interviuri rock

Kenn Nardi (ANACRUSIS): disparuti prea devreme

Kenn Nardi (ANACRUSIS): disparuti prea devreme
TRUPE : Anacrusis, Kenn Nardi

Anii ’90… Chiar daca pentru fanii metalului au fost extrem de frumosi, in special pentru cei din blocul ex-comunist, pentru artistii implicati in aceasta miscare au fost niste ani foarte dificili. Iar la baza acestei afirmatii stau o sumedenie de trupe care, desi din punct de vedere muzical s-au ridicat peste orice asteptare, nu au reusit si din punct de vedere al succesului comercial. In aceasta situatie se afla si Anacrusis-ul lui Kenn Nardi, trupa careia i s-a intors spatele intr-un moment de cotitura chiar de catre cei care trebuiau sa ii ajute mai mult. Pentru mine, aceasta trupa este una dintre cele mai nedreptatite din intreg heavy metalul, deoarece, in ciuda faptului ca Manic Impressions si Screams and Whispers sunt niste materiale discografice influente, ele nu au fost promovate asa cum se cuvine de catre cei care au avut imensa sansa de a face acest lucru. Pentru a afla mai multe detalii despre tot ceea ce a insemnat Anacrusis am apelat la insusi Kenn Nardi, un tip foarte de treaba, care a avut amabilitatea de a ne raspunde la absolut toate intrebarile, realizand astfel unul dintre cele mai frumoase interviuri vazute de revista noastra. Sa-i dam drumul!




Metalfan: Salut Kenn si bine ai venit la Metalfan.ro. Avand in vedere ca aceasta este prima noastra discutie, as dori sa incepem cu primele tale momente ca si muzician. Ce te-a impins catre muzica si ce trupe te-au inspirat in acele vremuri?

Kenn Nardi: Am crescut cu muzica anilor ’70 si am fost un mare fan KISS. Ei m-au inspirat in drumul meu de a fi muzician si de a deveni un “star rock” intr-o zi, mai mult decat oricine altcineva. Deasemenea, tatal meu este si el muzician, vocal si chitarist in acelasi timp, asa ca intotdeuna am avut parte de muzica in casa noastra. El obisnuia sa cante pentru vecini si familie atunci cand ne strangeam impreuna, iar cand am crescut suficient de mare incat sa-mi pot da racheta de tenis in schimbul unei chitari adevarate,  tatal meu m-a invatat cateva acorduri de baza, dar si cateva chestii usoare de chitara pentru a porni la drum. Indata ce am putut face trei acorduri, am incercat sa imi scriu propria mea muzica.

Alte trupe care au avut un mare impact asupra mea atunci cand am inceput sa descopar muzica au fost Pink Floyd si Beatles. Cand am devenit adolescent am inceput sa ascult si trupe de metal precum Black Sabbath, Judas Priest sau Iron Maiden. Intotdeuna am avut inclinatii si catre partea melodica a metalului, ascultand mai ales formatii ca Savatage, Helloween sau Metal Church.

Metalfan: Care a fost prima componenta a trupei? A fost dificil sa gasesti muzicienii potriviti care sa aiba aceeasi viziune asupra muzicii thrash?
Kenn Nardi: Practic Anacrusis a fost infiintat de chitaristul nostru, Kevin Heidbreder, si de basistul John Eremy. Ei au inceput in prima faza cu preluari dupa Iron Maiden sau Ozzy si in cele din urma au inceput sa scrie si cateva melodii originale. Tobarul nostru, Mike Owen, s-a alaturat trupei cu cateva luni inaintea mea, adica in vara lui 1986.

Eu cantam intr-o trupa de metal pe nume Heaven’s Flame – ce avea numai piese originale, iar Kevin a venit sa ne vada la lucru de cateva ori si asa i-a placut ceea ce faceam, muzical vorbind. Cand trupa mea s-a destramat, am inceput sa repet, in joaca, cu baietii si se parea ca aveam idei foarte asemanatoare despre ceea ne doream sa cantam. Odata ce ne-am adunat toti patru, am inceput compunem pe baza unor piese ale mele, alaturi de cateva ale lui Kevin. “Imprisoned” a fost prima melodie scrisa in aceasta formula si a fost un punct de cotitura pentru noi - atat din punct de vedere muzical, cat si din cel al versurilor.
Mai putin de jumatate din albumul Suffering Hour a cuprins de fapt piese noi (Present Tense, Imprisoned, R.O.T. si A World To Gain). Restul au fost piese scrise initial pentru fosta mea trupa (Butcher’s Block, Fighting Evil si  The Twisted Cross), sau melodii scrise de Kevin inainte ca eu sa apar in trupa (Frigid Bitch si Annihilation Complete).
Primul demo, Annihilation Complete, a fost mai mult un amestec de piese vechi si include, printre altele, o melodie a lui Kevin intitulata Pendulum (mai tarziu rearanjata sub numele de Killing My Mind) si inca doua cantece compuse pentru Heaven’s Flame, adica Vulture’s Prey si  Apocalypse.

Metalfan: Albumul vostru de debut, Suffering Hour (1988), desi este foarte bun din punct de vedere muzical, nu a fost atat de norocos in privinta calitatii sunetului. In ce conditii l-ati inregistrat, care a fost bugetul de care ati dispus si ce casa de discuri v-a promovat acest material?
Kenn Nardi: Am inregistrat acest album intr-un studio mic din Kansas City, Missouri. O casa mica transformata intr-un studio, ce a avut practic o camera de control cu un mixer, o fereastra si o camera unde toti muzicienii isi puneau sculele si cantau. Am inregistrat totul live, in afara de solouri si de voce. Am petrecut aproape sase zile inregistrand si mixand totul, iar costurile pentru intreg albumul au fost de 1200 $. Nu aveam contract semnat cand am rezervat studioul si am planificat inregistrarile. Dar pana cand am terminat de produs materialul, Bernard Doe de la Metal Forces deja semnase cu noi pentru doua albume ce treuiau scoase la casa de discuri Axxis (mai tarziu Active) Records din Marea Britanie. Cea mai mare parte a promovarii acestui album a venit in urma unor anunturi si articole publicate in revista Metal Forces, dar si prin cateva interviuri pentru reviste mai mici. La acea vreme, am primit destul de multa atentie si din partea celor de la Kerrang!.

Metalfan: Ati promovat acest album si pe scena? Ce amintiri ai din concertele acelor ani?
Kenn Nardi: In acea perioada nu am avut un turneu in adevaratul sens al cuvantului, desi am cantat in cateva concerte de exceptie dupa ce albumul a fost lansat. Cel mai tare a fost cand am condus pana la Chicago deschizand pentru Voivod si Vio-Lence. Dimmension Hatross (Voivod) a fost albumul meu preferat in acele vremuri, iar acesta a fost cel pe care canadienii l-au prezentat in turneu, asa ca sa facem parte din acel show a fost un lucru fantastic pentru noi. De curand am obtinut o inregistrare a acelui concret sustinut de noi, un material despre care n-am stiut ca exista pana acum cateva luni. Este foarte ciudat sa asculti dupa aproape 24 de ani primul tau concert dat in afara orasului natal.

Metalfan: Reason (1990) este cel de-al doilea album al trupei, care v-a adus si un turneu de promovare in deschiderea celor de la D.R.I., o trupa foarte cunoscuta la acea vreme. Cum ati reusit sa obtineti acele concerte si cum a fost intregul turneu din punct de vedere al interactiunii cu publicul?
Kenn Nardi: Cu totii eram fani ai lui Dealing With It (D.R.I.) in acea perioada, de aceea am fost foarte entuziasti atunci cand am obtinut primul nostru turneu, dar cu toate acestea am fost un pic emotionati fiindca eram in deschiderea unei trupe clasice de punk/hardcore precum D.R.I.. Desigur, in acele timpuri ei inclinau mai mult spre partea metal/crossover, asa ca sunt de parere ca ne-am potrivit bine. Pe atunci ascultam toti Cro-Mags, Agnostic Front, The Crumbsuckers etc, de aceea au fost o multime de influente punk ce s-au strecurat si in muzica noastra in acele momente. De asemenea, faptul ca nu aratam exact precum trupele tipice de “metal” a fost in favoarea noastra.

Am impresia ca am obtinut acel turneu prin intermediul agentului de turnee, fiindca D.R.I. nu mai erau la Metal Blade la acea vreme. Am fost pe drumuri cu ei timp de trei saptamani, iar baietii au fost foarte ca lumea.

Metalfan: Dupa turneu, tobarul Mike Owen a parasit trupa. Care au fost motivele plecarii lui si cat de dificil a fost sa ii gasiti un inlocuitor? Ati avut parte de lucruri diferite odata cu venirea lui Chad Smith in trupa?
Kenn Nardi: Mike a decis ca vroia sa se intoarca in scoala, nedorind sa isi faca o cariera din muzica. Era pe cale sa se casatoreasca si isi dorea ceva mult mai stabil. Pana la urma s-a inrolat  in marina pentru cativa ani, ajungand ca apoi sa cante si sa concerteze, o lunga perioada de timp, cu diferite trupe din San Diego si Las Vegas.

Chad Smith a fost tobar in mai vechea mea trupa, Heaven’s Flame. Intotdeauna a gravitat in jurul corabiei Anacrusis, si a fost de fapt prieten cu Kevin inaintea mea. Chad a fost de fapt cel care ne-a facut cunostinta atunci cand trupa noastra s-a destramat. Atunci cand Mike ne-a spus ca isi doreste sa plece, Chad a fost alegerea noastra naturala si nu am mai avut pe nimeni la auditii. Chad este mult mai diferit ca tobar decat Mike, iar personalitatea lui este de asemenea mult mai diferita. Mike vedea muzica mai mult ca o distractie si a fost foarte relaxat in legatura cu trupa si cu muzica noastra. Chad a luat lucrurile mult mai in serios si a fost un muzician mult mai dedicat decat noi ceilalti. A fost unul dintre acei tipi care ar fi repetat in fiecare zi ore in sir. Categoric stilul lui Chad a afectat si abordarea mea de a scrie piesele, deschizand multe usi pentru cateva experimente foarte creative pentru urmatorul nostru album.

Metalfan: Manic Impressions (1991), al treilea album Anacrusis, a abandonat elementele crossover, concentrandu-se mai mult pe progresiv-techno-thrash. Care au fost reactiile presei si ai fanilor atunci cand in muzica voastra au auzit un astfel de experiment dus la extrem?
Kenn Nardi: In general schimbarea a fost vazuta ca un lucru bun. Reason a fost destul de stangaci si chiar daca a fost mult mai experimental decat Suffering Hour, a fost totusi perceput ca  foarte crud si brut. Precizia lui Chad la tobe, combinata cu structuri mai coerente ale pieselor au facut ca aceasta schimbare sa para mult mai radicala decat a fost. A fost intr-adevar un progres natural catre directia abordata, iar Chad s-a potrivit perfect in acea perioada. Cred ca Manic Impressions ar fi fost un album foarte diferit daca Mike ar fi ramas in trupa. O alta mare schimbare a fost ca, spre deosebire de primele doua albume care contineau cateva piese mai vechi din anii nostri de inceput, Manic Impressions a continut aproape in intregime piese care au fost scrise doar pentru acest disc. Singura piesa mai veche a fost Tools of Separation, pe care pana la urma am scos-o de pe disc si am reorechestrat-o pentru albumul Scream and Whispers.





Metalfan: Cum a reusit Anacrusis sa fie remarcata de catre cei de la Metal Blade si cat de importanta a fost sustinerea lor in inregistrarea si promovarea albumului? Ei au fost cei care v-au obtinut turneele cu Overkill si Megadeth?
Kenn Nardi: Nu sunt sigur de rolul celor de la Metal Blade in obtinerea acestor turnee, dar ne-au sustitnut destul de bine din punct de vedere financiar pe parcursul lor. Am semnat o intelegere cu ei pe mai multe albume atunci cand am lansat Reason, la care au preluat distributia. Manic Impressions a fost primul nostru material pentru Metal Blade si, desi promovarea a fost in general buna si am fost relativ vizibili in unele reviste de specialitate si ziare, distributia nu a fost atat de grozava iar albumul a fost adesea greu de gasit. A fost vazut ca un album de import, fiind distribuit numai la cerere. De multe ori cand aveam un concert, lumea ne scria spunandu-ne ca ne-au vazut la lucru si, cand s-au dus in magazinele de specialitate pentru a ne cumpara albumul, cei de acolo nu stiau nici macar cine suntem.

In legatura cu turneul Overkill, noi il stiam pe Bobby Blitz din alt concert avut impreuna in Rochester, NY cu cateva luni inainte de turneul cu D.R.I.. Am avut atunci cateva saptamani de concerte pe coasta de est a Americii, cantand cu cateva trupe locale, inclusiv, printre altii, Overkill, Trouble, Cro-Mags si Bio Hazard. Primul concert a fost cu Overkill, iar Blitz a venit in backstage inaintea cantarii noastre, prezentandu-se. A fost alaturi de noi pentru o buna perioada de timp si, ca de obicei, a fost un tip super-misto. Am impresia ca Kevin a pastrat legatura cu el dupa acest moment, si astfel ei ne-au cerut sa mergem impreuna in turneu anul urmator.

Metalfan: Mai ai ceva de adaugat in legatura cu acele turnee? Overkill si Megadeth erau niste trupe cu o mare popularitate la acea vreme, dci pentru o trupa tanara ca Anacrusis a fost un vis devenit relitate, nu?
Kenn Nardi: Da, ambele au fost niste oportunitati minunate pentru noi. Casa de discuri, cred eu, ar fi putut obtine mai multe avantaje din aceste concerte, in special din cele alaturi de Megadeth, dar niciunul dintre aceste evenimente n-a prea aparut in presa. De fapt, nu pot gasi deloc vreunul din acele unul dintre acele show-uri mentionat pe site-urile in care sunt trecute turneele Megadeth din trecut. Am avut 10 concerte cu ei, atunci cand Alice in Chains au renuntat la respectivul turneu. Publicul a fost in general bun, chiar daca de obicei acesta nu au avut nici o idee despre cine suntem sau ca Alice in Chains nu vor putea fi prezenti la fata locului. Megadeth au fost 100% nedrogati si nebauti la acea vreme, si pana si Dave a fost foarte placut si simpatic ori de cate ori interactionam cu el. Din pacate, nu am nici o fotografie sau inregistrare cu noi in nici unul dintre acele concerte.

Turneul cu Overkill a fost o experienta foarte placuta pentru noi. Baietii au foarte de treaba si timp de doua luni am avut 38 de concerte impreuna, in toamna anului 1991. Singurul lucru rau a fost faptul ca am deschis pentru doua trupe, incluzandu-i aici si pe Galactic Cowboys. Toti membrii trupei au fost foarte de treaba si toate cele, dar asta a insemnat ca noi am avut la dispozitie doar 30 de minute, un lucru dezamagitor avand in vedere ca aveam deja trei albume la activ. In acel turneu am cantat numai piese de pe Manic Impressions.

Metalfan: Intorcandu-va de pe drumuri, v-ati pierdut din nou tobarul prin plecarea lui Chad Smith. Ce s-a intamplat de aceasta data?
Kenn Nardi: Chad a fost tot timpul foarte agresiv atunci cand era vorba de cariera lui si de multe ori ne facea sa ne simtitm tensionati. Am simtit despre el ca este acel gen de om care oricand ar putea parasi corabia in cazul in care ar fi primit o oferta mai buna, asa ca nu eram siguri ca ca era in totalitate dedicat trupei noastre. Am crezut cu totii ca daca pleaca si urmareste alte ambitii este mai bine pentru toti cei implicati. Intotdeauna am simtit ca el a vazut in Anacrusis o rampa de lansare catre lucruri mult mai marete, ceea ce nu era foarte confortabil pentru noi. Vreau sa spun ca nu ar fi fost cineva mai bun la tobe pe Mannic Impressions, iar contributia lui in trupa pe acel album, in timpul respectivei perioade, nu trebuie ignorata. Am trecut printr-o importanta transformare in acel moment, de la o trupa de garaj la o trupa profesionala care se duce in turnee, cu o proprie identitate muzicala, iar Chad a avut foarte mult de-a face cu asta. El ne-a ajutat cu adevarat sa luam mult mai totul mult mai in serios decat o faceam inainte.

Metalfan: Screams and Whispers (1993) este ultimul vostru album de studio. Cu toate ca acest material este un pas inainte pentru voi din toate punctele de vedere, contrariaza totusi  prin partiturile de clape. Cine a fost cu ideea de a avea clape in piesele voastre si cine a facut aceste tonuri un pic ciudate de clape? Ati avut parte de critici negative in legatura cu asta?

Kenn Nardi: A fost ideea mea. Intotdeuna mi-au placut trupele de rock care foloseau si orchestre, precum ELO si The Moody Blues, dar cand am auzit Celtic Frost cu Into the Pandemonium am fost atras de elementele de orchestra mixate cu metalul foarte dur. Adaugarea elementelor clasice in muzica o ajuta sa para eterna. Am incercat sa caut ceva similar, dar mult mai melodic. Desigur, nu am putut avea o orchestra reala care sa vina si sa cante pe albumul nostru, asa ca suitele au fost facute pecalculator sau pe o clapa destul de ieftina - un Korg M1. Aceea a fost cea mai buna varianta disponibila la acea data, desi astazi sample-urile sunt mult mai realiste. Totusi, au iesit bine si foarte rar am auzit ceva negativ din partea fanilor sau in recenzii. Am incercat sa folosesc clapele pentru a completa piesele, nu pentru a le trage in jos. Chiar si in ziua de astazi Grateful este una dintre cele mai populare piese ale noastre, datorita atmosferei intunecate si amenintatoare data de clape.

Metalfan: Ati filmat un clip video pentru Sound the Alarm. Pe la inceputurile anilor 2000 a fost difuzat in cateva randuri si pe MTV Romania. Ma intreb cat de mult a fost difuzat in anii ’90, atunci cand albumul a fost scos pe piata? A fost o miscare eficienta pentru promovarea trupei?
Kenn Nardi: Eu stiu doar de o singura difuzare la Headbanger’s Ball, aici in Statele Unite. L-am facut cu fonduri putine si pe cont propriu, cu ajutorul unui un student care ne era prieten. Am platit doar 1500 $ pentru filmari si pentru transferul video. Cadrele au fost filmate intr-un club local, iar restul intr-un studio de televiziune din cadrul universitatii locale care s-a ocupat de montaj gratis, dupa orele de program. Nu stiu daca cei de la Metal Blade l-au prezentat mai mult de o data pentru a fi difuzat la in MTV in 1993.



Metalfan: A urmat apoi o serie de concerte cu Mercyful Fate si Death. Am inteles ca Chuck Schuldiner a ales personal trupa Anacrusis pentru a le deschide concertele in turneul european. Cum a fost experienta peste ocean? Care a fost relatia ta cu Chuck si cum a fost el ca persoana? Cum te-ai inteles cu King Diamond?

Kenn Nardi: Din cate am inteles, lui Chuck i-a placut albumul nostru Scream and Whispers si asa ne-a solicitat personal pentru acel turneu. Am petrecut niste clipe minunate cu ei si am fost foarte entuziasmati ca in cele din urma sa mergem peste ocean. Ma asteptam ca Chuck sa fie foarte imprevizibil, citind povestile despre comportamentul lui din trecut, dar a fost exact opusul a ceea ce credeam. A fost un profesionist in intregime si ne-a tratat super. Era foarte relaxat si prietenos in tot aceast timp. Chiar am impartit autocarul cu baietii toata luna in care am fost acolo. In acel moment trupa Death ii mai avea in componenta si pe Craig Locicero (chitara - Forbidden) – cu care ne stiam deja prin managerul nostru comun Debbie Abono, Steve DiGiorgio (bas - Sadus) si Gene Hoglan (tobe - Dark Angel). Toti patru erau niste muzicieni extraordinari, si ne uitam la ei cu respect din culise.

Inainte sa plecam in Europa cu Death, am deschis pentru Mercyful Fate aici in State. Eram cu totii fani ai trupei si chiar daca personal nu am petrecut atat de mult timp cu ei, King a fost un om foarte de treaba ori de cate ori vorbeam cu el. Unul dintre primele concerte de club pe care le-am vazut vreodata in viata mea a fost undeva pe la sfarsitul lui 1984 cand in formula lor originala au cantat in St. Louis prezentandu-si albumul Don’t Break the Oath (unul dintre favoritele mele). Am stat intreg show-ul chiar in fata lui King Diamond si a fost fabulos. A fost o mare onoare pentru noi sa cantam cu ei.

Metalfan: Dupa turneul cu Death, Anacrusis a disparut de pe harta pana in 2009. Dizolvarea in timpul apogeului din punct de vedere al creativitatii si popularitatii ar putea parea o decizie ciudata pentru o trupa.
Kenn Nardi: Deja cand ajunsesem in Europa cu Death eram satui de intreaga situatie cu casa de discuri si cu piata muzicala in general. Niciodata nu am simtit ca Metal Blade ne-a promovat sau macar si-a aratat interesul fata de trupa, cat de cat. Multitudinea de compilatii si de best of-uri aparute peste ani doar pare sa sublinieze aceasta deoarece nici macar una singura nu contine muzica Anacrusis. Este ciudat considerand ca ei au drepturile noastre pentru doua albume (Manic Impressions si Screams and Whispers) pe care multi fani de metal le considera foarte bune. Noi am fost in deschiderea a trei alte trupe si cantam doar 30 de minute in fiecare seara, cateodata chiar cand portile tocmai se deschideau. Aceste recitaluri scurte, desi aveam patru albume la activ, au fost foarte frustrante pentru noi si pentru fanii care uneori asteptau cativa ani pentru a ne vedea in sfarsit in concert. Cu Death am fost doar doua trupe in majoritatea noptilor, si am avut mai mult timp la dispozitie de stat pe scena, ceea ce era grozav. Publicul european a fost foarte entuziast si majoritatea concertelor au fost printre cele mai bune din viata noastra. Dar a fost prea tarziu pentru noi, pentru ca deja incepeam sa avem frustrari. Kevin, John si cu mine cantasem impreuna de sapte ani pana atunci - o perioada foarte mare de timp, iar ideile noastre foarte diferite legate de muzica si piata muzicala au inceput sa provoace probleme foarte serioase. Nu imi pot imagina nimic productiv venind dintr-o astfel de relatie in cazul in care am fi scos un alt album.



Metalfan: Cu ce te-ai ocupat in tot acest timp? Ai stat departe de muzica?
Kenn Nardi: Am compus si inregistrat ceva muzica pe cont propriu, dar in esenta am stat departe de intreaga lume muzicala atunci s-a desfiintat Anacrusis. Am cantat in cateva concerte ca si chitarist secund pentru o trupa ce se numeste Tribes With Knives, care ne erau prieteni. Le-am produs primele demouri si singurul album ce l-au scos dateaza in 1994, dar eu n-am avut nicio contributie la el. De atunci am trait o viata destul normala, in ultimii 18 ani fiind cu aceeasi femeie. Lucrez ca programator de computer de aproximativ 12 ani si imi bat capul cu muzica si cu chestiile video in timpul liber.

Metalfan: De ce si cum v-ati reunit in 2009?
Kenn Nardi: Am fost solicitati sa cantam la Keep It True XIII – festival din Germania. Toti cei patru membri originali eram in St. Louis in acel moment, iar de cativa ani Kevin si John chiar cantau impreuna intr-o trupa in care faceau preluari ale anilor ’70-’80. Am zis ca ar fi o buna si distractiva oportunitate de a canta din nou impreuna, mai ales ca am facut o pauza atat de brusca in 1993.

Metalfan: In opinia mea aparitia lui Hindsight: Suffering Hour & Reason Revisited este una foarte benefica pentru fanii vostri, fiindca acum ei pot asculta primele voastre doua albume cu un sunet nou si modern. Cum a fost pentru voi sa reinregistrati toate aceste piese vechi?

Kenn Nardi: Pentru mine personal a fost minunat si cred ca si ceilalti baieti s-au bucurat de asta la fel de mult. Cu totii au fost mai mult sau mai putin fericiti odata cu noile inregistrari si nimeni nu ar putea spune ca marea parte a materialelor nu au rezistat timpului. Intotdeuna am fost dezamagiti de graba cu care trebuia sa facem lucrurile la albumele de inceput, iar productia slaba a fost rezultatul multor chestii diferite. Rearanjarea unor piese compuse si cantate acum 20 de ani a fost o provocare, trebuie sa recunosc. Nu mai avem deloc 19 sau 20 de ani, iar multe dintre aceste chestii erau RAPIDE, haha. Cred ca am facut o treaba destul de buna dand viata vechilor cantece, in aceste circumstante, si sunt foarte multumit ca in sfarsit am avut oportunitatea de a le  reinregistra.

Metalfan: Ce concerte ati avut in acesti ultimi 3 ani? Cum a fost sa fiti din nou in fata publicului si cum este el in zilele noastre comparativ cu vremurile de odinioara?

Kenn Nardi: A fost extraordinar sa cantam acele cantece in concert inca odata. Cu unii dintre fani suntem prieteni vechi, altii au fost mai noi si ne-au descoperit abia dupa ce ne-am despartit, dar cu totii au fost foarte emotionati si entuziasmati, iar noi am fost onorati sa avem sansa de a canta pentru ei. Pentru noi a fost un vis devenit realitate dupa toti acesti ani, iar concertele au fost foarte emotionante atat pentru noi, cat si pentru fani. Oamenii care ne inteleg muzica tind sa se conecteze cu noi prin ea, la un nivel foarte personal si ne simtim prieteni vechi cu toti cei pe care i-am intalnit. A fost un sentiment incredibil sa stiu ca lumea inca mai asculta Anacrusis dupa atatia ani. Nu m-as fi gandit ca asa stateau lucrurile atunci cand ne-am despartit.

Metalfan: Ce planuri ai pentru viitorul apropiat? Trupa a scos o noua piesa in 2010 (This Killer In My House), urmeaza mai multe in viitor? Poate un album de studio?

Kenn Nardi: Dupa concertul nostru de reunire din St. Louis si dupa festivalul Keep It True din Aprilie 2010, Kevin - chitaristul nostru, a decis sa nu vrea sa mai cante si in alte concerte. Asa am cantat de cateva ori pe scena cu un prieten al trupei pe post de chitarist (incluzand aici festivalul Rock Hard din Germania si Alcatraz Metal Festival din Belgia – vara trecuta), dar pe moment nu avem nici un plan de a continua.

John, Mike si cu mine am inceput sa compunem muzica in decursul anilor 2009 - 2010 si am avut intre 20-30 piese in lucru, dar in acest moment nimeni nu are timpul necesar sa le aranjeze pentru trupa, asa ca ma indoiesc ca va fi un alt album sau ceva de acest gen. As putea inregistra cateva dintre aceste piese pe cont propriu, dar asta depinde daca voi fi sau nu inspirat destul catre asta. In acest moment nu sunt, dar cine stie? Sa cantam impreuna a fost minunat, dar niciodata nu am intentionat sa incercam o reuniune completa sau sa resuscitam pe deplin trupa. Cu totii suntem niste persoane foarte diferite acum si diferentele muzicale sau de alta natura s-au extins peste ani, facand foarte dificila colaborarea productiva si creativa. N-ar avea niciun sens sa cream o impresie falsa de dragul unui nou album sau din orice alt motiv, asa ca ma tem ca Anacrusis va fi iarasi o chestie trecuta si terminata.

Metalfan: Iti multumim pentru timpul acordat, iti urez mult noroc in viata personala si sper sa mai auzim despre Anacrusis in viitorul apropiat, deoarece intotdeuna am crezut ca aceasta trupa nu si-a spus deloc ultimul cuvant. Noroc.

Kenn Nardi: Va doresc acelasi lucru si va multumesc pentru interviu.
Autor: Klawz, Fantotzii
Vezi galeriile trupelor: Anacrusis,

   May 28, 2012  | 0 Comentarii  | 9421 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Kenn Nardi (ANACRUSIS): disparuti prea devreme

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri