Patrick Davidson (Mind Assault): ‘… Mulţi metalişti din Africa de Sud nu văd metal-ul ca pe o industrie’

Metalfan: Cum sunt fanii rock şi metal percepuţi ȋn societatea voastră? Poate sunt consideraţi ca reprezentȃnd ceva ieşit din comun sau oamenii ȋşi văd pur şi simplu de treabă. Ȋntreb asta pentru că ştiu că ţara voastră adună oameni de pe toată planeta şi cam aşa e demult. De aceea, mă ȋntreb cum merg lucrurile cȃnd vine vorba de concepţii aşa variate. 

Patrick Davidson: La nivel naţional, societatea noastră este foarte complexă. E un număr mare de subgrupuri de sud-africani ȋntrucȃt ţara asta conţine pe cȃt de mulţi imigranţi, pe atȃt de multe culturi indigene. Avem şi o istorie severă a segregaţiei şi a neamurilor rasiale, care s-a ȋncheiat abia ȋn 1994. Multe probleme au rămas totuşi, pentru că amintirea acelor zile e ȋncă puternică. 

Acestea fiind spuse, am prieteni metalişti din majoritatea acestor subgrupuri şi, ȋn fiecare dintre culturile lor şi normele sociale, metal-ul e privit cu suspiciune şi din motive diferite. Pe de-o parte, ai un grup de oameni care sunt speriaţi de ceea ce reprezintă metal-ul din pricina conflictelor de idealuri bazate pe credinţe religioase. Apoi, cȃţiva dintre prietenii mei de culoare diferită ȋmi spun că cea mai mare problemă pe care familiilor lor o au cu faptul că ei ascultă metal se leagă de ideea că acesta adoptă prea mult din cultura străină Africii, de exemplu. 
 

Dar constituţia noastră e clară asupra acestei chestiuni: fiecare cetătean sud-african are dreptul la libertatea de a da din cap dacă asta alege să facă. [n. red.: zȃmbeşte] Ȋn 2014, Mind Assault a deschis concertul Lamb of God din turneul lor care i-a adus aici. A fost un singur show ȋn Cape Town şi unul ȋn Johannesburg, dar concertul din Johannesburg a atras ceva probleme din partea unui grup religios local. Am văzut că un oarecare număr de protestanţi s-au adunat - ȋn mod paşnic, da – dar poliţia a fost acolo ca să se asigure că ei nu vor ȋncerca să perturbeze showul ȋn vreun fel semnificativ. Mi s-a părut destul de marfă. Dar totuşi nu e mereu un final fericit. Ȋn anii de odinioară am avut un concert anulat din cauza interferentelor unui grup religious. Chiar dacă nu era legal ca ei să facă asta, au avut capabilitatea de a-l intimida pe deţinătorul clubului local, ca acesta să găsească o scuză şi să anuleze concertul din acel weekend. Uneori, ei realizează că cheltuiala unei acţiuni legale ar fi mai mare decȃt ce se produce din acel show, aşa că ȋşi ȋncearcă norocul şi cȃştigă. Mereu o să fie bătălia asta ȋntre “bine şi rău”, dar care e una şi care e alta? Ȋmi ȋnchipui că depinde de partea pe care stai.
 

Patrick Davidson: Am avut oameni din tot soiul de locuri care au intrat ȋn legătură cu noi. Mereu te simţi bine cȃnd ȋmpachetezi un CD sau un tricou (sau de obicei mai multe) ca să le trimiţi afară. Nu avem vreun deal international sau o structură de sprijin, aşa că le facem noi pe toate şi e minunat să avem acel contact personal. Cred că şi fanii se bucură de asta.
 

Legat de chestii amuzante, vorbeai de Asia de Sud-Est mai devreme, ştim că avem ceva fani minunaţi ȋn Indonezia. Ne-au făcut un fan video la unul dintre cȃntecele noastre ȋn care au pus nişte scene de lupte asiatice – nu dintr-un film de Hollywood. A fost ceva foarte imprevizibil la vremea cȃnd am aflat asta, dar ne-ar plăcea să mergem acolo ȋntr-o zi. 
 

Un alt fan imprevizibil a apărut ȋn ziua ȋn care am filmat videoclipul la piesa “True Force”, cȃnd preşedintele Obama se afla ȋntr-o vizită diplomatică ȋn Africa de Sud. Videoclipul nostru se filma ȋn aer liber lȃngă autostrada principala care pleacă din centrul oraşului. Ȋn fine, serviciile secrete americane au venit să vadă dacă ne ţinem de vreo prostie. Am rȃs un pic cu ei ȋn timp ce ne verificau dacă avem explozive sub maşini sau dacă ascundem arme ȋn case-urile de chitare, iar la cȃteva zile după am primit un mesaj marfă de la băiatul care a condus inspecţia şi ne-a urat un “fuck yeah”, ȋn general. Se pare că şi el bate la tobe. 

 

Patrick Davidson: Da, toţi suntem născuţi şi crescuţi sud-africani. Asta suprinde oamenii destul de des. Am fost ȋn Europa o singură dată ȋn vizită, la un festival metal. De fiecare data cȃnd oamenii vreau să ştie de unde sunt din pricina accentului meu dubios, se uitau la mine cu suspiciune cȃnd le spuneam. Răspunsul e mereu astfel: “ah, nu ne aşteptam să arăţi aşa.” Cinstit! Totuşi, Africa de Sud are cea mai mare populaţie caucaziană din Africa, ȋn jur de cinci milioane şi tot creştem şi ne dezvoltăm o cultură naţională particulară aici de sute de ani.
 

Bineȋnţeles, istoria politică a acestei ţări joacă un rol important ȋn faptul că suntem toţi caucazieni. Pȃnă ȋn 1994, guvernul a avut o politică foarte aspră care a prevenit grupurile rasiale diferite să interacţioneze la egalitate. Astăzi, lucrurile se echilibrează treptat, dar ȋncă mai e cale lungă. De cȃnd cu heavy metal-ul, vedem din ce ȋn ce mai mulţi africani de etnie care se implică, chiar dacă ei sunt din generaţia mai tȃnără, care are puţine amintiri despre trecut sau deloc. Noi, cei din trupă eram de asemenea foarte tineri atunci, dar din păcate am ceva amintiri. Suntem foarte fericiţi că muzica metal are un rol de jucat ȋn construirea unui pod ȋntre culturi, deşi e un pod ȋngust pe care doar cȃţiva ȋl pot trece ȋn acelaşi timp – sperăm să construim unul mai lat. 
 

Cȃt despre trai, trupa noastră are şi avuţi şi nevoiaşi. Africa de Sud e recunoscută pentru societatea bazată pe inegalitate – o problemă veche! Ȋnainte era doar ȋn favoarea albilor, dar acum se leagă mai mult de cultura capitalistă şi corporatistă. Noul guvern nu prea a schimbat mare lucru aici. Singura diferenţă e că acum, pătura super-bogată include ceva negri, iar pătura super-săracă include ceva albi. Există o ciocnire ȋntre idealurile oamenilor acum şi nu mai e o simplă chestiune ce ţine de culoarea pielii (chiar dacă politicienii vor ȋncerca să spună că este, dar mai multe despre asta ȋn versurile noastre). E vorba despre alegeri morale şi dorinţe individuale. Oamenii care au bani ȋn trupa asta au un punct bun de vedere: dacă nu avem bani, nu avem trupă. Cei mai săraci au un alt punct bun de vedere: fără conştiinţă, nu ai un suflet bun care să se exprime. Ȋncercăm să găsim un punct de echilibru şi folosim conflictul ca să compunem muzică mai interesantă şi să spunem o poveste din mai multe perspective. Cu toate astea, probabil că votăm cu partide politice diferite… Cu excepţia anarhistului care crede că ceilalţi sunt rataţi pentru că votează!
 

Cel mai avut om din trupă vinde echipament poligrafic. E bun ȋn ceea ce face. Chiar şi cȃnd am fost la consulatul Romȃniei, aici ȋn Cape Town, ca să ne luăm vizele, am rȃs mult ȋn sinea mea cȃnd am realizat că doamna care ȋl ajuta primea cote pentru imprimante. Ȋntre timp, trebuie să ȋncerc să-i explic omului care mă ajută cum un freelancer care se pricepe la toate reuşeşte să fie plătit. 
 

 

Patrick Davidson: Asta e o ȋntrebare minunată şi o bună observaţie din partea ta. Ceea ce descrii despre Romȃnia pare destul de la fel ca aici, ȋn ceea ce priveşte internetul şi concepţiile faţă de muzică. 
 

Am mult respect pentru tovarăşii mei din trupele sud-africane - ȋn special cei care urmează muzica underground. Nici unul dintre noi nu prea poate spera la o carieră din a face muzica ce ne place şi să punem o pȃine pe masă cu asta. De obicei, le descriu muzicienilor mai tineri din scenă cum noi, ca artişti, suntem de fapt “protectori ai artelor”. Cu alte cuvinte, dacă vrem ca această cultură să existe aici, trebuie să ne finanţăm ca artişti, ca să ne creăm arta. Nu ne putem sprijini mereu pe public pentru asta. Dar ai dreptate. De foarte multe ori, ȋn ultimii ani, am avut impresia că oamenii au făcut mai ȋntȃi profilul de online şi apoi trupa. Există o generaţie aici care crede că poţi locui ȋntr-o casă ȋnainte a fi construit-o. Este un mod de gȃndire care nu rezonează cu mine. Poate că doar mă trădează vȃrsta. De obicei ȋmi dau seama că mă irită acest fenomen, pentru că am văzut cȃteva dintre cele mai bune trupe ȋn ceea ce priveşte abilitatea de a compune muzică, valoarea lor de a face spectacol şi scenografia – care din cauză că nu sunt conectate ȋn web sunt trecute ȋn plan secund de către tot fastul şi extravaganţa unora care, de cele mai multe ori, nu sunt aşa bune. 
 

Pe de altă parte, cei de la Iron Maiden ziceau ȋncă din 2000 că trăim ȋn “Minunata lume nouă”. Tinerii de astăzi nu dau doi bani că generaţia bătrȃnă ȋşi tȃrăşte picioarele. Ei sunt tineri, plini de energie şi entuziasmaţi de viaţă! Evoluţiile tehnologice le permit o grămadă de oportunităţi la care noi nici nu visam cȃnd eram ȋn acel moment al vieţii şi al carierei muzicale… Şi, cȃnd nu sunt enervat de calitatea inferioară a muzicii sunt foarte bucuros să văd că nişte metode de pionierat sunt folosite. Mă consider un student al vieţii. Sunt lecţii care trebuie avute ȋn orice şi privesc cu mare interes. Poate că niciodată nu o să devin expert ȋn lucrurile astea sau nici măcar bun la un nivel modest, dar pot să admir ingeniozitatea şi efortul pus ȋn astfel de lucruri. Toate ca toate, numele trupei noastre este Mind Assault. Orice subiect legat de manipularea maselor şi a percepţiei oamenilor asupra lucrurilor este incredibil de interesant pentru noi. Simbolul psihologiei, grecescul “Psi” – este parte din logoul nostru.
 

Ȋn Africa de Sud există o trupă ȋn prezent care face o promovare online masivă şi o face la nivel global. Vezi Vulvodynia! Am cȃntat cu ei, nu demult şi a fost o experienţă plăcută; ei, generaţia tȃnără şi noi, bătrȃnii, ȋmpărtăşind informaţii şi idei ȋmpreună. Aceşti băieţi au devenit o forţă pe internet ȋnainte ca trupa lor să existe fizic. Dar fiindcă au construit motivul ca să existe, ei au adunat acum cȃţiva muzicieni care au ce le trebuie ca să aducă live ceea ce au promis ȋn tărȃmul “virtual”. Ce va fi interesant pentru mine, cu toate astea, e să văd cȃt de departe ajung ei. Nu vreau să jignesc deloc băieţii spunȃnd asta, dar ca oameni care compun muzică, acestea sunt zilele de ȋnceput şi ei sunt destul de norocoşi să se poziţioneze la o extremă dominantă a unui trend al tinerilor. Am văzut de multe ori de-a lungul anilor noştri ȋntr-o trupă cum un trend al tinerilor s-a ridicat şi a căzut, aşa că de-abia aştept să văd cum evoluează băieţii ăştia ȋntr-un stil de a compune care se bazează mai puţin pe materialul din stadiul actual şi care deviază ȋntr-o brutalitate de care fanii se bucură şi ajung ȋntr-un tărȃm al muzicii atemporale. Poate că o să-mi ȋnghit limba mai tȃrziu, dar oricum ar fi, aş fi mulţumit să ȋnvăţ ceva. Din ce am văzut ȋn lineup-ul de la Rockstadt Extreme Fest, poate că nu mai e mult pȃnă cȃnd aceşti băieţi vor ajunge aici de asemenea. 
 

Cȃt despre Mind Assault, noi suntem old school. Ȋncă imprimăm g-strings şi biscuiţi pentru sticle de bere… Totuşi am fost foarte impresionat să văd că Vulvodynia produce mousepads şi căni de cafea… Cu siguranţă o generaţie diferită! [n. red.: face cu ochiul]

Metalfan: Am văzut că versurile la Mind Assault sunt ȋn mare parte ȋn engleză şi par să aibă un mesaj ȋndreptat ȋmpotriva chestiunilor politice şi corporatiste. Oricum, după părerea mea sistemele politice şi cele corporatiste sunt una şi aceeaşi problemă. Cine scrie versurile şi ce vreţi să transmiteţi cu muzica voastră? Apoi, cȃteva dintre cȃntecele voastre sunt scrise ȋntr-o limbă africană. Ce dialect este acela şi ce ne poţi spune despre? 
 Patrick Davidson: Da, păi să ȋncepem cu limba Afrikaans. Este clasificată ca o limbă africană pentru că a fost dezvoltată aici, ȋn special ȋntre multele naţii de colonişti europeni şi un grup etnic cunoscut azi ca cel “de culoare”, care este de fapt făcut dintr-o adunătură de grupuri mai mici, incluzȃnd creolii, asiaticii, imigranţii din Orientul Mijlociu, precum şi o mare parte din africanii originari, pe care din raţiuni de simplificare, ȋi vom numi ȋn linii mari ca fiind cei ce fac parte din populaţia Khoi-San. Ei nu sunt aceia din triburile bantustane, care sunt numiţi “negri” şi, care au populat ȋn istorie părţi mai mari din estul ţării decȃt cele din sud-vest, unde s-au aşezat coloniştii. Majoritatea acestor non-“albi”, sau grupul de culoare vorbesc limba Afrikaans ca limbă maternă, aşa cum face şi majoritatea albilor. Dar limba e foarte puternic derivată din olandeză. Olandezii au fost primii europeni care s-au aşezat permanent ȋn extrema Africii. Ȋn acele vremuri, olandezii au adus prima populaţie asiatică ȋn acelaşi timp cu o forţă de muncă şi aşa, oamenii indigeni de aici au ȋnvăţat limba, apoi a venit engleza, franceza şi ȋn final, odată cu anii goanei după aur, a venit restul lumii ȋn rȃnd cu propriile noastre războaie. Limba a evoluat rapid din “Kitchen Dutch” ȋn Afrikaans, care a fost recunoscută academic. 

 

Acum, dacă această scurtă lecţie de istorie nu aduce deja inspiraţie lirică demnă de un ȋntreg album, apoi politica şi inflitrarea culturii corporatiste ȋn sufletul frumos al acestui pămȃnt, sigur o va face! Vom fi de acord cu toată inima cu teoria ta despre politică şi corporatism ca fiind aceeaşi problemă. Oamenii buni din ȋntreaga lume au idei bune şi, apoi, oamenii răi iau ideile alea bune şi le manipulează ca să servească unor nevoi egoiste. Aşa că e vorba mai mult despre natura umană – bătălia din fiecare dintre noi – conflictul dintre “ego” şi “sine”. Fiecare conflict duce la un război spiritual, intelectual şi apoi fizic. Şi cȃnd zic “spiritual” nu mă refer neapărat la religios, ci mai degrabă la un sens al valorilor asimilate (care sunt rezultatul religiei de cele mai multe ori, dar nu ȋntotdeauna). 
 

Ceea ce e cert ȋn viziunea noastră şi, ȋn conştiinţa ȋn curs de dezvoltare care pare să crească ȋn lume, este că sistemele făcute de oameni care ţin civilizaţia actuală ȋn picioare sunt, după cum se pare, cele care ne vor face praf. Momentan trăim ȋn cea de-a şasea civilizaţie cunoscută arheologilor.  Care au fost circumstanţele care au dus la distrugerea celor cinci civilizaţii anterioare? Dorinţa de putere şi lăcomia umană pot fi măsurate ȋn fiecare dintre ele. Bineȋnteles, pentru puterile necesare, ei vor să ţină lumea oarbă – trebuie să ţină lumea oarbă – deoarece prin intermediul fricii şi ignoranţei, ei pot menţine acest turn delicat ȋn picioare. Un asalt mental… Un Mind Assault! O exemplificare la asta poate fi găsită pe demoul nostru din 2014, “New World Disorder”.
 

Bineȋnţeles, nu ne ocupăm numai de asta. Uneori scriem despre lucruri mai personale. Nu că aş vrea să alarmez turiştii, dar Africa poate fi un loc periculos dacă ȋţi pierzi rȃndul şi o iei pe un drum greşit. Uneori, schimbarea greşită vine de la sine. Sunt multe conflicte de idealuri aici şi există o cultură a violenţei. Sunt părţi masive ale populaţiei de astăzi care sunt destul de traumatizate aparent, conform statisticilor. Fiecare dintre noi, indivizii, am ȋndurat acţiuni considerabil de traumatizante şi alte asalturi mentale. Uneori ne place să dăm frȃu liber unor căi care se simt ca o… Descărcare… Agresive! Descărcăm energia negativă din noi prin a o exprima ȋntr-un fel care nu e gȃndit să fie dăunător. Asta face ca o trupă metal să fie foarte bună. Publicul nostru ȋnţelege asta şi ia ceva adȃnc şi personal de-aici. Cei care nu ȋnţeleg – păi, nu-i putem ajuta, din păcate. Un exemplu aici ar fi “epopeea” de nouă minute, “Revenge”, de pe discul “Stigma” scos ȋn 2008. 
 

Versurile sunt de obicei un efort de echipă. Vocalistul nostru, Jacques este ȋn mod evident omul principal aici. Am descoperit că expresiile lui ȋn propria limbă sunt puternice ȋn mod particular. Donovan de la bas este al doilea scriitor, chiar dacă el rămȃne cu engleza şi apoi, François, chitara principală, a adus un aport considerabil de asemenea. Ȋncă aşteptăm să vedem dacă Ryan sau Andries au un talent ascuns. Personal, eu am făcut versuri pentru o piesă, altă “epopee” de nouă minunte de pe EP-ul “Metal Rites” din 2011 – piesa de titlu, adică. 
 

Metalfan: E cineva la voi ȋn trupă care face coperţile pentru demouri şi alte release-uri? Sau e vreun prieten de-al vostru? Coperta de la EP-ul “Metal Rites” mi s-a părut foarte interesantă. Ce poţi să-mi spui despre ea şi care e stilul tău preferat ȋn materie de ilustraţii pentru metal?
Patrick Davidson: Da şi nu. Ȋn fapt, nu am cumpărat niciodată o lucrare de la artist profesionist, dacă asta era ȋntrebarea – aşa că şi noi am făcut cȃteva, dar şi prieteni de-ai noştri. Unul dintre dezavantajele de a trăi ȋn Africa e că dacă ne luăm un profesionist pentru un job conform standardelor internationale costă mult mai mult decȃt ne-am putea permite. Aici e o cultură a DIY-ului. Ȋn cazul “Metal Rites”, coperta a fost făcută de vocalistul nostru, Jacques. Cumva portretizează ciclul vieţii şi al morţii, dar ȋn termeni africani. Poate e un pic abstractă. Ȋnsă include feţe mumificate – e o cultură bogată de acest fel ȋn Africa – care simbolizează căutarea vieţii eterne. Apoi, ȋn aceeaşi imagine e acel copil mititel care ţine ceva muniţie. E cumva ironic. 
 

Ȋn ceea ce priveşte stilul preferat, cred că toţi membrii din trupă avem cȃte o perspectivă diferită. Mie ȋmi place ceva conceptual care are o poveste ȋn spate şi mai mult decȃt un posibil ȋnţeles. Lucrul care ȋmi place cel mai mult să-l fac cȃnd am timp liber e să merg ȋntr-o excursie – de preferat undeva unde se poate campa peste noapte – şi să iau o sticlă de whiskey şi pe cineva cu care s-o ȋmpart. Apoi discutăm ȋn detaliu chestii legate de muzica metal şi artă şi ȋncercăm să descifrăm misterele universului. Ȋmi plac lucrările care inspiră la astfel de ieşiri. 
 

 

Metalfan: Există un aspect amuzant care apare in ȋntreaga lume a metal-ului cȃnd vine vorba de teme lirice, ȋn special ȋn zona black metal-ului. Sunt atȃtea trupe care preamăresc mitologiile scandinave pentru că black metal-ul a ieşit din locurile astea nordice. Partea amuzantă intervine cȃnd găseşti formaţii din cele mai călduroase spaţii estice cȃntȃnd despre frigul nordic, de exemplu. Multe trupe care vin din ţări aşa-zis subdezvoltate tind să ignore cultura lor şi să o respingă ca şi cȃnd ar fi ceva de care să-ţi fie ruşine. Dar nu e niciun motiv să-ţi fie ruşine de aşa ceva şi, acum te ȋntreb pe tine care e părerea ta. Crezi că e mai necesar să menţii aceleaşi trenduri ȋn temele muzicale şi lirice decȃt să faci lucrurile ȋn propriul fel? 
Patrick Davidson: Şi chestia asta mă pune ȋn ȋncurcătură, dar cred că ştiu de ce se ȋntȃmplă. Am trăit toată viaţa ȋntr-un astfel de loc – departe de “realitatea” pe care muzica o descrie sau de conexiunile pe care oamenii le fac cu propriul teritoriu sau propria cultură. Cred că pentru mulţii dintre noi, fanii care trăim ȋn astfel de locuri, intervine ideea că poate nu vom avea experienţa de a vedea cu proprii ochi şi de a auzi cu propriile urechi o trupă mare. Dar VREM experienţa asta, aşa că o imităm. De exemplu, am avut un proiect secundar cu nişte colegi; am făcut o trupă tribut Amon Amarth. Asta a ȋnceput ȋn 2010, ȋnainte să ȋncepem să avem trupe internationale care ne vizitează. Am avut doar cȃteva showuri, dar chiar am adunat ceva ascultători de la primul. Vocalistul şi-a cunoscut soţia şi mama copiiilor săi la acel show! Credeam că nu o să-i vedem niciodată pe adevăraţii Amon Amarth şi aşa credeau şi ei, aşa că ne-am pornit către cel mai bun lucru realizabil. Bineȋnţeles, stilul de viaţa al unui imitator e fermecător, dar scurt. Astfel de trupe nu pot controla propriul destin, dar cred că mulţi o fac şi se leagă de asta pentru că se obişnuiesc cu aclamarea şi să fie evaluaţi “acolo sus” cu eroii lor. Ȋnsă din păcate, ei vor exista ȋntotdeauna doar ȋn umbra acelor eroi. 
 

Apoi, m-ai invitat să-mi dau cu părerea… Eu zic, care e ideea ȋn a fi metal dacă ai de gȃnd să exişti doar ca să urmăreşti un trend? Adică, bine, există elementele de bază pentru a construi ceea ce se cheamă metal, păi, ştii… Metal. Chitare cu distors, tobe cu pedală dublă, un volum supra-accentuat pe voce, etc…. Dar legat de teme, ȋn niciun caz! Un imitator nu o să fie niciodată mai mult decȃt un imitator. Muzica e un tărȃm atȃt de vast pentru explorare… Aşa că exploreaz-o! Cȃteodată vin la concertele noastre acele tipuri de elitişti, iar noi le apreciem prezenţa, bineȋnţeles şi e marfă să-i vedem că vin să dea din cap la o piesă. Apoi, uneori ei vin să stăm la vorbă după şi ne ȋntreabă: “cȃnd veţi mai compune o piesă ca… ?” – piesa pe care ei au dat din cap, evident. Acum, ei ne ȋntreabă despre acea piesă pentru că undeva, cumva, le-am atins acordurile inimii prin crearea acelui cȃntec, ceea ce le-a dat impresia că acela este genul spre care trupa aspiră să devină. Am avut de fapt cȃţiva băieţi care ne-au ȋntors spatele cȃnd am spus că nu e aşa şi că nu ştim dacă o să mai fie vreodată un astfel de cȃntec. Ei nu ȋnţeleg ȋntotdeauna că, de fapt, noi nu ȋnchidem nicio uşă ȋn faţa posibilităţilor, dar nu vrem să tragem de noi ȋntr-o zonă ȋn care pur şi simplu nu suntem noi. Dacă din ȋntȃmplare lucrurile se produc din nou, bine! Dacă nu vom mai face niciodată aşa ceva, dar o să atingem ceva nou şi captivant, iarăşi bine! Cred că multe trupe, muzicieni, oameni ai spectacolului ȋşi limitează potenţialul şi creativitatea prin a ȋncerca să se lege total de un set de stiluri. Dar dacă asta le dă credit pe stradă ȋn faţa elitiştilor, atunci nu pot să ȋi invidiez. 
 

P.S.: Nu am ceva ȋmpotriva elitiştilor! Cred că toţi avem cȃte ceva din asta ȋn noi, unii doar o ȋngroapă mai adȃnc decȃt alţii. Sunt foarte mȃndru să primesc un compliment din partea unei astfel de persoane. Iar despre insulte?! Păi, a trebuit să ȋnvăţăm să le ignorăm, altfel trupa s-ar fi destrămat ȋn 2004.

Patrick Davidson: Africa este EPICĂ! Sirene, fantome şi drăcuşori… Este o aşa cultură bogată bună de explorat aici şi, ȋmi doresc ca mai multe trupe să se concentreze pe folclor. Cumva, Mind Assault şi-a aşternut deja patul, ca să zic aşa, deci nu e un subiect pe care l-am săpa prea adȃnc, probabil. Oricum, e o trupă ȋn ţara vecină, Botswana numită Skinflint. Ei sunt ȋnchişi ȋntr-o capsulă a timpului, ȋn anii ’80, dar ȋntreaga lor atmosferă bate ȋnspre ceea ce ai descris. Vezi cum ţi se par! O să ai parte de mai multe lucruri din astea ȋn locurile unde mai mulţi negri cȃntă ȋn trupe, evident, sau ȋn părţile şi mai nordice unde trăiesc oameni de origine arabă/islamică, despre care ziceai. Ȋntr-un fel, noi ca oameni albi suntem fascinaţi de lucrurile astea, dar nu ne regăsim ȋn ele, dacă ȋnţelegi ce vreau să spun. Ne place să le explorăm, dar este oare dreptul nostru să ne exprimăm fără să fim nerespectuoşi faţă de oameni şi de cultura de care aparţin? Ca artişti, trebuie să ştim să facem dreptate. Aşa că, noi, Mind Assault, ne concentrăm pe chestiuni mai tangibile ale Africii – problematici care nu sunt aşa folclorice, ci reale şi măsurabile. De exemplu, avem o piesă numită “Dark Continent”, inspirată din numele dat Africii ȋn zilele primelor explorări europene, din pricina misterului şi a frumuseţii. Aş da un sfat bun oricărui om care e interesat să ne vadă – nu rataţi introul setului nostru! Da, da, şi eu vreau să văd Insomnium pȃnă la ultimul cȃntec, dar nu pot. Veniţi să ȋmi ȋmpărtăşiţi durerea, iar noi ne vom achita pentru asta. [n. red.: face cu ochiul]
 

Patrick Davidson: Romȃnia e la fel de misterioasă şi de interesantă precum sperăm că e şi Africa pentru voi! Această oportunitate s-a ivit pentru că am mulţumit persoana potrivită la un show, aşa că datorăm mulţumirile noastre către Wrath Inc şi Rockstadt Extreme Fest pentru că au avut ȋncredere ȋn noi. Din punct de vedere financiar, nu am crezut niciodată că ajungem să vedem Europa ca trupă. Unii dintre noi au fost ȋn vizită. Am fost acolo doar o dată, ȋn 2012, dar un pic mai la vest, ȋn Slovenia. Mor de nerăbdare să mă ȋntorc şi să văd mai multe locuri şi, să fac asta cu trupa e ca un vis devenit realitate. 
 

Deci, ce ştim despre Romȃnia? VAMPIRI!!! Glumesc… [n. red.: rȃde] Personal, sunt un mare iubitor de istorie. Cȃnd trupa va pleca acasă, eu voi mai rămȃne pentru ȋncă o săptămȃnă şi mă voi duce ȋn zona Maramureşului. Mi-ar fi plăcut să călătoresc ȋn ȋntreaga ţară şi ȋn Bulgaria, de asemenea, dar bugetul ȋmi permite doar o experienţă limitată şi am simţit că asta va fi cea mai bună alegere pentru interesul personal. Se pare că modul de viaţă al oamenilor care trăiesc acolo e foarte bine conservat şi asta este, ȋn mod natural, un lucru foarte frumos. Sper doar că nu-i deranjează metaliştii. 
 

Ştim de asemenea despre tragedia din Colectiv. Nu pot să-mi ȋnchipui ce impact a avut ceva de asemenea proporţii pentru o comunitate, mai ales dacă a voastră e pe cȃt de puţin ca a noastră. Am avut de-a face cu un soi echitabil de pierdere aici, dar acele veşti au circulat şi au atins metalişti din toată lumea, chiar şi aici, pe un vȃrf ȋndepărtat al Africii. Va fi o onoare să aducem omagii pentru familia noastră metal de departe. 
 

Cȃt despre festival, acesta arată minunat! Am cȃntat la ceva festivaluri open air aici ȋn Africa de Sud, dar de obicei sunt doar cȃteva formaţii, aşa că o să fie super să venim să experimentăm un loc ȋn care toţi sunt metalişti. Sunt convins că, odată ce ajungem acolo şi simţim atmosfera, o să fie ca “acasă”, sau că ȋn casa unui văr. Trupele mele principale vor fi My Dying Bride (un lucru de făcut ȋn viaţă – bifat), apoi Insomnium şi Soilwork vor fi de asemenea apariţii mari pentru mine. Sunt un pic dezamăgit că intervalul nostru de timp este programat chiar ȋntre aceste două trupe, pentru că pe de-o parte e o mare onoare, chiar dacă mulţi oameni nu ne vor vedea din pricina asta, iar pe de alta, voi pierde la rȃndul meu o mare parte din showurile lor şi asta e de rahat. Am să acord ȋnsă destulă atenţie şi trupelor romȃneşti. Am găsit canalul de radio Definite Rock şi ȋl ascult de cȃteva zile. Cred că fiecare dintre colegii mei de trupă vor găsi ceva diferit faţă de care să se extazieze, mai ales dacă te gȃndeşti la ce am spus la ȋnceputul interviului. Ȋncă avem gusturi foarte diferite ȋn muzică, chiar şi după atȃţia ani. 

Patrick Davidson: Gina, ȋţi mulţumim mult că ţi-ai acordat timpul pentru a afla mai multe despre Mind Assault şi de unde venim. Sunt sigur că ne vom potrivi la Rockstadt. De-abia aştept să văd ce fel de oameni vom ȋntȃlni şi să ȋnvăţăm cȃteva ȋnjurături romȃneşti ca să le ducem acasă. Speram ca prima dată ȋn care cȃntăm ȋn afara pămȃntului african va fi la fel de ȋncȃntătoare pentru cei care o experimentează pe cȃt se promite că va fi pentru noi. Mind Assualt cȃntă la scena a doua, duminică noapte de la ora 10:00.