interviuri rock

Trooper Interviu-Test 1: Pozitiv!

Trooper Interviu-Test 1: Pozitiv!
TRUPE : Trooper

In timp ce schimbam mailuri cu Balauru pe tema interviului, el imi zice la un moment dat: "Moshule, iti propun o chestie, probabil supermisto: vin cu Trooper la o circiumioara, punem reportofonul pe masa si vorbim tot despre ce vreti voi, Trooper vs Metalfan." Am zis, wow, supermisto este, fara indoiala, dar cind or incepe Trooper sa vorbeasca, daca vorbeste fiecare cel putin jumate din cit vorbeste Balauru de obicei, oare cit o sa ne ia sa transcriem o asemenea epopee? Si fiind la circiumioara, sunt la indemina destule mijloace de incurajare a conversatiei (a se citi stropire)... Dar propunerea era mult prea tentanta ca sa ne lasam descurajati de asemenea aspecte. Si pina la urma nu a fost deloc rau, discutia nu a luat-o (des) indecent pe aratura, baietii ne-au intuit majoritatea intrebarilor, asa ca noi nu prea am mai avut mare lucru de spus. Rezultatul s-a transpus intr-un interviu, zicem noi, captivant, chiar daca un pic cam lung. O sa-l spargem in doua, azi venim cu prima parte, si, imediat ce reusim sa transcriem si restul, completam. Pentru ca, iata, avem antecedente care nu ne fac cinste:  din cauza unor nefericite inlantuiri de accidente, am intirziat cu aproape o saptamina cu publicarea lui. Dar speram ca va va placea atit de mult, incit ne veti ierta!

 

 

Klawz: Pretextul intilnirii noastre cred ca-l stie toata lumea, este lansarea celui de-al patrulea album al vostru. As vrea, pentru inceput, sa incercam sa ne amintim de prima voastra lansare, cea a albumului vostru de debut, in 2002. Cum vi se pare lansarea asta fata de cea de atunci?
Balaur: Cum simtim noi lansarea asta... Noi am incercat sa schimbam sala! (pauza; risete generale) Si nu ne-a iesit, din varii motive: ori nu s-a gasit sala mai mare, ori era in lucru, ori costa mai mult, si asa mai departe. Asa ca am ajuns tot acolo si... nu cred ca o sa fie rau! Ne cunoastem deja cu sala, si sala ne stie pe noi, lumea a mai fost acolo la lansari... „Iar voi?” zice-acu, „iar au venit astia?” (ride). Dom’le, deci suntem pe teritoriul nostru si am avut acolo omul. A ajuns cumva sa se ocupe de locul respectiv Prunus de la Voltaj, basistul, care e amic cu noi. De fapt, toti sunt, dar parca el si cu Bobita cel mai mult, Bobita e chiar din Tirgoviste, a facut liceul cu mine, deci, na, eram p’acolo. Si uite ca ne-a ajutat sa intram in locul ala si sa putem sa ne facem beleaua. In mod normal acolo nu se mai cinta, se pare. S-a facut jos la parter sala. Si i-am spus, uite, noi vrem acolo, noi nu vrem jos, noi vrem acolo, incape lume si la balcoane. Dup-aia, erau mese acolo, mi-am dat seama ca intrau 600 de oameni si se blocau, gata, si i-am zis: Ma, da’ pentru ce sunt mesele astea? Oricum nu se maninca, nu sta nimeni la ele. Asa ca hai sa le scoatem! A zis: nici o problema, deci omul ne-a ajutat cu tot ce am vrut noi...
Dragos: Si or sa intre cite persoane, vreo 1000, oare?
Balaur: Nu. Nu stiu, o sa-ti spun dupa.
Coiot: Pot sa-ti spun ca data trecuta au fost 540 de platitori si dupa aceea n-au mai avut bilete, s-au terminat biletele, pentru ca ei nu s-au asteptat sa vina atita lume. Si au mai intrat unii asa, plus... Deci 540 de bilete. Sarim peste amici, invitati...
Balaur: Tocmai ai recunoscut ca au facut o ilegalitate.
Coiot: Da.
Balaur: Au intrat oameni fara bilete. (ride) Acum le-am spus sa ia bilete multe, cit mai multe, si sa scoata si mesele si sa speram ca or sa incapa si mai multi. Sa speram ca vor veni si mai multi, bineinteles! Dar o sa tragem o linie dupa si vorbim.
Dragos: Dar, apropo de schimbarea salii, de faptul ca nu ati gasit alta sala, nu v-ati gindit sa schimbati orasul, sa fi facut in alta parte? A fost asta o varianta?
Balaur: Nu. Nu ne-am gindit niciodata.
Oscar: Asta nu e o varianta pentru ca, oricum, dupa lansarea din Bucuresti se va merge in cit se poate de multe orase...
Dragos: Da, urma intrebarea: o sa faceti si un turneu de promovare?
Oscar: Da, sigur.
Balaur: Incercam sa tot antamam cintari...
Laurentiu: ...dar capitala ramine capitala...
Oscar: ... si practic, fiecare concert o sa fie o lansare de disc in orasul respectiv.
Dragos: Si cind incepe turneul, anul viitor?
Balaur: Miine!
Oscar: Da, deci miine incepe turneul si la o saptamina dupa lansare, cintarile.
Balaur: Ca si la celelalte discuri, ne facem mina la noi acasa, in Tirgoviste. Ne ducem acolo, vedem cam cum prind piesele noi, le mai exersam o data pe scena si, peste o saptamina venim la Bucuresti. 
Tzugu: Deci, Tirgoviste e orasul-test?
Balaur: Dadada! Pai da, acolo lumea e destul de toleranta. Bine n-o luam ca pe un pretext pentru a ne prezenta nepregatiti, sau, stiu eu, in mod nepotrivit.
Laurentiu: Cintam mai mult la prieteni acolo...
Balaur: Lumea te stie, iesim seara p-afara si ne-ntilnim cu ei, adica „salut, ce faci?” avem texte cu ei, sunt de-ai nostri si suntem de-ai lor. Acolo nu ma ia nimeni ca „ba! A gresit ala soloul nustiucare! n-a-ntins bine nustiuce nota”, stii? Genul circotasi. Nu, acolo, pur si simplu vezi reactia publicului. Bun, cintam piese noi. O sa cintam niste piese noi, nu stiu cite. Ei, in momentu-ala vedem cam cum sunt. Si aici [la Bucuresti] vrem sa cintam foarte multe piese noi. Si in momentul ala, vedem daca o sa le cintam pe toate, sau mai ramin pe-afara. Deci e o modalitate buna, experimentezi acasa. Stii cum e. Inainte sa iesi din casa, te uiti in oglinda. Si vezi cam ce ti se pare tie ca e in regula si cind zici ca esti misto, iesi afara. Si dup-aia iti zic altii daca e bine sau nu. Da? Ei, pentru noi, Tirgoviste e ca un fel de mica oglinjoara, inainte sa iesim in lume.
Oscar: In plus, daca discul nu e bun, avem la dispozitie inca o saptamina sa compunem altul! (risete generale) Pastram titlurile pieselor, le cintam si vedem noi cu discul ce facem.
Dragos: Dar apropo de perceptia publicului asupra pieselor noi, o sa puneti pe site la voi discul la streaming.
Coiot: Da, de miine. Cindva pe la 12 noaptea, piesele vor putea fi ascultate pe www.trooper.ro. Nu avem posibilitatea sa ajungem in toate orasele din tara asta, in nici un caz nu avem posibilitatea sa mergem in alte tari, prin urmare, niste oameni sunt privati de muzica noastra si ei vor sa asculte, ne intreaba, trimit mailuri, „voi cind ajungeti sa cintati in ...” un orasel din ala de nici nu am auzit de el. Si normal ca trebuie sa le oferim si lor posibilitatea de a asculta discul. Nu stiu, sunt locuri foarte indepartate unde si posta ajunge foarte greu si, prin urmare, cred ca asta este posibilitatea cea mai buna: sa punem piesele pe site, sa le asculte cine vrea, vor sta acolo o saptamina, iar apoi, cine vrea sa cumpere discul, poate sa-si cumpere si discul.
Klawz: Asta era alta intrebare. Deci va exista si in varianta imprimata, disc propriu-zis.
Coiot: Dadada, clar, sigur. Va fi disponibil incepind cu ziua lansarii, atunci o sa se gaseasca la concert, apoi va putea fi comandat pe siteul nostru, probabil ca o sa se gaseasca si la diferiti distribuitori pe care ii stiti cu totii.
Balaur: Noi am zis asa: am vazut ca tot mai multe trupe fac asta. Se cauta sa se pirateze, sa se dea drumul albumelor pe net cit mai devreme. Ati auzit vreodata vreo piesa de pe discul asta? Nu. Noi ne-am gindit sa nu le dam ocazia unora sa fure discul. Sa le dam noi discul! Sa asculte lumea, dupa aceea... Scopul nostru principal este sa aducem lumea la concerte, la concertul de lansare. Asta e scopul declarat. Nu sa isi cumpere discuri. Nu mai e... in 2008 nu mai e vorba de vindut discuri, sa fim seriosi. Noi vrem sa ii aducem la concert. In momentul in care vin la concert, au ascultat deja discul, deci stiu exact ce primesc, nu mai exista surpriza „mama, urmatoru’ Trooper e de cacao!”. Nu, au ascultat pe site, au vazut. Pe cine a interesat. Poate ca unii ne iubesc neconditionat, doamne-ajuta! si atunci nu conteaza, isi zic „ba, cit de prost poa’ sa fie urmatoru Trooper, daca pina acuma au cintat asa?” Eh, bun, e si asta un mod de abordare, dar noi am vrut sa vada exact ce primesc si, daca vin acolo si vor sa cumpere si Cdul, il pot gasi. Ei, Cdul asta are un pret derizoriu, pentru ca il facem noi, deci o sa coste 10 lei si acuma eu va dau 10 lei si va zic aduceti-mi un disc cu muzica romaneasca, oricare, care vreti voi. Dar sa fie un disc, nu EP, nu single, nu trei piese.
Oscar: Fii atent ca am vazut eu la gara cduri cu mp3uri cu manele la 9 lei. Deci, mp3uri, tata, 700 de piese!
Laurentiu: Nu merge, a zis muzica romaneasca! (se ride)
Balaur:
Nunu, am zis muzica! (se ride si mai tare)
Coiot (pastrindu-si seriozitatea):
Discul este inregistrat in conditii profi, scos intr-un format profi, are un booklet de 16 de pagini. Adica am incercat sa-l facem cit de bine s-a putut si am incercat sa-l scoatem la cit de putini bani s-a putut, pentru ca, exact cum a spus si Balauru, deja lumea nu mai cumpara discuri si nici nu cred ca are rost sa furi banii la oameni asa, ca un cretin, asa cum scot aia discuri triple, 16 live-uri si le iei 26 de euro pe un CD. Lasa, ma, tine-l tu. Ideea este sa poata sa ajunga toata lumea la muzica.
Balaur: Oricum, voi stiti, sunteti baieti care mergeti la concerte. Si voi si noi. Si la alte noastre si la ale altora. Ati vazut ca acolo e faza, la concerte. Nu zic nu, e misto, uite, ne-am intilnit noi si am bagat DVDul cu Paradise Lost si ne-am uitat. Da, e frumos, dar parca la concert e altceva. E ca si la un meci: te uiti la televizor la ceva si te duci pe stadion sau la concert: e o mare diferenta! Pentru cei care vin la concerte, asta e varianta.
Coiot: Si sunt foarte multi oameni, ma rog, ca si mine: in momentul in care merg la un concert vreau sa plec cu o amintire de-acolo. Nu stiu, am fost la Whitesnake, mi-am cumparat ultimul disc, ma duc la Priest, imi cumpar ultimul disc, ma duc la Maiden, imi iau un tricou, ma duc... nu stiu, mereu vrei sa ai ceva de-acolo, stii? Si, exista sanse pentru foarte multi oameni sa nu mai aiba aia 20 de RON, 30-50 cit costa discu-ala.
Balaur: Dar cu siguranta au in buzunar 10RON. Exact aia sunt, pentru disc. Despre asta e vorba.

 

 

 

I’m a rockstar, show me your tits!

 

Klawz: Ziceai acum de amintire. Daca tot o sa fie si discuri la concert, se va organiza si o sesiune de autografe?
Laurentiu: Mereu a fost si nu a fost planificata chestia asta. Noi stam acolo. Bem o bere, dupa... e ca un fel de party, asa, pina la urma...
Balaur: Dupa concert, vin la noi si n-am refuzat pe nimeni. Chiar si acuma, la un an dupa ce am scos box-setul, ei vin la noi cu el sa-l semnam.
Coiot: In momentul in care faci sesiune de autografe, in momentul ala mi se pare ca pui, asa, o palma distanta intre tine si oameni. Nu, ei trebuie sa vina la mine, vrei un autograf, ok, vino, discutam, vorbim, nu e nici o problema. Oricum nu suntem staruri, stam la masa, facem cerculet, cu bodiguarzi si vine lumea...
Klawz: Apropo de ce spunea Balauru mai devreme ca in Tirgoviste vine lumea la voi pe strada sa va salute: cum va descurcati cu celebritatea, la nivelul vostru. Va deranjeaza?
Laurentiu:
N-are rost intrebarea!
Balaur: Eu merg cu masina si nu ma-ntilnesc cu lumea foarte mult...
John: Pot sa-ti povestesc eu o faza: odata mergeam pe jos cu seful meu, pe strada, si cineva m-a oprit sa ii dau un autograf. Pot sa spun ca din momentul ala accepta mult mai usor sa ma invoiesc pentru concerte. (risete generale) Si acum nu mai am probleme.
Oscar: Si mie mi se intimpla destul de des, calatorind cu metroul dimineata si seara la si de la serviciu...
Balaur: Zi pe ce rute, ca sa stie lumea! Si la ce ore. (se ride)
Oscar: Dimineata si seara. Senzatia e foarte frumoasa. Bine, in prima faza, mi-a fost oarecum peste mina sa ma obisnuiesc, pentru ca, nici pe mine, nici pe noi, ca trupa, nu cred ca e cazul sa ne vedem ca niste rockstaruri sau ca niste staruri. Suntem niste oameni simpli, la fel ca oamenii care asculta muzica noastra si orice alta muzica. Intr-adevar, este flatatant si magulitor sa vina cineva sa iti spuna „bai, mi-a placut foarte mult concertul sau discul pe care l-ati scos acuma”. E practic cea mai importanta recunoastere a muncii tale, pina la urma, cu asta ramii. Discuri, tocmai am convenit ca nu se vind, ceea ce se intimpla la concerte si recunoasterea publicului este cea mai mare recompensa pe care o poti avea ca artist.
Tzugu: Deci tricoul lui Coiot e la misto? „I’m a rockstar, show me your tits!” E o ironie la adresa conditiei de rockstar?
Balaur: La fel ca si inceputul raspunsului lui la intrebare. Pina a inceput Oscar sa vorbeasca, am facut caterinca. Dupa ce a inceput el, ala e raspunsul la intrebare. Deci nu e nici o fita. Pentru noi conteaza doar bucuria aia, ca muzica ta a atins pe cineva si-a atins, intr-un fel, scopul. Pentru ca daca muzica nu ajunge la oameni, cinti... in baie. Si noi, cintind ceea ce cintam, nu am avut neplaceri, sa le spun, la modul sa te trezesti cu cineva in fata casei sa filmeze, sa pozeze cu cine erai, cine a iesit de la tine, cine a urcat cine a coborit. Deci nu se pune problema in felul asta si cred ca n-o sa se puna nici in continuare. Ca daca era, se intimpla cu Minculescu, cu Adi Barar, cu altii mai mari ca noi.
Oscar: Noi nici nu avem material pentru paparazzi. Avem niste existente obisnuite.
Balaur: Alea sunt niste chestii care se intimpla pentru ca se plateste mult acolo. Pentru ca asta e publicitatea, cu asta pot ei, sau ele, sa iasa in fata. Trebuie sa scrie in revistele alea, exista niste oameni pe targetul ala, care citesc si pe aia ii intereseaza ce a facut cutarica cu cutaricu si cind si unde. Si cu cine a mai fost cutarica cu dup-aia, sau inainte.
Tzugu: Oricum cred ca nu are nici un paparazzo rabdare sa stea dupa tine 72 de ore pina iesi din studio cu discul nou... (se ride)
Balaur: Da, depasesc orice limita. Si mai trebuie sa vina si in alt oras...
Oscar: Da, dar ai observat ca, in ceea ce priveste trupele de rock din Romania nu s-a pus niciodata problema sa auzi de... sa zicem Baciu de la Cargo ca a fost cu x sau cu y... poate face chestiile astea, dar nu intereseaza pe nimeni.
Balaur: Desi John a iesit odata cu Laura Andresan...
Oscar: O avea la subrat, pe coperta unei reviste... (se ride)
Klawz: Probabil ca publicul vostru, publicul de rock, in general, nu e sensibil la faze de genu-asta...

Balaur: Nu, cred ca ar fi, pentru ca se arunca multe stiri de genu-asta. Sunt unele siteuri care publica stiri de-astea si lumea le citeste. Numai ca nu stiu cita parte din mass-media e interesata sa arunce... Ati fi interesati sa va dam o stire cu John cind a iesit cu fata aia, cum o cheama... deci cind a fost el in turneu si s-a intilnit cu Sexy-braileanca. Magda Ciumac. Deci ati publica stirea asta?
Metalfan: Noi nu, dar stim un site care ar fi... (se ride)
Oscar: Asta nu inseamna ca nu facem lucruri care ar putea sta pe prima pagina a ziarelor de scandal. Exista dovezi filmate, pozate si asa mai departe.

 

 

 

Trooper Kombat

 

Dragos: Hai sa ne intoarcem la concertul de lansare a noului de album si sa discutam despre concursul pe care l-ati initiat voi pentru selectarea celor doua trupe de deschidere. Nu prea v-a iesit si au fost multe discutii pe tema asta...
Coiot: Hai sa povestesc eu. In prima faza noi am vrut sa alegem doua trupe. Noi. La un moment dat se punea problema chiar de trei dar am zis ca e prea mult. Apoi, intr-o zi, in timp ce ma plimbam, mi-a venit ideea asta: ba, ce-ar fi sa facem asa: sa trimita trupele piese si oamenii sa aleaga. Tot la fel, doua trupe. I-am sunat pe baieti si ei au zis, da, hai sa facem, e ok.
Balaur: Eu i-am spus ca stiu de Metal Kombat, pe care l-ati facut voi si ca s-ar putea sa fie probleme. Si el a spus, ba asta e, sunt probleme, sunt probleme, vedem, vedem din mers. Adica s-a pus problema in momentul ala: cine naiba se apuca sa triseze ca sa cinte in deschidere la Trooper?! Adica, nu era in deschidere la Iron Maiden. Era o miza oarecum mica.
Coiot: Deci am facut asa, am propus, niste trupe au trimis piese, ma rog. Spunea cineva ca bai, de ce nu v-ati pregatit pentru chestia asta, pentru varianta ca vor fi fraude. Am zis foarte clar: nu este meseria mea sa stau pe siteuri, sa invat sa ma apar de pirati timpiti si nici de trupe disperate dupa un concert si care fac orice si isi pun toti prietenii si toti hackerii sa faca treaba asta. Mie mi s-a parut lipsa de respect din partea lor. Am adus si eu un om care se pricepe si am vazut ce trupe au trisat, cum au trisat, de unde s-a trimis... N-am vrut sa le dau numele. Pentru ca unii au trimis mailuri si au zis „nu, ba, ca de fapt noi n-am trisat, ca nustiucine, ca un amic din America”, intelegi, povesti nemuritoare. Le-am zis, da, ba, nu se-ntimpla nimic, stai linistit. Intreba cineva pe un forum ca de ce nu le-am dat numele. Nu le-am dat niciun nume. Mi s-a parut o lipsa totala de fair-play din partea lor. Si, si asta am mai spus: cind am inceput noi sa cintam, si atunci se intimplau niste chestii, dar noi nu ne-am gindit niciodata sa trisam, nu ne-am dus pe la nimeni pe la usa, nu ne-am dus nicaieri. Primeam mailuri de la trupe si spuneau: „auzi, dar trupa aia a mai cintat in deschiderea voastra, de ce ati vrea sa-i mai luati pe ei?” Si le spuneam „stai ma asa, ca se voteaza!” Iar apoi, in momentul in care s-a intimplat si a doua oara sa se triseze... Ai vazut, prima data am zis: „dam contorul de la zero, ok, au fost unii retarzi, acuma ne intelegem ca oamenii, dam de la zero.” A durat fix o zi. In momentul in care a venit seara au inceput iarasi cu nebunia. Si pur si simplu am zis ba, siteul nostru nu e bataie de joc. Noi am vrut sa facem un lucru bun, daca oamenii nu au inteles chestia asta... Oricum au aparut unii care ziceau ca, oricum, era vorbit dinainte, ca stiau ei ca era minarie. Bun, ma, stiau, foarte bine, nu ma intereseaza. Deci putea sa cinte in deschiderea noastra Alice Cooper si Bon Jovi ca tot se gaseau oameni sa spuna ce de ce nu cinta Immortal. Si daca ar fi cintat Immortal, ca de ce nu cinta Metallica si nu stiu ce. Deja nu ma mai intereseaza, astea sunt parerile unora dintre forumisti, anume aia care nu au ce face, sunt plictisiti si frustrati, nu stiu...  
Laurentiu: Ideea e ca noi am fost destul de naivi sa credem ca astia or sa fie in stare sa faca o treaba ca lumea...
Balaur: Ma nene, deci eu fac o petrecere, il invit pe Tzugu, la mine acasa. Si pe tine si pe tine si pe el si pe ceilalti din trupa mea. Si la un moment dat, Tzugu se imbata si incepe sa sparga prin casa. Si eu il dau afara din casa. Zic, gata, moshule, iesi afara. Asta nu inseamna ca Tzugu e alcoolic sau ca are o problema...
Laurentiu: ...Doamne-fereste!
Cineva: Are o fire expansiva! (risete generale)
Balaur:
Asa. Pai si sa vina unul sa ma intrebe: pai ba, de ce l-ai dat afara, nu stiai ca daca vine se imbata si face urit? Pai e petrecerea mea, eu fac regulile!
Coiot: Deci sunt eu anormal ca ma asteptam sa fie un concurs ok, sau sunt anormali aia care vin si ma intreaba ca de ce nu te-ai asteptat sa nustiuce? Pai de-aia, ba, ca e normal sa nu m-astept. In lumea mea, lucrurile trebuie sa se intimple normal. In lumea lor... Nu stiu daca a mea este lumea reala sau nu. Si apoi, de ce am ales trupele alea, pai de-aia!
Dragos: Da, asta era urmatoarea intrebare.
Balaur: In momentul in care noi am vrut sa facem concertul asta de lansare, ne-am gindit pe cine luam in deschidere. Eu m-am implicat foarte mult in ceea ce inseamna partea muzicala de la Idol, trupa de fete, si atunci am spus: eu propun sa le luam pe ele, fireste. Ar fi fost cea mai buna ocazie pentru ele sa apara in fata unui public destul de numeros. Deci ele erau oarecum confirmate. Dupa aceea am inceput sa ne gindim la trupa a doua, cind a aparut ideea concursului. Asa ca a picat gindul initial. Ei, dupa ce a picat si faza concursului... dupa ce am anulat concursul, pentru ca de fapt a fost vorba de o anulare. Lumea se intreba de ce nu am ales doua trupe din cadrul concursului. Pentru ca s-a anulat. Nu a existat. Ei, in momentul ala ne-am intors iarasi la ideea initiala si ne-am intrebat cine sa fie a doua trupa. Si tot eu am venit cu ideea sa ii chemam pe prietenii nostri de la L.O.S.T. Am cintat cu ei de mai multe ori pina acum, stim ca sunt o trupa serioasa, care trage un disc, care vrea sa apara in fata mai multor oameni. Dar mai ales stiam ca sunt seriosi, stiam ca daca vorbesc cu ei o chestie, se intimpla. Nu vroiam sa risc sa vorbesc cu cineva o treaba si dupa o saptamina sa ma sune si sa imi spuna „moshule, scuza-ma, dar nu mai pot, ca uite, pe unu dintre noi l-a trims sefu in delegatie”. Deci am evitat o astfel de situatie, am vorbit cu cineva despre care stiam ca e serios, stiam cum cinta, stiam exact la ce sa ma astept. Si l-am sunat pe Vlad Busca (bas), a zis: stai sa verific; a vorbit cu toata lumea – tobarul lui mai are un proiect – si a spus ok, suntem bine. Ei mai aveau deja fixat si concertul din 6 decembrie cu Rising Shadow si atunci m-am gindit ca poate nu vroiau sa cinte si cu o saptamina inainte de concertul ala, poate se gindeau ca-i minimizeaza impactul, deci trebuia sa-i intreb, dar eu i-am vrut pe ei. Si atunci am intrebat si ei au zis ok. Sa retinem si faptul ca L.O.S.T. n-au mai cintat de ceva vreme si ca L.O.S.T. cinta altceva. Deci, practic, in momentul ala s-ar putea sa vina niste oameni sa-i vada, care nu ar fi venit doar la noi. Deci daca nu cintau ei, poate nu ar fi venit. Sau, niste oameni care veneau doar la noi si nu stiau de ei si nu-i interesa, ii vor vedea si pe ei si poate le vor placea. Deci este o situatie win-win; toata lumea cistiga. Asa vad eu situatia. De ce sa aduci sapte trupe care cinta acelasi stil? Doar pentru ca sa se vada ca prima e mai proasta decit a doua? Si a doua decit a treia? M-a intrebat toata lumea: de ce? Ca fetele cinta prea soft, baietii cinta prea dur. Fata de noi. Hai sa ne gindim, eu am fost la Gods of Metal. Stii ce am vazut in aceeasi zi? Cap de afis – Motley Crue, inaintea lor Megadeth, inaintea lor Anthrax, inainte de Anthrax cine a mai fost...
Laurentiu: Strapping Young Lad.
Balaur: ... asa. Si au mai cintat in aceeasi zi si Hammerfall si Yngwie Malmsteen. Pai aia or fi timpiti? De ce au facut asta? Pai de-aia au facut asta: pentru ca in momentul ala, venea si fanul Hammerfall si fanul Strapping Young Lad si fanul Megadeth. E logic. Sa zicem ca eu nu mai vazusem in viata mea – glumesc – Strapping Young Lad, eu venisem pentru Motley Crue. Ba, dar cind l-am vazut pe Gene Hoglan si cind am vazut in ce fel cintau baietii aia am zis, da frate, astia sunt gasca! Sunt bine de tot. Si din momentul ala poate m-a interesat sa fac rost de un DVD cu ei, de niste Cduri.
Laurentiu: Ei, si noi facem acelasi lucru, la un nivel mai mic.
Balaur: Exact acelasi lucru. Si ei, acceptind invitatia, si-au dat seama ca e bine si pentru ei. Nu o sa vina niciodata fanii Trooper sa ii huiduie pe L.O.S.T., Doamne fereste, pentru ca nu cinta heavy metal sau nu cinta hard’n’ heavy, ma rog, ce cintam noi, acolo.
Coiot: Si subliniez un lucru, pentru ca iar se intrebau niste... oameni pe forumuri: L.O.S.T. nu este trupa care cinta in deschidere. L.O.S.T. si Idol sunt invitatii nostri, care cinta impreuna cu noi la concertul nostru de lansare. Daca or sa vrea sa ne invite si ei cind or sa scoata disc, este ok. Deci sunt invitati, nu trupe de deschidere.

 

 

 

 

Pozitiv, pozitiv, da' sa stim si noi!

 

Klawz: Hai sa ne mai apropiem putin de subiect: discul. Sa incepem cu titlul. Rock’n’Roll Pozitiv. Au fost ceva discutii si in legatura cu asta. Ce mesaj ati vrut voi sa transmiteti si cum vi se pare ca a fost inteles, pina acum?
Coiot: Foarte simplu. Mie mi s-a parut ca in prima faza lumea nu prea l-a inteles si, apoi, dupa ce am explicat un pic s-a inteles imediat care a fost ideea. Dupa 13 ani de cintat impreuna cu Trooper, ne-am dat seama ca suntem infectati pozitiv cu rock’n’roll, a fost un joc de cuvinte. Infectati cu rock’n’roll: asta este ideea, il avem in singe.
Laurentiu: Stii cum e treaba aia, cind faci testul pentru SIDA. Scrie pe buletinul de analiza: HIV pozitiv sau HIV negativ. Exact asta am zis si noi... Se vede si pe coperta, stampila.
Balaur: Daca rock’n’roll-ul ar fi un virus, produsul asta si trupa asta ar fi depistate pozitiv. E un soi de chestie o gaselnita. Nu stiu daca e inspirata sau nu. Ideea e ca asta e: asa se cheama discul. (ride)
Oscar: Are legatura cu faptul ca, vrind-nevrind traim intr-o era a dependentei. Suntem dependenti de televizor, de calculator, ma rog, ceea ce ar trebui sa fie un hobby, a devenit, practic o noua forma de existenta...
Balaur: Vezi, filosoful?
Oscar: ... si eu-s foarte stresat de felul meu, avind o gramada de treaba si muzica este cel mai la indemina mijloc de refulare. Pentru ca altfel ar trebui sa ma urc pe pereti, sa sparg cite ceva si nu e cazul. Revenind la disc, asta e esenta discului. E pur si simplu rock’n’roll. Toata ideea muzicala este sustinuta si de partea vizuala, bookletul are in el o gramada de imagini care te duc cu gindul la o dependenta, la o infestare cu rock’n’roll.
Dragos: Dar de ce cu rock’n’roll si nu cu metal?
Oscar: Pentru ca radacinile metalului sunt tot in rock’n’roll.
Coiot: Daca il intrebi pe Bruce Dickinson ce cinta Iron Maiden o sa-ti spuna ca sunt o mare trupa de rock’n’roll.
Balaur: Numai la noi e chestia asta cu clasificari si cu 700 de genuri. Acolo ce cinta toti? Rock. Sau cinta metal. Si nu se intelege prin asta heavy metal. Se intelege metal, orice. Pe disc sunt, de exemplu, balade, sau piese care bat in AOR, sau chiar in rock’n’roll, una chiar asa se cheama, Rock’n’roll.

 

 

 

 

Pozitiv si mai cum?

 

Klawz: Uite, cu asta am intrat deja in alta intrebare: ce puteti sa ne spuneti despre orientarea stilistica a discului, comparativ cu ce a fost pina acum...
Balaur: Ce-a fost pina acum?
Klawz: E greu de spus...
Balaur: Asa e si de-acum incolo!
Klawz: E altfel decit celelalte? Cum il simtiti?
Balaur: Cu siguranta. Este altfel si la fel.
Oscar: Ca si pina acum, am incercat sa nu ne repetam. Pentru ca e foarte usor sa abuzezi de niste clisee, mai ales daca ai impresia ca ai gasit formula cistigatoare si o parte mai importanta a publicului zice: „asta e ceea ce trebuie sa cintati”. Poti sa risti, e o sabie cu doua taisuri, ca AC/DC, poti sa scoti acelasi disc de 30 de ori si sa fii bestial; sau poti sa scoti acelasi disc de 3-4 ori, de exemplu cum au facut Hammerfall si sa nu vii cu nimic nou, sa iei, practic aceleasi teme sa le intorci pe toate partile iar si iar si sa incerci sa mai scoti ce se mai poate din ele, sa le storci. Ori noi, de la disc la disc, am incercat sa aducem alte influente, pentru ca, de la an la an am ascultat o gramada de alte lucruri, alte lucruri ne-au impresionat si ne-au marcat. Mie personal mi se pare mai omogen fata de Electric. S-ar putea ca senzatia asta sa fie indusa de productie, unde Balauru a trudit din greu, nopti la rind.
Klawz: Ati avut vreun obiectiv, cind v-ati apucat de discul asta. Ati vrut sa fie intr-un anumit fel?
Oscar: Nu. Niciodata nu ne fixam obiective. Se fac piese, se inregistreaza in varianta demo, la un moment dat se procedeaza democratic la vot, se alege un numar de 10-12-14 piese, depinde de disc. De exemplu, asta are 12 si un outro...
Balaur: Nunu, 12, dintre care, un outro. Dintre care un outro!
Oscar: A, da? Inseamna ca eu am o varianta mai lunga. Si alea sunt piesele, incepem sa lucram pe ele.
Balaur: Vorbeam mai devreme de o situatie win-win, cu L.O.S.T. si trupele de deschidere. Aici e o situatie lose-lose. Daca ramii la fel: de ce ai ramas la fel? Daca te schimbi: de ce ai schimbat? Pe cine intereseaza experimentele, ca mie imi placea cum era? Daca spui ca faci ce-a fost sa fie: pai cum, nu te-ai gindit? Te-ai asezat asa pe scaun si ai inceput sa zdrangani? Cine esti, Socaciu, cine esti? Unii spun: in primu rind, muzica trebuie sa ne placa noua, pentru ca daca ne place noua, o cintam cu placere, daca mai place si altora, cu atit mai bine. Bai, da’ daca o faci pentru altii, de ce nu o faci pentru tine, ca te prostituezi. Daca faci pentru tine, esti un magar, ca te-a durut in cur de fani.
Klawz: Te-ai gindit la toate variantele.
Balaur: Da, oricum ai da-o nu e bine. Am citit odata o chestie, am primit-o pe mail, stii un forward din-ala idiotel unde niste baieti care n-au ce face la munca inventeaza diverse chestii. Era vorba despre femei. Daca ii aduci flori, inseamna ca ai gresit cu ceva, daca nu, esti  un nesimtit; daca ii deschizi usa, esti fatalau, daca nu, esti badaran. Si tot asa, deci oricum ai face, nu e bine, crede-ma. Asa ca, am ajuns la concluzia ca trebuie sa facem o muzica pe care s-o ascultam noi cu placere, pentru ca daca te sui pe scena si cinti piesele tale si nu te simti bine, ar putea la fel de bine sa fie si manele, sau, nu stiu, poti sa te duci sa cinti orice, in momentul ala nu mai conteaza.
Oscar: Plus ca nu poti sa transmiti nimic. Daca te urci pe scena sa cinti o piesa care tie nu iti place, cu siguranta omul care sta si te asculta si vede ca ti-e sila zice, bai daca nici lu’ asta nu-i place...
Balaur: Da, devine ceva pe baza de parasute, de pesti si de bani... [pauza de masa]

 

 

 

 

Despre agendele lui Coiot si ale altora


Tzugu: Sa trecem un pic si la Coiot... Te-ai gandit vreodata la conditia asta...aaa... duala, sa-i zicem - ca sa ma exprim mult prea pretios pentru discutia asta relaxata – de poet si...
Balaur:
Karatist?! (se rade)
Tzugu: ...si textier, de fapt. La poezie banuiesc ca n-ai nici o cenzura (mai putin aia proprie), iar in trupa textele tale trebuie sa reprezinte convingerile mai multor oameni. N-ai senzatia ca umbli cu o mana taiata atunci cand scrii texte (fata de libertatea poeziei – n.n.)?
Coiot: Exact asta a fost ideea atunci cand am scos cartile – erau texte pe care n-as fi putut niciodata sa le folosesc la Trooper. Din diferite motive – erau prea lungi, aveau alte teme... Si am vrut sa fac si cu alea ceva, ca altfel simteam ca explodez – aveam agendele alea acolo si...
Oscar: Da’ zi-le cate agende aveai...
Coiot: Iarasi, spun treaba asta de ani de zile si o s-o mai spun: eu nu am spus absolut nici o secunda, si scrie chiar si pe carti treaba asta, ca daca as zice ca sunt poet as jigni amintirea lui Arghezi sau a lui Eminescu – oameni pe care eu ii iubesc. Acolo sunt doar niste idei pe care le pun pe hartie in felul in care simt si pot eu. Cat despre versurile de la Trooper, noi in general ne consultam, pentru ca de la Electric incoace nu m-am mai ocupat doar eu de versuri. Si-au bagat toti un pic coada, haha, chiar daca 90% reprezinta in continuare aportul meu. Toti au venit si au zis: aci asa, aici asa... Chiar pe discul asta cred ca sunt vreo doua piese de-ale Balaurului.
Balaurul: Da, asa e – ca tot spuneai tu ca poate trebuie sa se cenzureze, stai sa-ti spun cum a fost. A venit Coiot si a zis: „Bai baieti, stiti ceva? Pe discul asta o sa fac numai eu versurile, ia plecati voi de-aici”. Si dupa aia la sfarsit a venit si a zis: „Ba, la piesa asta si asta si asta nu mi-a venit nimic – faceti voi!”. Si abia atunci m-am fortat eu, m-am incordat eu putin...
Oscar: Mie, de exemplu, nu mi-a venit nimic la nicuna dintre piese! M-apuca o durere de cap... (se rade)
Coiot: In general am urmarit aceleasi teme, n-am incercat sa revolutionez nimic in directia asta. Am urmarit aceleasi smecherii, in general trairi pe care le are fiecare om, chestii in care oricine sa se regaseasca foarte simplu. Multi vin si imi spun: „Ba, de ce nu mai faci versuri ca la ‚Totul e fals’ sau ‚Strigat’?”. Si eu le spun: „Tu vrei sa asculti rock’n’roll sau sa citesti filosofie? Daca vrei filosofie, mai bine citesti o carte”. Vorba aia, vii la un concert de rock’n’roll sa te simti bine sau vii sa simti o chestie. Si mie mi se pare ca daca lucrurile sunt mult mai simple si mai directe, le poti intelege mult mai simplu si mai adanc. Asta e de fapt, am cautat chestii cu care te poti identifica imediat. Nu trebuie sa asculti toata strofa ca sa stii ce se petrece in ea. Ai auzit un vers, al doilea, aia e, te-ai prins. Plus ca am si cautat sa gasim formule foarte usor de retinut. Refrene mult mai simple, cu mult mai putine cuvinte, nu din alea cu 6.000 de versuri. Sunt si piese unde am mai rabufnit eu pe ici pe colo, haha, dar in general sunt lucruri simple si la obiect, pentru toata lumea. E vorba despre rock’n’roll pe discul asta.
Dragos: Sunt versuri numai in romana?
Coiot: Numai in romana si asa vor fi mereu.
Laurentiu: Bine, mai apar sintagmele „rock’n’roll”, „old school baby”... (rasete generale)
Balaur: E treaba de care zicea Tzugu mai devreme – versurile Trooper versus cele din volumele de poezii. Eu cred ca sunt poezii care n-ar putea fi versuri Trooper, dar nu cred ca sunt versuri Trooper care n-ar putea fi poezii – ma refer doar la alea scrise de Coiot – pentru ca el nu s-a cenzurat si n-a facut niste texte doar asa, ca sa fie, ci de cele mai multe ori se uita in agenda de poezii si alegea de acolo una care ar fi putut merge pentru o melodie. Deci de multe ori il intrebam: „Ia vezi, ai pe acolo printre poeziile tale una care e cam asa si cam asa?” Si el deschidea agenda si – pac! – zicea „Uite, asta ar merge’. O mai ajustam sa intre pe linia melodica si asta era piesa.
Oscar: Da, de multe ori chiar asa s-a intamplat.
Tzugu: Chiar asa, pe genul „Coiot, parca in agenda aia visinie aveai tu una care mergea?”
Balaur: Da, incredibil, asta chiar avea o agenda visinie, de unde stii? (rasete generale)
Oscar: Da, venea Coiot cu trei agende puse una peste alta si incepea sa caute. Si, deodata – pac, pac! gasea textul.
Coiot: Da, de fapt veneam cu agendele si, in timp ce ei cantau, eu urmaream linia melodica si verificam textele in paralel, pana gaseam ceva care se potriveste. Au aparut asa multe piese...
Balaur: Vezi, asta e avantajul de a avea si un poet. Ca daca vine John cu un ritm, eu scornesc imediat un riff, dar din ritmul lui John nu pot sa scot imediat o strofa, haha. Aia vine mai greu.
Tzugu: Pentru ca astia vor sa reformeze educatia – bine, in tari mai zdravene decat Romania – au decis sa includa cultura pop in studiul mai multor discipline, inclusiv al literaturii. Probabil stii ca Jim Morrison e studiat ca unul dintre marii poeti americani ai epocii contemporane, astia din Anglia se gandesc si ei daca sa bage diversi artisti rock in programa scolara... Cum te-ai simti daca ai ajunge in manualul de romana, haha?
Coiot:
Daca ai sa dai search pe site-urile de referate, o sa vezi ca acolo gasesti referate despre Trooper. Le-am gasit si eu, bine, cautand alte chestii.
Klawz: La ce materie?
Balaur: Cred ca in momentul ala, Coiot ar simti ca si-a ratat cariera, pentru ca el ar fi vrut sa ajunga mare cu Trooper, inainte sa se afirme cu volumele de poezie, cu care n-a avut niciodata aspiratii.
Coiot: Da, era un referat despre cum ne-am adaptat noi secolului nu stiu care, pentru ca ne-am postat albumul „Desant” pe net si uite ce bine ne-am adaptat noi, ca nu mai vindem discuri si am pus albumul la download pe site...
Oscar: Ca nu mai vindem noi sau ca nu se mai vand discuri in general?
Coiot: Nu, ca in general nu se mai vand discuri in lume si noi am inteles chestia asta...
Balaur: Pentru o trupa underground, noi ne descurcam bine si la vanzari de discuri – ma rog, cat poate insemna „bine” la vanzari de discuri in ziua de azi.
Coiot: Bun, si ca sa inchei subiectul asta, nu astept niciodata sa vina cineva oriunde – pe un forum, intr-o scoala sau intr-un ziar – si sa analizeze versurile noastre sau sa spuna ca au s-au n-au un touch poetic. Nici nu vreau sa aiba un touch poetic sau sa se ridice la inteligenta nu stiu cui. Pur si simplu sunt niste versuri pentru muzica rock’n’roll, despre asta e vorba. Sa le poti canta pe scena, sa le cante lumea cu tine...
Oscar: Sa te poti simti bine, aia e treaba.
Coiot: Plus ca sunt subiecte destul de diverse pe albumul asta nou. Atingem chiar si teme sociale, sunt si niste povestioare, o sa vedeti... intr-o piesa de trei minute, am reusit sa fac o scurta povestioara.
Klawz: Ne spuneti mai multe sau...
Oscar: Poti asculta piesa, are doar trei minute, haha...
Balaur: Piesa se cheama „17:00”. A aparut mai demult un videoclip al lui Motley Crue care incepe cu un anunt conform caruia acel clip a fost cenzurat pentru ca avea imagini mult prea puternice pentru publicul privitor. Iar in continuare scria „But then again, who said the five o’clock news are pretty?”. Sau la ei era „six o’clock news”, ma rog... Iar noi avem stirile de la ora cinci, stiti voi, cand un barbat orbit de gelozie face si drege...
Coiot: Cand am fost in deschidere la Maiden, am cantat o piesa noua, chiar piesa care deschide discul asta. Se cheama „Old School, Baby”. Si la un moment dat spunem intr-un vers „Am ajuns pe scena cu Fecioara de Fier”. A fost special facut pentru ocazia aia, la un moment dat i-am si filmat un clip care o sa apara...
Dragos: Cand?
Coiot: Nu stiu, asta va pot spune dupa ce terminam interviul si apuc sa vorbesc cu Oscar de chestia asta, haha. Si cineva spunea „Ba, ati ajuns sa cantati despre faptul ca ati cantat pe scena cu Maiden...”. Si i-am zis:Da, ba, nu vad care-i problema in a face un album intreg in care sa zic cum a fost pe scena cu Maiden. Care-i smecheria?”...
Balaur: Putem sa scoatem un disc despre concertul asta. Despre cum a fost pe scena, cum a fost inainte de cantare, cum a fost dupa aia cu Steve Harris, cum a fost la preselectie, cum a fost in dimineata geroasa de ianuarie in care m-am dus la organizatori in strada Emil Pangratti... putem sa cantam o groaza, haha...
Coiot: De ce pot sa cant despre un moment in care fac sex, dar nu pot sa cant despre un moment in care am fost pe scena cu Iron Maiden. Care-i treaba?
Oscar: Mai ales ca e mai smechera treaba cu Maiden, haha...
Coiot: Da, in versurile pieselor poti vorbi despre orice, iar eu imi acord libertatea asta, chiar daca se gasesc critici care ma blameaza. Sa ia criticii astia literari discul Painkiller si sa-i analizeze versurile: „Mai rapid ca glontul/ strigat terifiant/ inrait si plin de furie/ jumate om, jumate masina” – despre asta este Painkiller. Tradu versurile de la The Ripper, tradu versurile de la Fear Of The Dark si sa vezi ce iese...
Tzugu: E despre un om care se plimba seara prin parc si ii e frica – ce-i rau in asta, haha?
Coiot:
Ma rog, intelegi ce zic, numai aici la noi trebuie sa fii mare poet ca sa faci versuri la o gasca.
Oscar: Bine, dar in limba engleza poti sa zici orice si suna bina.
Tzugu: Ma rog, asta credem noi, nu toti vorbitorii nativi de engleza sunt de parerea asta.
Balaur: Da, dar macar ei accepta mult mai usor anumite cuvinte in versuri. Spune-mi tu, cum sa compui in romana piesa aia a lui KissLick It Up? Si cum sa ii pui sa cante refrenul ala in concert „Hai acuma ziceti toti! Acum doar partea dreapta, asa! Acum doar partea stanga, asa!”
Coiot: Sau cum sa compui in romana Cherry Pie a lui Warrant? O sa zica toti ca e manea.
Balaur: Taci, ca lui Klawz oricum nu-i place Warrant, am incercat eu sa-i explic ca-s misto si nu m-a crezut.
Klawz: Eh, nu-s chiar asa de misto...
Tzugu: Sa stii ca, daca e vreo solutie sa scape romanii de inhibitia fata de anumite cuvinte, tot manele lucreaza in directia asta. Adica astia n-au nici o treba, canta „Sunt bogat, am milioane, ma duc la bancomat, scot de pe card” – pun acolo orice.

Balaur: Dar sa stii ca manelele s-au oprit repede. Acum e asa: dance-ul e cu dragostea, cu „la mare la soare, te iubesc, dar nu vreau sa te vad” (sau, dimpotriva, cu „vreau sa te vad, nu mai pot fara tine”); iar maneaua e cu „am d-alea, d-alea, d-alea si d-astelalte” – si cam atat.
Tzugu: Colegii mei mai intra pe site-ul lui Dan Bursuc, nu stiu de ce, li se pare foarte amuzant sa fie cocalari la misto, iar ce auzi acolo a depasit cu mult granitele astea. Se canta despre absolut orice.
Balaur: Pai dati si voi link-ul site-ului, sa intre lumea acolo sa mai vada, haha.
Dragos: Da, am putea sa facem si reciprocitate, schimb de bannere, cred ca ne-ar creste traficul. (rasete generale)

 

 

 

"Si asa vom fi pana vom muri, prieteni buni pe viata"

 


Tzugu: E bine ca ne-ati zis de piesa cu Fecioara de Fier, ca asta ne aduce la alta intrebare. Asta e o piesa autobiografica, avem si treaba cu Old School, in multe dintre comunicate vorbiti de fanii vostri, de toti care v-au ajutat atatia ani. Am avut din cand in cand sezatia unui discurs prea nostalgic, pe care l-am vazut, de exemplu, la Iris; sau prin afara, la trupe care sunt mai degraba aproape de finalul carierei. Noi ne-am gandit ca sunteti inca pe panta ascendenta...
Coiot:
Bai, nu, nu suntem prea batrani, dar chiar vorbeam astazi cu Marius cand mergeam constiinciosi sa lipim afisele, ii ziceam ca multe trupe, de-a lungul timpului, au primit un ajutor. Ori de la amici/prieteni, ori au inceput in Bucuresti si au avut relatii pe undeva – sunt foarte multe trupe in situatia asta, chiar din astea care sunt prin underground, canta ei ce vor si se simt bine. Ori, eu pot sa spun cu mana pe inima ca nu nu-a ajutat nimeni, niciodata. Dimpotriva, unele ziare, televiziuni sau radiouri care ii ajutau pe altii care erau la acelasi nivel cu noi, in noi dadeau. Si n-am inteles niciodata de ce. Pentru ca eu nu m-am dus niciodata la un ziarist, sa-i spun ceva, sa-l jignesc. Si crede-ma ca nivelul la care am ajuns se datoreaza in proportie de 80% oamenilor care au ascultat trupa, care au venit la concert si care i-au obligat intr-un fel de oamenii de presa sa vina si ei si sa ne asculte. Sau sunt multi oameni care ne-au propus un concert pentru ca stiau ca la noi vine lumea. Sunt multi organizatori care nu au treaba cu Trooper sau chiar le suntem antipatici si ne contacteaza pentru ca lumea vrea sa vada Trooper. Mi-a trimis cineva dintr-un oras mai mic un mesaj in care-mi spunea ca strang semnaturi pentru o petitie in care-i cer primarului sa aduca Trooper in concert. Oamenii aia merita orice, merita toate piesele si toate versurile pe care pot eu sa le fac. Si normal ca scriu despre asa ceva, pentru ca vreau sa le arat ca imi pasa si stiu ca la fiecare pas pe care-l facem ei ne sustin si noi le suntem datori pana in ultima zi in care o sa ne urcam pe scena. Am zis chestia asta si la Maiden, am zis: „Cantam inainte de Maiden, e o mare fericire ca ne intalnim cu ei, dar sa vezi ce sticle de rom in cap ne luam. Dar cand m-am suit pe scena si am vazut marea aia de maini in aer – am si o filmare cu chestia asta, la piesa Cum vreau eu – mi-a venit sa plang, te termina sentimentul asta. Si normal ca am zis si o sa zicem mereu: fara ei nu poti sa existi. Probabil poti sa existi fara televiziuni, radiouri sau ziare, dar fara oamenii aia n-ai cum. Si o sa le cantam mereu, si pe ultimul disc e o piesa dedicata lor.
Oscar: Poate parea incredibil, intr-adevar, dar chiar avem multi fani extrem de devotati.
Coiot: Am spus si in cartea care insoteste booklet-ul DVD-ului  - probabil suntem una dintre trupele tinere (nu vorbim de cele consacrate cum ar fi Iris si cei de la nivelul ala) care au avut norocul sa aiba unii dintre cei mai devotati sustinatori.
Balaur: Bai, cu mass-media asta cred ca e cam asa. Acum ai posibilitatea sa te expui in mult mai multe locuri, poti sa ajungi in mult mai multe locuri, trebuie doar sa te intereseze chestia asta. Exista acum internetul, si exista mult mai multa disponibilitate din partea oamenilor din media. Daca eu ma duc acum la un ziarist si ii spun „Mosule, eu sunt ala care a deschis pentru Maiden, hai sa facem o emisiune despre noi; lansam un nou disc, al patrulea s.a.m.d.”,  atunci am chestii clare cu care ma duc la el. Omul ala nu e idiot sa-mi spuns „nu”  - sau, ma rog, majoritatea nu sunt. Daca ma duceam acum trei ani, poate disponibilitatea nu era asa de mare, dar acum e; plus ca exista si niste oameni – si aici vorbesc in special de internet – care ne sprijina de mai mult timp si cu care am devenit prieteni. Inainte a fost hmm.ro, de la care unii oameni au migrat spre Metalfan, a mai fost o publicatie tiparita, un post de radio; incet-incet, au aparut alte site-uri, inca un post de radio, ne-am facut prieteni prin televiziuni. Asta e, nu pot sa spun ca nu ne-a ajutat chiar nimeni in media. E adevarat, mai putini oameni ne-au ajutat atunci, mai multi ne ajuta acum. Partea proasta e... ma rog, nici nu spun ca e o parte proasta,  cred ca asa a fost de cand e lumea: cand esti mic si ai nevoie de ajutor ca de aer, nu te va ajuta nimeni sau te vor ajuta foarte putini, pentru ca esti foarte mic. Cand esti mare si deja te stie toata lumea, toti vor alerga sa te aduca, sa te expuna, pentru ca stiu ca in felul asta isi asigura publicul privitor, cititor etc. Deci tocmai de-aia e foarte greu sa faci azi o stire despre o trupa care are un an de existenta si care promite; si multi prefera sa faca o stire cu o formatie care are 13 ani de existenta (sa zicem Trooper, hehe!) si care scoate al patrulea album si care va interesa, sa zicem, pe 1.000 de insi. Sau, ma rog, cateva sute de oameni. De-asta nu cred ca se poate schimba chestia asta de care vorbea Coiot. Acum, ca deja am lansat o dezbatere, am aruncat o piatra in apa, hai s-o scoatem acum, voi ce ziceti?
Tzugu: Bai, eu cred ca internetul poate face mai multe pentru ca are costuri mai mici decat alte medii. Nu esti in situatia televiziunilor, cand trebuie sa trimiti trei reporteri echipati pana in dinti si dupa aia trebuie sa scoti 40 de minute de publicitate ca sa-ti acoperi cheluielile. Ai alta libertate de miscare si de expresie.

Va Urma

 

 

Foto: Klawz 

Autor: Klawz, Dragos P., Tzugu
Vezi galeriile trupelor: Trooper

   November 20, 2008  | 3 Comentarii  | 6221 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Trooper Interviu-Test 1: Pozitiv!

  • si cine a akitat consumatia? :D

    1. Posted by kiki | 26 Noiembrie 2008 14:32
  • A, nu, sticlele alea si paharale sunt false, ni le-a imprumutat ospataru ca sa nu fie masa goala.

    2. Posted by klawz | 26 Noiembrie 2008 16:04
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri