interviuri rock

SINCARNATE: un manifest umanist și anti-misogin

SINCARNATE: un manifest umanist și anti-misogin
TRUPE : Sincarnate

Deși ziua de 1 aprilie este întipărită în memoria colectivă că fiind ziua păcălelilor, Sincarnate nu a lansat o păcăleală de album. Intitulat In Nomine Homini, noul material de studio al grupului, ne prezintă o abordare mai grea din punct de vedere al exprimării muzicale a ideilor cu care trupa ne-a obișnuit. Am profitat de această ocazie și l-am invitat pe Giani Stănescu, chitaristul Sincarnate, la o nouă discuție. De această dată i-a avut alături de el și pe Marius Mujdei (voce), dar și pe tânărul lor coleg Andrei Jumugă (tobe).


 

Metalfan: Salut! Bine ați revenit în paginile Metalfan.ro! Un nou material, o nouă componență a grupului. Vă prinde viitorul disc în aceeași formulă? [N.red.: râde]
Giani Stănescu: Salut Ovidiu, salutări cititorilor Metalfan! Întotdeauna e o plăcere să revenim aici, cred că tot Metalfan a găzduit si primul interviu dat vreodată de către Sincarnate. Astăzi venim, însă, într-adevăr, cu vești foarte bune, legate de noul nostru album, intitulat In Nomine Homini, înregistrat, după cum amintești, într-o formula nouă, cu Andrei la tobe. Avem un an deja în această formulă și pot spune că este cea mai solidă componență a trupei de până acum, deci sigur da, așa sper.

Metalfan:Pentru noul material l-ați cooptat în componență pe tânărul toboșar Andrei Jumugă. Pe lângă activitatea pe care o desfășoară în Sincarnate, Andrei știu că mai cântă și alături de Ordinul Negru, Dordeduh, Sunset in the 12th House, Transceatla și Spiritual Ravishment. Cum reușește să se descurce din punct de vedere al timpului, dar și al creativității?
Giani Stănescu: Aici o să îl rog pe el să îți răspundă – sincer nici eu nu prea înțeleg cum reușește... [N. red.: zâmbeşte]

Andrei Jumugă: Salutări! Din păcate, timpul este o resursă foarte limitată la care se adaugă uneori și oboseala. Norocul meu este că nu toate formațiile sunt la fel de active concomitent. Atunci când urmează un concert cu o anumită formație sau cu mai multe vin perioade intense de repetiții. De asemenea, în situația în care mă aflu este important ca atât eu, cât și ceilalți membri cu care urmează să repet, să ne facem temele de-acasă și să ne prezentăm pregătiți.

Pe partea creativă primesc constant input de la formațiile diferite în care activez, dar îmi trag inspirația și din mediul înconjurător sau muzica pe care o ascult. Fiecare formație are un mod diferit de lucru, în unele sunt mai implicat la capitolul song-writing, la altele primesc structurile și piesele deja gândite și mai trebuie doar să găsesc niște părți potrivite de tobe, aproape ca un puzzle.

La Sincarnate am avut o colaborare ușoară, în pofida faptului că nu ne aflăm în același oraș, cu ajutorul tehnologiei, al internetului și al disciplinei membrilor am reușit să lucrăm împreuna la In Nomine Homini în cea mai mare parte de la distanță. Ultimele detalii au fost puse la punct în timpul înregistrărilor, când a fost toata lumea prezentă la înregistrări în Timișoara.

Marius Mujdei: Încercăm să ne coordonăm cu deplasările pentru repetiții, eu vin de la Cluj, de obicei ne întâlnim la Sebeș și mergem împreună până la București. Asta se întâmplă în general în weekenduri. Legat de timp, este un efort, însă este asumat de fiecare dintre noi, pentru că repetițiile sunt indispensabile.

Metalfan: Artistul grafic român Flaviu Moldovan a semnat artwork-ul discului In Nomine Homini? Ați putea, vă rog, să ne spuneți mai multe despre această colaborare, dar și despre rezultatul final?

Marius Mujdei: Colaborarea cu Flaviu a fost intermediată de Elly (Hatework/ACM). Odată finalizate părțile administrative la Cluj (discuții, întâlniri, etc), ea ne-a prezentat cele două propuneri grafice gândite de Flaviu.

Propunerile lui au fost atât de convingătoare ca și viziune, încât am decis să folosim ambele lucrări pe care i le inspirase albumul, în varianta rudimentară pe care i-am putut-o oferi la acel moment - ca „material de lucru”. Știm că i-a făcut plăcere acest proiect, oarecum inedit în contextul general al activității lui și, mai mult decât atât, variantele inițiale ale machetelor lucrate au fost incluse în seria Authorised by Picasso expusă la Cluj în câteva din expozițiile colective de la începutul acestui an.

Pentru noi, rezultatul final a fost transpunerea fidelă în plan vizual a materialului audio, dramatizarea vizuală dacă vrei, a întregii structuri conceptuale a albumului.

 

 
Metalfan: În data de 1 aprilie 2017 ați lansat In Nomine Homini, cel de al doilea disc de studio din cariera voastră. Ascultând materialul, am sesizat o schimbare stilistică comparativ cu materialele anterioare. Mai mult orientat spre death, mai puțin spre doom. Ați putea, vă rog, să ne spuneți mai multe?
Giani Stănescu: În primul rând aș vrea să menționez un lucru mai puțin cunoscut – unele din piesele de pe noul album sunt compuse de câțiva ani buni, ca spre exemplu Dies Illa, ce a fost compusă cam în perioada când ieșea As I Go Under. Bineînțeles, s-a mai lucrat la ele și în actuala componență, până au ajuns la forma ce o puteți auzi pe disc, însă această orientare am avut-o, cel puțin ca intenție, de multă vreme. Din punct de vedere tehnic piesele de pe noul album sunt însă mult mai greu de interpretat și nu eram pregătiți să le cântăm la un nivel mulțumitor la vremea respectivă.

Am părăsit însă într-o anumită măsură acea zonă de mid-tempo, majoritară pe înregistrările anterioare pentru părți, în mod paradoxal poate, mai rapide dar și unele mai încete decât orice am compus până acum. Albumul are și influențe black-metal, iar coruri cântate (nu clapă) am folosit prima oară tot pe As I Go Under, piesa omonimă având  coruri înregistrate chiar de noi, membrii trupei. De această dată am invitat însă, cu ajutorul lui Andrei Jumugă, un profesionist să o facă, Irinel Cîrlan si suntem foarte încantați de rezultat. Corurile înlocuiesc în mare parte clapa pe acest album (ea este încă prezentă dar într-un mod mult mai subtil), iar inspirația legată de ele, în mod ironic – fiindcă a tot apărut comparația - nu a venit de la revelația Batushka, fiind compuse înainte ca trupa poloneză să existe.

Important este că, spre încântarea noastră, reacțiile și recenziile pe care le-am avut vin să întăreasca ce credeam și noi: noua abordare e o continuare firească a sound-ului Sincarnate și a atmosferei apăsătoare cu care ne-am obișnuit ascultătorii. „Dark” este cuvântul cel mai des auzit de mine atunci când vine vorba despre cum sună noul album, repetat uneori obsesiv.

Metalfan: La fel ca și în cazul EP-ului Nothing Left to Give, pentru In Nomine Homini i-ați avut alături pe Edmond Karban și Cristian „Jimmy” Popescu. Cum sunt cei doi în studio?
Marius Mujdei: Relația cu Edi si cu Jimmy, așa cum este normal, s-a dezvoltat. Dincolo de faptul că îi apreciez ca oameni este foarte confortabil să lucrezi cu cineva deschis si flexibil, cu atât mai mult cu cât de-a lungul anilor ajungi să îi cunoști mai bine și comunicarea, fie ea personal-informală, fie cea strict axată pe chestiunile legate de studio să devină mai firească, mai directă și din acest punct de vedere și mai eficientă.

Andrei Jumugă: Edi şi cu Jimmy sunt oameni cu o experiență vastă în domeniu, ceea ce ne-a ajutat enorm să ajungem la sound-ul pe care ni-l doream pentru acest album. De la înregistrări până la mix și master au dat dovadă de perseverență, citind foarte bine intenția noastră cu privire la acest material.

Giani Stănescu: Daca nu o făcuseră deja până acum, cred că au reușit să demonstreze că și la noi se poate produce un album care sună la fel de bine precum unul de afară, indiferent de numele sonor care ar fi creditat cu producția. Nu ne-am dorit o producție prea modernă, iar sound-ul pe care l-au creat special pentru noi, ni se potrivește ca o mănușă. Sunt calmi, dau dovadă de foarte multă răbdare, deschiși la sugestii și au  întotdeauna un sfat bun de dat. Am avut și avantajul faptului ca la întregul proces de producție a luat parte și Andrei, care știa exact cum ne dorim să sune albumul.
 
Metalfan :O trecere în revistă din punct de vedere liric a fiecărei piese de pe „In Nomine Homini”, ar fi interesantă...
Giani Stănescu: Discul, din punct de vedere conceptual este un manifest umanist și anti-misogin. Attende Domine începe cu o întrebare adresată lui Iisus in grădina Ghetsimani („Ce fel de om ești tu? Ce ești tu?“) și face un rezumat al ideii principale a albumului: nu există Dumnezeu, e invenția noastră și a venit momentul (săracul Nietzsche s-a grăbit) să acceptăm măcar acum această realitate crudă. Am fost și suntem singuri, absurdul existenței noastre ne este sens (Camus), iar renunțarea la zei închipuiți ne va reda demnitatea pe care o merităm. Sunt multe referințe în piesă, menționez doar trimiterea la șarpe, simbol ce apare și în logoul nostru: „today I shed away my skin” – renașterea omului nou sub semnul cunoașterii.

Agrat bat Mahlat e o metaforă despre moartea „bună”, sau „împăcată”, care întotdeauna apare în mitologie ca fiind feminină. Religiile monoteiste au fost întotdeauna cumplit de misogine și patriarhale. Eu cred dimpotrivă că toți am fi mai fericiți într-o societate matriarhală; și să murim ne-ar fi mai ușor.

Curriculum Mortis – mă folosesc de „beatitudini” pentru a ridica problema muncii ca pedeapsă pentru încercarea de a ieși de sub imperiul ignoranței. Bineînțeles, nașterea ca travaliu este pedeapsa pentru cea care ne-a tentat să nu mai fim ignoranți. Inechitatea sexuală propagată în toata lumea occidentală și în ziua de azi este întemeiată pe acest mit.

She-Of-The-Left-Hand este o altă metaforă pe care o folosesc pentru a evidenția rolul malefic pe care religiile monoteiste îl acordă femeii... Aș putea vorbi ore întregi despre asta... Referinte.. De la Salomeea până la mama Anticristului

In Nomine Homini e construit în jurul celor patru întrebări kantiene, considerate de către acesta fundamentale pentru om, reinterpretate puțin... Piesa se termină cu un scurt pasaj din discursul marelui inchizitor din Fraţii Karamazov.

The Grand Inquisitor e o repovestire în cheie proprie a capitolului amintit mai sus. Dostoievski, un om religios dealtfel, intuia rolul antagonic al bisericii, însa încă credea în rolul ei benefic. Iisus nu raspunde niciodată, ci îl sarută la sfârșit pe bătrânul inchizitor – gestul îmi aduce aminte de scena cu Zosima care explică la un moment dat gestul său asemănător față de Dimitri spunând „mă închin în fața suferințelor tale viitoare”.

Lamentatio Christi – o piesă despre umanitatea lui Iisus. E uman și sublim fiindcă se află într-o poziție absurdă, ca și noi. Poate chiar mai absurdă... Ceea ce îl face și mai uman.

Dies Illa vorbește despre promisiunea deșartă a mântuirii și cum se raspandește ea având la bază opusul celor propovăduite: ura față de cei diferiți, ura față de femei, dar mai ales delegarea oricărei morale posibile în locuri precum iadul si raiul. Nu poți fi bun cu adevărat (sau rău, cum credea  Dostoievski) atunci când crezi că pe lumea cealaltă cineva te răsplătește pentru asta. Binele și răul sunt relativizate de recompensă.

Liwyatan - monștrii nu sunt nici în religie, nici în scrieri sfinte, nici în tradiție… Sunt în noi. Noi suntem Leviatanul cu care ne amenință biserica. Schimbarea vine din noi, în clipa în care avem curaj să privim monstrul din noi în ochi și să îl recunoaștem ca atare.

Ultimele două piese nu au legatură cu firul ideatic al albumului. Una este despre cum poți face față, (dacă poți), situației în care un om iubit moare (De Luctum Perpetuum), iar cealaltă, Atonement, este o piesă inspirată de filmul In the Mood for Love (2000), pe care îl recomand cu căldură. Le-am inclus ca bonus-tracks pe varianta de colecție deoarece prima este cea mai veche piesă compusă, iar cea de-a doua cea mai nouă. Sunt un rămas bun și o scurtă incursiune în viitor.

 
 
 
Metalfan: Știu că Leonard Cohen este unul dintre artiștii pe care îi apreciezi. Ai putea, te rog, să ne spui mai multe despre influența pe care o are opera lui Cohen pentru Sincarnate?
Giani Stănescu: De la el si prin el am învățat engleza, limbă pe care n-am studiat-o niciodată în cadrul școlii, în gimnaziu sau facultate. Mi-a placut atât de mult în liceu şi mi-am dorit atât de mult să înțeleg ce cântă încât pur si simplu m-am apucat să îi traduc versurile... Nu exista internet, nu existau booklet-uri, etc. Modul lui de a scrie versuri m-a influențat foarte mult, uneori cred că prea mult, de-a dreptul. Ca muzică, mai mult ca sigur, dar într-un mod inconștient – prefer mai ales partea lui depresivă (Famous Blue Raincoat este piesa mea favorită – vezi Sincerely Yours de pe primul nostru EP).
 
Metalfan: Mihnea Blidariu de la Luna Amară a lansat în trecut două volume de poezie No Future (2004) și mânia.Ro (2006). Cum partea lirică este un element la fel de important pentru Sincarnate precum este și muzica, te-ai gândit până acum, sau întrevezi posibilitatea de a urma exemplul lui Mihnea și de a lansa la un moment dat un volum de poezie?
Giani Stănescu: Nu scriu alte versuri decât cele pentru piese, iar acest exercițiu nu mă face poet totuși, cred ca e o diferență mare între cele două abordări. În versurile pentru Sincarnate accentul cade pe idee, iar forma este ajustată pentru a ajuta frazarea în piesă, ori în poezie cred că lucrurile stau puțin altfel, forma având importanța ei. Dorind să verific însă lirismul versurilor, în joacă am tradus una din piese (Agrat bat Mahlat) în română și rezultatul a fost destul de interesant. Nu putem însă vorbi de poezie.

Agrat, fiică a lui Mahlat

Agrat, fiică a lui Mahlat, slăvit fie-ți numele,
Agrat, fiică a lui Mahlat, înscăunată de stăpân,
Agrat, fiică a lui Mahlat, hăituită de supuși,
Agrat, fiică a lui Mahlat, fie să domnești din nou!

Femeia de-o-ndrăgim cu toți,
Femeia făr’ de coaste, cea ne-din-lut,
Femeia pe care toți o știm,
Cu pântec cald precum cei umezi sâni,
Desfrânata de la răsărit, vestala căreia-i mă-nchin.

O, Doamnă, cum te aștept să vii!

Și fiecare-ți rană-mi-este vie, și cele-mi lacrimi de se-nclină
Dincolo de-amintiri și mai ales de cumpăt,
Nu umila-mi mântuire jinduiesc ci sânge.

Dar casa-i cade-ntru genune,
Blestemu-i-ii ingroapă printre umbre,
Toți de-au mers la ea nu se mai întorc vreodată,
Indrăgostite umbre uită și de viață.

O, Doamnă, cum te aștept să vii!

Ca un copil, ostoit din înnăscare.
Și de mă sting, stingându-mă-n tăcere,
Rogu-te a-mi fi caldă, șoptita-mi a-plecare.


 
Metalfan: Ai putea, te rog, să ne spui mai multe despre dualismul din muzica voastră? Fericire-tristețe, întuneric-lumină, viață-moarte, șamd.
Giani Stănescu: „Despair meeting resolution” e mottoul nostru ca trupă și reflectă cel mai bine dualismul pe care îl amintesti. Toate piesele Sincarnate vorbesc despre condiția umana, în diverse feluri, în diverse abordări, dar mai ales despre sublimul acesteia, rezultat din conflictul între rațiune, conștiință, nelimitate și limitarea naturală a fiecăruia dintre noi, data de existența finită. Acest conflict, de nerezolvat generează și toate tragediile la care singuri ne supunem, precum credința în ceva supranatural. Disperarea în fața morții, a naturii noastre finite trebuie să fie încet înlocuită de împăcarea si demnitatea pe care ne-o intermediază rațiunea și cunoașterea. Tragismul lipsei de sens rămâne însă definitoriu, chiar și atunci când lipsa sensului devine sens, pentru unii dintre noi.
 
Metalfan: Pe lângă distribuția în format tradițional, pe CD, pentru materialul In Nomine Homini ați bătut palma cu Universal Music pentru distribuție digitală pe iTunes, Apple Music, Deezer, Zonga, Tidal, Spotify, Google Play, Google Play Music, etc. Dacă în zona bancară, a IMM-urilor șamd, se vorbește din ce în ce mai mult despre transformarea digitală, putem spune că și scena underground trece prin această transformare? Ai putea, te rog, să ne spui mai multe despre acest subiect?
Giani Stănescu: Mă bucur mult că am reușit să facem acest pas, mai ales din perspectiva de a face noul album accesibil oricui are o conexiune la internet (mulțumim Vlad!). [N.red.: Vlad Bușcă, ‎Head of Digital - Universal Music România]  E un pas firesc în condițiile în care apar tot mai mulți oameni interesați de muzica noastră la care ar fi dificil să ajungem pe căile tradiționale.

 
 
 
Metalfan: Ați putea, te rog, alege 12 piese de la 12 trupe, artiști pentru o un „mix tape virtual” având în minte curentul filozofic existențialist? Ce nume ar avea acest material?
Marius Mujdei: Este puțin impropriu să încadrezi muzica în rigorile unui curent filosofic, cu toate că existențialismul însuși flexibilizează aceste rigori. Eu aş alege Dissection, The Somberlain (1993), dincolo de semnificatiile lirice ale piesei si încărcăturile conceptuale – și datorită destinului lui Jon Nödtveidt, mastermind-ul acestei trupe cult. DeathWithout Judgement (Symbolic - 1995) ar fi o altă propunere și AtheistNo Truth (Piece of Time - 1990).

Giani Stănescu: Aș completa cu QueenBohemian Rapsody, UlcerateWeight of Emptiness, Deathspell Omega - Abscission, Pink Floyd - Breathe, The DoorsWhen the Music is Over, AnathemaWe’re Here Because We’re Here, RadioheadStreet Spirit, NirvanaCome As You Are, The EaglesHotel California. Probabil l-aș numi „With freedom comes the burden”.

Metalfan: După lansarea discului In Nomine Homini în București, aveți în plan să ajungeți și în alte locuri din țară și de ce nu, din afara țării? Te rog, ne poți spune mai multe?
Marius Mujdei: Sunt deja planificate câteva date pentru promovarea materialului în câteva orașe din țară, înaintea verii. Nu va fi timp pentru un turneu ad-literam, însă vor fi câteva date de weekend și încercăm să ajungem în principalele orașe. Pentru toamna acestui an suntem în discuții pentru un turneu propriu-zis, care să includă și date în afara țării, însă vă vom ține la curent pe măsură ce lucrurile prind contur.

Metalfan: Te-ai gândit cum ar fi să reorchestrați câteva piese de-ale voastre în maniera rockului progresiv, urmând într-un fel direcția muzicală a grupului englez Anathema... Ce piese crezi că ar fi cele mai potrivite pentru un astfel de experiment?
Giani Stănescu: Dacă ar fi să o fac ar ieși ceva apropiat de începuturile Portishead și o mare parte din piesele noastre se pretează la asta, cel puțin în imaginația mea [N.red.: zâmbeşte]. Am o admirație aparte pentru Pink Floyd, dar nu cred că i-aș putea emula, oricât aș încerca.

Metalfan: Vă mulțumesc pentru timpul și pentru răspunsurile oferite! În final doriți să adăugați ceva sau să transmiteți câteva cuvinte cititorilor Metalfan.ro?

Marius Mujdei: În primul rând vă mulțumim vouă, îmi amintesc de vremurile de început ale Metalfan și nu putem face abstracție de faptul că forumul de acum 10-12 ani a avut un oarecare rol în formarea acestei trupe, așa cum au avut toate colaborările cu voi din toți acești ani. Pe cei care vă citesc îi invit să asculte albumul, să vină la concerte și să continue să sprijine scena underground.

Giani Stănescu: Amin!
Autor: H.
Vezi galeriile trupelor: Sincarnate

   April 06, 2017  | 0 Comentarii  | 4411 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: SINCARNATE: un manifest umanist și anti-misogin

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri