Tarot: Nu regret nimic, suntem ceea ce suntem

Nu m-am gandit ca universul Tarot e cel putin la fel de bogat (daca nu mai bogat) decat al celor de la Nightwish. Mereu ma gandeam la ei ca la un apendice al trupei cu soprana care vine tone de discuri peste tot in lume. Chiar daca muzical vazusem ca e altceva, ma gandeam ca exista destul de putina viata dupa Nightwish. M-am inselat; drept dovada – dialogul cu diplomatul Marko Hietala si direct-brutalul Pecu Cinnari. Un fel de Brad Pitt si Clint Eastwood ai trupei Tarot.

Pecu Cinnari si Marco Hietala

Metalfan: Sa incepem cu intrebarea de incalzire. E atat de generica, incat sunt foarte curios ce-mi puteti raspunde, he,he! Cum o mai duceti?
Pecu: Facem c***tul asta de 25 de ani, deci o ducem nemaipomenit.
Marco: Da, pai e foarte bine sa intri in rutina... Nu trebuie sa ma mai tem de Alzheimer, pot canta [coordonandu-ma] cu nervii de la coloana, hahaha!

Metalfan: Am inteles, haha! Treceti printr-o perioada intensa, cel putin din punct de vedere concertistic…
Pecu (bea jumate de halba in 2 secunde): Da, asa mi se pare si mie, haha!

Metalfan: Mda… Chiar ma intrebam: cum puteti sa sustineti atat de multe concerte si sa fiti asa in forma in fiecare seara?
Marco: Ei, n-am fost noi chiar asa in forma aseara, dar am sustinut concertul, oricum…

Metalfan: Suneti foarte organizati si stiti exact ce urmeaza sa faceti sau scena va da un surplus de energie?
Marco: Organizati? Nu, in nici un caz nu e asta cuvantul potrivit... Noi nu suntem organizati, noi suntem haotici., hehe

Metalfan: Se spune ca haosul are logica lui…
Marco: Probabil ca da. Cu noi treaba sta asa: noi cantam cantecele, dar nu se stie niciodata ce se va intampla pe scena. Si asta e toata parte misto, sa ai surpriza, sa ai umor (preferabil negru si murdar). Si cam asa facem noi lucrurile, ne place c***tul asta.
Pecu: Da, de fapt suntem niste f***ti la cap.
Marco: Ma rog, asa esti tu, eu incerc sa raman normal… cam fara succes.

Metalfan: Pozitionarea acestui festival e de eveniment cultural. E ceva de status aici…
Marco: Am vazut si eu afisele pe care scria “Capitala Culturii Europene”. E o chestie mai oficiala , nu?

Metalfan: Probabil cea mai cool chestie oficiala, un festival de rock, hehe.
Marco: Da, n-am apucat sa vedem prea mult din oras, pentru ca am sosit cu o jumatate de ora inainte inceperii spectacolului. Am tot intarziat din cauza avioanelor si a condusului prin Finlanda. Totusi, ce am vazut din oras mi-a placut, pentru ca imi place aspectul lui medieval, toate cladirile din piatra si toate ruinele.
Pecu (inca jumatate de bere in 2 sec.): Da, medieval, asta e cuvantul, medieval…

Metalfan: O intrebare poate si mai generala… ceva despre public. Ati observat vreo tendinta anume, vreo caracteristica anume a publicului de aseara? La The Gathering, de exemplu, mi s-a parut ca fetele erau mai agitate decat baietii (cel putin in zona unde am stat eu – n.r.).
Marco: Da? Eu ma gandeam ca Anneke atrage mai mult baietii decat fetele, pentru ca arata destul de bine, haha! Noi insa cred ca atragem mai mult public masculin, pentru ca noi suntem ceva mai salbatici, plus ca suntem niste nenorociti batrani si urati…
Pecu: Da, suntem niste f***ngii!

Pecu Cinnari

Metalfan: Ati avut timp sa va imprieteniti cu trupele din festival? Bine, am auzit ca ati baut niste beri cu Within Temptation si ca probabil le-ati cam distrus ficaturile, haha…
Marco: Posibil, pentru ca finlandezii au felul lor de a bea, care nu-i prea popular in restul lumii, cu exceptia Irlandei si Australiei. Oamenii din tarile astea stiu sa se tina tari, n-am ce zice.
Pecu: Poate si britanicii…
Marco: Britanicii in general sunt slabuti. Dintre ei, doar irlandezii sunt tari, astia se tin bine.

Metalfan: Anathema sunt buni ambasadori ai apetitului pentru bautura al britanicilor, nu?
Marco: Desigur, exista exceptii in orice tara, hehe...

Metalfan: Ok, trecem mai departe. Ati zis in conferinta de presa ca sunteti foarte legati de muzica anilor ’80. Cum va influenteaza chestia asta?
Marco: Nu e doar o influenta, noi pur si simplu am crescut cu chestia asta. Am si inceput sa facem muzica in ’80, din perioada aia venim. Bineinteles ca acum incercam sa tinem pasul si cu alte lucruri care ne-au placut. De exemplu, ce a facut Pantera in anii ’90 a fost foarte misto. Daca ma intrebi ce e tare acum, nu stiu sa-ti zic… Am vazut un DVD cu Slipknot mai demult, cand eram in turneu in State cu Nightwish, m-au impresionat. Deci, cum am zis, incercam sa ne tinem la curent cu sunetul contemporan, dar avem radacinile in anii ’70 si ’80, ceea ce probabil da cantecelor mai multa atmosfera, mai multa profunzime melodica.
Pecu: Eu inca ascult doar muzica din ’80: Rainbow, Judas Priest, Van Halen, formatii din astea.

Tarot vs Tzugu

Metalfan: V-ati mutat de la Spinefarm la King Foo. In afara de un nume mai amuzant, ce are in plus King Foo, hehe?
Marco: Diferenta intre ele e asta: la inceput, aveam un contract bun cu Spinefarm si au facut o treaba buna in Finlanda. Dar si-au vandut majoritatea actiunilor la Universal, ceea ce a facut la la Suffer Our Pleasures am avut probleme pe partea de publishing la nivel international. Pentru ca toate lucrurile treceau pe la Universal si atunci, de exemplu, in Germania - cea mai tare piata europeana de metal – noi am ajuns doar intr-un catalog al unor firme foarte mici. Cu King Foo avem lucrurile mai sub control, eu au mai multe relatii si au reusit sa vanda albumul si drepturile de publishing celor de la Nuclear Blast. Si cei de la Blast au reusit deja sa vanda deja de 10 ori mai multe albume decat vindeam noi pana acum.

Metalfan: Am facut mai demult un interviu cu Waltari, iar ei vedeau mai mult latura buna a globalizarii; voi, in schimb, ati avut ceva probleme cu globalizarea asta, haha… Cu achizitia lui Spinefarm de catre Universal…
Pecu (1/2 halba vs. 2 sec.): Bai, eu nu pot sa te urmaresc, ai accentul asta romanesc…
Marco: Hahaha! (ii traduce). Ce sa zic, e o sabie cu doua taisuri… Cred ca granitele dintre tari devin din ce in ce mai neclare. Cred ca acum suntem mai curand condusi de catre companii decat de catre identitatea nationala. Asta ma sperie putin, pentru ca eu cred ca sunt oameni mai de temut decat George Bush care sunt in fruntea corporatiilor. Bush e doar o marioneta pentru aceste companii. Pentru ca liderii de corporatii sunt oameni care gandesc asa: “Noi avem de scos N bani de pe urma a N oameni”. Si asta e infricosator. E ok ca oamenii se intalnesc, calatoresc, fac cunostinta – fete diferite, natiuni diferite, rase diferite – asta e bine. E insa doar unul din aspecte. Cred ca in societatea asta condusa de corporatii, multi oameni vor fi pur si simplu folositi.

Metalfan: Interesant. Dar oare asta nu e adevarat si pentru companiile care se ocupa de muzica?
Marco: E foarte adevarat. Sunt cateva firme care incearca din greu sa preia controlul pietei.

Marco Hietala

Metalfan: Si apropo de chestia asta… Tu ziceai in conferinta de presa ca descarcarea de muzica piratata e un lucru rau, pentru ca taie din salariile unor oameni nevinovati – intermediarii: cei care inregistreaza CD-uri, cei care tiparesc coperte, oamenii care descarca si incarca CD-urile in depozit s.a.m.d. Si atunci eu iti zic: n-ar fi mai bine ca totul sa se cumpere pe internet si sa nu mai existe acesti intermediari?
Marco: Mda… unii oameni fac deja chestia asta sau incearca s-o faca. Dar atunci trebuie [ca fan – n.r.] sa ai energia sa cauti tu noutatile. De exemplu, Stephen King a facut treaba asta, publicand “The Green Mile” [pe internet – n.r.] in foileton. Sau cum a facut Marillion, publicand un album direct pe internet, fara nici o editie pe suport magnetic.
Pecu: Bine, eu nu inteleg chestia asta.
Marco: Dar tu nu stii nimic despre computere, in afara de pornografie, hahahaha!
Pecu: Da, asta e corect, hahahaha!
Marco: Ma rog, nici eu nu stiu prea multe despre computere... […] Dar cred ca treaba ar merge, daca toata lumea ar fi cinstita. Vezi pe internet ceva ce-ti place, foloseste-ti cardul de credit, nu face download ilegal!
Pecu: Oricum, pentru noi e o lumea noua, internetul asta... Vreau sa zic ca e [incredibil – n.r.] ca un tip din Australia sa ne contacteze prin internet. E…
Marco: Dar eu am principiul asta de baza cu cinstea… (evita patetismul)...ehem… Ma rog, ce cred eu e ca fiecare merita sa fie platit pentru munca cinstita. Daca oamenilor le place produsul muncii tale, tu ar trebui sa fii platit. E ca si cum m-as duce la birou si cand ar veni ziua de salariu, cineva ar veni la mine si ar zice: “Uite, tu meriti 100 de euro. Ia sa iau eu vreo 10-12 din ei!”. Cam asa stau lucrurile.

Metalfan: Sa trecem la alt subiect: daca ai putea da timpul inapoi, ai proceda altfel intr-o situatie sau alta? Ma refer strict la Tarot.
Marco: Bineinteles ca, daca as putea s-o iau de la capat, ca pusti de 18 ani in calduri care isi face o trupa, as face multe chestii altfel. Dar nu regret nimic, suntem ceea ce suntem; si tot ceea ce ai facut in trecut te face sa fii tu insuti acum.

Metalfan: Ca muzicieni, care e cea mai mare realizare a voastra?
Marco: Cred ca nu exista un anume moment in timp. Cred ca cel mai bun lucru pe care il poti face e sa-ti scrii cantecele, albumele si sa vezi oameni care sunt impresionati, care zic “Uau!” sau care au lacrimi in ochi – asta e un lucru care pentru mine are valoare de fiecare data.

Metalfan: Toti membrii trupei traiesc din muzica sau unii dintre ei au alte ocupatii?
Pecu: Eu nu ma duc la nici un alt serviciu. Urasc serviciul. Urasc al dracului de tare orice slujba normala.
Marco: Nu, nici eu n-am alta ocupatie. Am facut chestia asta pentru ceva vreme; am suferit destul.
Pecu: Suntem muzicieni rock si gata.
Marco: Iar acum sunt intr-o cu totul alta pozitie, am un salariu lunar de la compania care se ocupa de Nightwish si ma pot concentra pe muzica si pe viata de familie. Asta imi prinde foarte bine, pentru ca aveam 35 de ani cand m-au luat la Nightwish; si pana atunci petrecusem ceva timp de cand tot imi faceam griji si tot numaram cati bani mai pot investi in chestia asta. Eh… acum sunt un om fericit, hehe. Cu baietii e alta treaba. Janne [claparul – n.r.] are propriul lui studio audio, face spoturi radio si mai trage trupe si alte chestii si de la asta isi trage cei mai multi bani. Iar Zachary [chitara] si Tommi [clape, voce], oricat ar parea de ciudat, sunt instructori pentru educarea copiilor.

Metalfan: Hmm… Educarea copiilor?! In ce domeniu, mai exact, haha?
Marco: Tommi traieste intr-o localitate langa Tampere si e instructor de cercetasi: merge cu copiii in tabere si ii invata diverse activitati extra-scolare. Iar Zach face cam acelasi lucru, are o casa in Kuopio si acolo invata trupele de pusti sa cante, joaca ping-pong cu ei, vorbeste cu ei despre problemele lor.

Metalfan: Astia trebuie sa iasa niste copii super-tari…
Marco: Da, invata chestii pe care nu le fac la scoala.
Pecu: Da, dar tot au slujbe din astea normale. Astea nu-s pentru mine...

Metalfan: Adevarul e ca nici eu nu mi te-as imagina instruind copii prin tabere... Cu exceptia orelor de bautura, haha!
Marco: Da, ar fi cam periculos... Te-ai intreba “ce au patit copii astia?” [cand ei ar spune] « Uau, tocmai am terminat lectia cu Pecu, hai sa bem ceva ! » .

Metalfan : La un moment dat, cineva ne-a dat sa bem Koskenkorva [un fel de vodca de orz, foarte populara acolo – n.r.]. Eu credeam ca Finlandia e cea mai tare chestie…
Marco : Finlandia e cam dulce, eu prefer Kos Super [Koskenkorva mai tare – n.r.].
Pecu: Iar eu prefer Vodka.

Metalfan: Vodka???
Marco: Da, exista o marca din asta populara de vodca, se numeste pur si simplu Vodka. Dry Vodka. E buna, e foarte buna. E ca si Koskenkorva, dar are cu 7 procente mai mult alcool.

Metalfan: Dar cu berea? Tot marca finlandeza…
Marco&Pecu: Karhu. Inseamna “bere” in finlandeza. E cea mai tare.

Metalfan: E la fel ca si marca Vodka? Numele marcii inseamna numele lichidului –  e berea Bere?
Pecu: Da, Si e bautura mea preferata.

Metalfan: Chiar daca Lapin Kulta e ceva mai vestita ca produs de export?
Pecu: Lapin Kulta e pis*t.
Marco: E pis*t, are cam multa apa.

Metalfan: Deci sunteti mai pe bauturi seci, amandoi... Sec: multumesc mult.
Marco : Cu placere.
Pecu : Mhm.