suntem fericiti ca Spikefarm au semnat cu noi si discul nostru a avut numarul NAULA 001. Pana la urma eram 7 pustani veniti de nicaieri, dar iata ca acum putem face mai mult decat visasem initial.

 

 

Dupa toate aceste miscari de trupe, schimbarea casei de discuri, editarea unui single si apoi a unui album de studio nou-nout, crezi ca putem vorbi de cea de-a doua nastere a trupei Silentium?
Din multe puncte de vedere da. Atunci cand jumatate de trupa pleaca si se mai schimba si casa de discuri, impresia de renastere este una corecta. Mai e si faptul ca acum acordam mai multa importanta vocilor feminine. Seducia e cel mai bun exemplu. Speram ca aceasta a doua nastere sa insemne si intrarea intr-o noua era pentru Silentium (n. trad. P-asta n-am inteles-o, dar cred ca se refera la continuitate).

Noii membri au adus vreo schimbare muzicii trupei? Este Seducia superior albumelor voastre anterioare?
O regula nescrisa spune ca ultimul album este intotdeauna cel mai bun. Pana la urma cine ar vrea sa scoata un disc mai slab decat anteriorul? Apropo de puncte forte, asa cum ti-am mai spus, vocea principala a trecut la Riina, care are un timbru superb. Mai e si noul baterist, care are un stil mai rockist, si asta se reflecta serios in muzica noastra. Nu baga el prea multa pedala dubla, dar sa vedeti ce viteza are.

Vorbeste-mi, te rog, despre conceptul ultimului album. Ce subiecte trateaza textele, cine a machetat coperta si bookletul?
De coperta si booklet s-a ocupat Tuomas Povelainen. El a mai machetat si alte produse editate de Dynamic Arts Records si trebuie sa recunosc ca a facut o treaba fantastica. I-am refuzat cateva schite, dar rezultatul final e misto de tot.

Daca nu te deranjeaza, am sa iti fac o mica provocare. Descrie pe scurt fiecare piesa de pe ultimul disc.
Cred, inainte de toate, ca versurile nu sunt foarte complexe. Nu prea ai cum sa le interpretezi gresit, pentru ca intr-un fel ascultatorul are mereu dreptate si textele au cate ceva pentru fiecare. In textul piesei Hangman’s Lullaby, Matti ne ofera versiunea sa asupra Revolutiei Franceze, povestindu-ne despre un cuplu care isi asteapta randul la ghilotina. Si oamenii astia se gandesc ca daca tot mor, ar fi poate bine sa se bucure de ultimele ore de viata. Si o fac continuand sa bea (n.trad. deci da!)
Unbroken este un fel de poem foarte personal, interpretat in maniera Pink Floyd, dar cu un text plin de furie. Textele au fost concepute inaintea muzicii si e o coincidenta foarte curioasa in faptul ca Sami a compus piesa perfecta pentru niste texte pe care nu le auzise deloc.
Seducia se refera la doi demoni care discuta pentru a afla care e cea mai buna maniera de a colecta suflete. Si acum sa vorbim despre fiecare piesa in parte:

Hangman’s Lullaby
compozitie pe care am reusit sa o asamblez imediat ce m-am apucat de ea. Intai m-am gandit la strofe si refren, apoi mi-a venit ideea inceputului ei, apoi sfarsitul si partea de chitara solo. Intai am lucrat cu pianul si mai apoi fiecare instrument a aparut in peisaj.

Serpentized
Ideea principala a piesei asteia mi-a venit in timp ce ascultam Death Cult Armageddon-ul celor de la Dimmu Borgir. Prima parte a piesei era gata inca din 2003. Am revenit la ea dupa mai bine de 1 an si am incheiat-o cu brio pentru acest disc.

Dead Silent
Prima piesa compusa pentru Seducia. Forma ei finala dateaza de pe la sfarsitul lui 2003. Inspiratia mi-a venit de la Opeth si cred ca oricine isi poate da seama de asta, mai ales la mijlocul ei, unde e un violoncel solo, insotit de o frumoasa partitura Hammond + chitara rece.

Unbroken
In clipa in care mi-a venit in minte partea de pian cu care se deschide piesa de fata, mi-a fost clar ca va fi o compozitie fragile si sensibila si nu o simfonie death metal. Asa ca a rezultat un fel de balada usurica, iar vocea Riinei completeaza sublim acest moment melancolic al albumului.

Frostnight
Acesta, impreuna cu Frostnight si Seducia, a fost unul dintre ultimele cantece compuse pentru album. Ideea unui acompaniament de coarde in staccato imi apartine si mai apoi piesa a evoluat catre forma sa finala. Un fel de rabufnire plina de energie.

Children of Chaos
Ideea principala mi-a venit imediat dupa incheierea sesiunii de inregistrari a discului Sufferion. Probabil ca fragmentul de inceput constituie prima chestie compusa pentru Seducia (n. trad. Are dreptate, Dead Silent e prima piesa integrala). Oricum, a trecut foarte mult timp pana am ajuns la forma ei finala. Ultima chestie pe care i-am adaugat-o a fost bridge-ul dintre partea de mijloc si sfarsitul piesei. 

Empress of the Dark
Compozitia mea favorita de pe acest album. Ea a fost inspirata de albumul Once al celor de la Nightwish si a devenit cea mai rapida piesa Silentium. Intai mi-a venit ideea partii de mijloc, care e foarte simfonica, iar apoi am pus cap la cap si restul.

Seducia

Consider ca piesa de titlu trebuie sa fie lunga si compexa. Asta a fost premisa de la care am pornit atunci cand am compus bucata asta. Prima ei parte era gata mai demult iar portiunea heavy de la mijloc a fost probabil una dintre ultimele chestii compuse pentru album. Consider ca a iesit frumos.

 

 


Din punct de vedere concertistic, ce planuri aveti pentru 2006? Ati concertat des in trecut? Care e cel mai bun show sustinut?
Ne dorim sa avem cat mai multe concerte cu putinta. Imediat dupa aparitia lui Seducia, am avut destule concerte in Finlanda. In trecut nu am sustinut foarte multe spectacole si lumea ne-a intrebat mereu de ce. Poate ca problema este lipsa unui management. Nu avem o persoana care sa se zbata pentru a ne obtine concerte. Asa ca ne chinuim singuri, asa cum putem. Nu e prea usor, mai ales atunci cand nu ai foarte multe relatii.
Cred ca cel mai bun concert a fost cel din Lutakko, sustinut alaturi de Nightwish. Abia ce terminasem de inregistrat Altum si ni s-a oferit aceasta mare sansa de a deschide pentru ei. A fost prima oara cand am deschis pentru o trupa atat de importanta. Sala era arhiplina si publicul a fost atent si la prestatia noastra. Formidabil.

Apropo de discutia de mai sus, ce intamplari amuzante ne poti istorisi?
As putea scrie o carte despre asta, dar hai sa iti povestesc cateva. Aceste doua intamplari au avut loc la un concert sustinut in Helsinki, cu ocazia promovarii albumului Infinita Plango Vulnera. Pe vremea aia Matti nu purta lentile de contact si, fara ochelari, era practice orb. Cum folosirea ochelarilor pe scena e un picut bizara, el a decis sa nu o faca. Noi planificasem o intrare furtunoasa pe intro. Cum la mijloc au fost cantitati serioase de fum, Matti nu a reusit de nici o culoare sa isi gaseasca instrumentul (n. trad. Man, nu va ganditi la prostii!). Atunci cand intro-ul s-a terminat, publicul ne-a vazut pe toti gata sa incepem ostilitatile, dar si pe Matti care era cu fundul la spectatori, incercand sa afle unde dracu' ii era bass-ul.
Ei bine, asta nu a fost tot. In timpul spectacolului lumea dadea din pletane si canta cot la cot cu noi. Atunci cand audienta a inceput sa scandeze: "Silentium! Silentium!", Matti a pus mana pe un microfon si le-a spus: "Va dati seama ca acum ne cereti sa tacem?" Brusc toata lumea a tacut si din spate s-a auzit o voce: "Ce a zis?"

Daca ne-am intalni intr-un mangazin de specialitate si m-ai vedea holbandu-ma la Seducia, cum m-ai convinge ca merita toti banii?
Cumpara-l sau suporta consecintele. Nu, acum pe bune. Nu lasa vocea feminina sa te fenteze, inainte sa asculti discul cap-coada. Intr-adevar, nu avem voci masculine agresive combinate cu cele feminine gen Liv Kristine, dar oferim in schimb ceva frumos si puternic. Variaza de la ceva moale si tandru catre ceva mai rockist. Iar vocea masculina acompaniaza chiar misto. Sound-ul albumului e reprezentativ pentru trupa si ce e cu adevarat interesant, violoncelul utilizat in anumite compozitii este unul cat se poate de adevarat.
Apoi am sa citez putin din recenzia revistei Rocktronic: "Cei carora nume precum After Forever, Epica sau Nightwish le spun ceva, ar face bine sa nu rateze ultimul disc Silentium. Are sa le placa sigur. Cei carora gothic metal-ul cu tenta operatica nu le spune mare lucru ar trebui totusi sa acorde o sansa acestui album. Muzica e dark si are nuante progressive iar vocea Riinei evita magistral cliseele genului."
Te-am convins?

Hai sa vorbim putin despre tine si colegii tai. Descrie pe fiecare in 2-3 cuvinte.
Cred ca te referi la colegii mei de trupa. Sa ma apuc sa descriu toata scena finlandeza ar fi chiar imposibil.
Matti este un compozitor si textier talentat. Vocea Riinei este uimitoare si tipei ii place whiskey-ul (n. trad. Ia sa i-o prezinti si lui baiatu'!). Juha e o masina de bancuri ambulanta. Cred ca talentul de compozitor si aranjeur al lui Sami este unul dintre cele mai bune din Finlanda. In fine, Jari: un mare baterist si un bun prieten. Nimic nu e imposibil atunci cand ai alaturi un ofiter din armata finlandeza, inalt de 2 metri.

Acum ca aveti un nou album pe piata, cu ce planuri de viitor va laudati? Concerte, festivaluri, clipuri, poate un DVD?
Am planificat toate astea. Ca sa fim seriosi, am avut multe concerte de cand a iesit Seducia si alte cateva sunt pe vine. Poate, cu ocazia unui festival mai mare, reusim sa tragem si material pentru un DVD. Treaba cu videoclipurile e cam complicata, pentru ca daca le faci nu prea ai unde le difuza, cel putin in Finlanda. Acum cateva luni, insa, MTV-ul finlandez a dat semne ca ar vrea sa puna pe picioare un fel de Headbanger's Ball. Daca pana acum il receptionam pe cel american, acum avem unul autohton. Poate ca asta va fi ocazia de a ne promova viitoarele clipuri. Sa vedem ce se va intampla. 

Pentru ca ne apropiem de sfarsitul discutiei noastre, as vrea sa iti mai cer o favoare. Iti propun un quiz, la care raspunsurile nu e musai sa fie scurte.

Polul Nord sau Polul Sud?
Sud, pentru ca seara nu mai conteaza ce se intampla la etaj, daca la parter e destul de cald.
Vodca sau bere?
Vodca si bere. Acestia sunt prietenii de baza ai fiecarui muzician.
Cinematograf sau DVD player?
Cinematograf. Daca filmul trebuie vazut pe ecran mare, de ce sa iti strici ochii cu televizorul de acasa?
Pe scena sau in studio?
Pe scena. Aici primesti feedback-ul instant.
Nightwish sau Apocalyptica?
Nightwish. Sunt niste tipi supermisto, pe care ii cunosc personal. Muzica Apocalyptica nu imi spune mare lucru iar pe tipi nu ii cunosc personal, deci e posibil sa fie si ei de treaba.
Regat sau Republica?
Oricare. In zilele noastre, regii si reginele europene sunt mai mult de fatada. Puterea nu le apartine.
Muritor sau nemuritor?
Nemurirea ar fi beton, multumesc.
Led Zeppelin sau Black Sabbath?
Black Sabbath. Nu stiu exact de ce. Si oricum, i-am vazut live.
Gothic metal sau doom metal?
DOOM!!!
O casuta in salbaticie sau un apartament intr-un bloc zgarie-nori?
O casuta. Nu mi-a placut niciodata aglomeratia urbana si sentimentul de graba care pluteste in marile metropole.
Contele Dracula sau Nosferatu?
Dracula. Nosferatu e un nasparliu.
Mercedes sau Honda?
Nimic altceva decat marele si imensul Volkswagen broscuta si ma refer, cu siguranta, la cel vechi.

Iti multumesc foarte mult pentru timpul acordat si va doresc mult succes in viitor. Un gand pentru fanii romani?
Va multumim pentru sprijin si nu uitati sa treceti sa ne salutati, daca vom reusi vreodata sa ajungem in Romania. S-ar putea intampla mai repede decat credeti.

Autor: Sake
Vezi galeriile trupelor: Silentium

   March 28, 2006  | 0 Comentarii  | 6060 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Interviu cu Toni Lahtinen (Silentium)

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri