Trooper Interviu-Test 2: E clar ca-i pozitiv!

Klawz: Hai sa revenim putin la album. Eu m-as lega de ceea ce a spus Coiot inainte, si anume ca acum versurile au un stil mai simplu, o exprimare mai directa. S-a intamplat acelasi lucru si cu muzica, de la inceputuri pana acum a devenit mai simpla, mai directa?
Coiot: Despre piese pot sa spun un singur lucru: e sigur o evolutie – sau ne place noua sa credem ca e o evolutie.
Balaur: E o schimbare sigur. Daca e o evolutie sau o involutie – asta vor decide altii.
Coiot: Un lucru e sigur: nu ne-am propus ca discul nou sa sune in vreun anume fel: deci eu nu m-am dus la Oscar sa-i spun: „Bai, nu mai compune ca pe Trooper I!” sau „Nu mai compune ca pe Desant!” – in nici un caz. A venit fiecare cu piesele, insa suntem totusi niste minti unite, ne legam foarte bine, poate si pentru ca suntem de mult impreuna, ascultam multa muzica pe care o luam unii de la altii, nu stiu...
Balaur: Am stat atatia ani impreuna...
Coiot: Si cum a zis Oscar, titlul discului are mare legatura cu ce se intampla in el ca si continut. Am incercat sa ne intoarcem la radacini, sa fie acel rock’n’roll...
Balaur: La radacinile genului in sine, nu la radacinile heavy-metal-ului sau altui tip de metal. Am incercat sa facem asta de la inceput si pana acum; inca din 2002 de la primul disc am incercat sa obtinem sunetul ala cat mai aproape de adevar, sa facem cat mai putina „pacaleala” si cat mai departe de ce se intampla azi in muzica. Am mai zis chestia asta: acum avem parte de genul ala de abordare sonora care ma face sa nu mai pot asculta muzica. Ca a inceput toata [muzica – n.n.] sa sune la fel (si nu conteaza c-o spun eu, conteaza c-au spus-o altii mai importanti decat mine) si ca toti au inceput sa lucreze cu aceleasi studiouri, cu aceiasi producatori, cu aceleasi sample-uri de tobe. Si cand incepe melodia incepe aceeasi toba, se aude acelasi ton de chitara – acelasi tot. Noi am spus „Nu!” chestiei asteia si, cand o sa bagati discul in player poate c-o sa ziceti: „Ia stai ma, ca asta nu bubuie asa!” ca... nu stiu ce sa zic,  ultimul Primal Fear – de exemplu. Aia sunt nemti, ii bagi in player – sunt metronom, poti sa-ti potrivesti ceasul dupa ei; si nu-i problema, e foarte ok si asa, doar ca noi am incercat sa NU fim asa. Sa sune chitarele ca la primul Guns’N’Roses mai degraba decat ca la ultimul album al nu stiu carei trupe nordice. Un alt exemplu: nu am pus noisegate pe tobe, le-am lasat asa. Deci daca ala a lovit ca in cazan – bannnngg – si a sunat 5 secunde, asa l-am lasat. Si la toba mare la fel: am incercat sa n-o fac sa sune a masina de scris sau a click din ala rapid – tshhhk, tshhhk, tshhhk – am facut-o sa se auda si am lasat-o asa. N-am triggerit-o, n-am compresat-o extraordinar, nu nimic.
Coiot: Am ascultat ultimul Deep Purple, care e tras live, suna extraordinar. Cred ca nici o trupa n-a mai scos in ultimii ani uni disc care sa sune atat de curat si de frumos.
Balaur: Exact, cand il auzi ai impresia ca esti chiar in mijlocul lor, parca tu stai intre ei si pur si simplu ii asculti cantand in jurul tau – fara exagerare, ti se umplu ochii de lacrimi.
Coiot: La fel si Maiden – una dintre putinele trupe care mai inregistreaza asa. Intra fiecare in camaruta lui si trage. Isi trage fiecare partitura, canta tot.
Balaur: Si propabil ca daca n-ar fi asa numitul bleed – adica un cablu care merge din statia mea in microfonul nu stiu carei tobe a lui John si care te impiedica sa separi frecventele asa de bine – atunci probabil nici macar nu s-ar inchide in camarute, ar fi exact ca pe scena. Pentru ca atunci se simt cel mai bine unul pe celalalt, in momentul ala trupa traieste, pulseaza, e ceva viu.

Old School, baby!

Klawz: Aveti piesa Old School, baby! o sa cantati in Old School, va e drag termenul asta. Ce inseamna el pentru voi, de fapt?
Balaur (spre Oscar): Recita-i tu, poetule, ceva, zi-i o strofa, haha!
Oscar: Inevitabil ajungi la o varsta, fie ca ne place sa acceptam asta sau nu. Si atunci se formeaza niste repere dupa care te ghidezi. Pentru noi old school inseamna cantecelele cu care am crescut, care ne fac sa vibram – probabil muzica anilor 80, poate ceva din inceputul anilor 90. E actualizata ca sound la luna noiembrie 2008, prezentata intr-o alta forma, dar esenta ramane aceeasi. Daca vrei sa-ti dau nume, pot sa zic Iron Maiden, Judas Priest, AC/DC, Metallica si multe altele.
Klawz: E si ceva mai mult decat un stil de muzica, e un fel de a vedea viata?
Oscar: Cu siguranta. E o traire, pentru ca nu poti mima nici o chestie artistica, trebuie s-o simti ca s-o faci cu adevarat. Altfel iese o prostie.
Balaur: Oamenii se prind, nu-i poti pacali. Si mai ales nu-i poti pacali la nesfarsit. Noi vrem sa cantam ceea ce simtim NOI – apropo de ce vorbeam mai devreme, suntem genul de formatie care trebuie sa cante in primul rand ceea ce place membrilor sai si daca place si altora, cu atat mai bine; stiu ca o sa vina unii si o sa zica: „Aaaaa, deci astia sunt din aia egoisti!”, dar asta e.
Oscar: Discul asta incearca sa rezume ce am cantat pana acum. Electric, de exemplu, era scos din context fata de primele doua, pentru ca avem venit cu o chestie la care nu multa lume se astepta.
Dragos: Chiar, pe albumul asta ati incercat ceva experimente, elemente noi?
Balaur: Onest, cred ca albumul asta e mai aproape intr-un fel de „ground zero” decat au fost celelalte. In timp ce ultimele doua albume aveau clape, de exemplu, acesta, ca si Trooper I, nu are. Atunci cand am simtit nevoia clapelor le-am compensat tragand.... altfel de chitari, sa zicem, o sa vedeti voi. Am cautat sa avem refrene melodice, am cautat sa avem faze heavy si riff-uri heavy pe unde s-au potrivit. Chestii care sa-ti ramana in cap, solo-uri foarte bune... ce pot sa-ti spun, am pus ce am avut noi mai bun pe tava.
Oscar: Cred ca romanii imbina doua spirite care sunt foarte indragostite de melodie: spiritul balcanic si cel latin...
Balaur: Ia uite, asta a citit interviurile cu mine! (se rade)
Oscar: Daca vin si cant o chestie matematica, s-ar putea sa-ti placa, s-ar putea sa nu-ti placa. Daca ai fost un matematician desavarsit, s-ar putea sa-ti placa. Mai mult, daca ai si tangente cu un instrument si stai putin pe el si te gandesti „Mama, cat de greu e de cantat chestia asta!” – atunci o sa ti se para chiar misto de tot. Dar daca esti un simplu ascultator de muzica si vrei sa asculti doar ceva care sa-ti faca placere, atunci sigur o sa cauti melodia.
Balaur: N-o sa spunem prea mult, ca o sa poata asculta lumea, dar in rezumat ar fi asa: avem o piesa – Old School, Baby! asta – care e un soi hard’n’heavy in maniera clasica, dar cu un sound mai inspre Velvet Revolver; a doua e o piesa balansata, care te duce cu gandul la o atmosfera apasatoare, poate chiar industriala si...
Oscar: Vezi sa nu te transformi in Lenti Chiriac cu piesele astea de referinta! (se rade)
Balaur: Dupa care vine piesa 17:00 care are o atmosfera Paradise Lost, muzical vorbind, iar versurile vorbesc despre criminalul care nu mai suporta sa fie inselat si-si omoara nevasta si amantul ei; mai e o piesa care vorebeste despre dependenta de droguri, o s-o recunoasteti cu usurinta, haha...
Tzugu: Pai si baladele cand apar, haha?
Balauru: Avem doua: piesa a 5-a si piesa a 9-a de pe disc. Avem inca una gen Amintiri, mai pe filiera romaneasca si una AOR, pe filiera Zorii unei zile noi; dupa aia mai este piesa aia rock’n’roll despre atmosfera de la concertele noastre, de care am vorbit, inca una gen garage-band, se cheama Inapoi si are o faza tare la sfarsit, e un pasaj cu noi facand karaoke.
Oscar: Da, mai facem si chestii de astea...
Balaur: Da, ne strangem in jurul unei oale cu vin si ne apucam si de baut oala, si de karaoke. A mai facut cumatrul Oscar o piesa gen... Gen Journey, Oscar? Sau Europe? Nu stiu, ceva cu un riff super-clasic, de ma intrebam de ce nu s-a gandit altul mai repede la el, haha!
Oscar:  Da l-am luat de pe discul Journey, abandonasera ei riff-ul si prietenul meu Neal Schon mi l-a dat contra unei sume modeste. Si iata asa am scos si eu o piesa de succes.
John: Oscar minte, era hit-ul de pe discul Journey, iar Oscar pur si simplu l-a imbatat si i-a furat-o! (rasete generale)

Ai nostri - ca brazii

Hellhammer: Toata lumea cand vorbeste de trupele romanesti se concentreaza pe ce le lipseste acestora prin comparatie cu trupele din afara. Care sunt insa plusurile trupelor romanesti prin comparatie cu cele de afara? Ce avem noi si n-au ei?
Coiot: Nu pot sa vorbesc despre plusuri neaparat, dar pot sa-mi ilustrez o idee cu ajutorul unui exemplu din fotbal: au venit brazilienii aia care si-au rupt picioarele pe acolo prin nisip la ei acasa si s-au intalnit cu europenii care jucasera numai pe gazon, cu crampoane, frumos. Si i-au alergat brazilienii si i-au driblat de le-au rupt capul. Mie mi se pare ca e valabil si pentru o parte din muzica din Romania. Cred ca avem trupe care pot concura fara nici o problema cu  gastile de afara si care, daca ar merge in strainatate si ar avea ocazia sa cante pe sculele alora si pe soundul alora, eu cred ca ar rupe. Eu am incredere ca Taine ar putea sa cante cu succes oriune, Negura Bunget ar putea, de fapt chiar au demonstrat ca pot, sa cante oriunde cu succes. Si chiar in cantari mari, nu vorbesc de cantari in cluburi cu zece oameni. L.O.S.T la fel, iarasi Proconsul (facem putin abstractie de gen) ar putea sa mearga si sa aiba succes in afara. Voltaj, la fel, ar avea succes in multe colturi ale lumii. Cred ca avem multe plusuri, dar probabil avem si un minus – nu putem atinge deocamdata sound-ul ala din afara. Acolo sunt niste milioane investite in scule, iar la noi nu. Atentie, ma refer la sculele de studio, pentru ca scule pe care sa cante au deja multi.
Un alt plus ar fi perseverenta – noi avem mai multi instrumentisti aici care au invata sa cante pe chitari care aveau corzi facute la fabrica de sarma – si asta e o chestie reala, pe care cei ma tineri n-au trait-o.
Balaur: Corespondez cu Adi Ilie, care a fost la Iris si la Voltaj si la Incognito si Marfar. Si povestea ce soi de instrumente si de boxe, cabluri aveau ei. Deci pentru aia care se apuca de cintat pare ireal azi, numai ca eu imi aduc aminte, cind ne-am apucat noi ca aveam un radio din ala… Electre… cum se chema, ma? Radiou’ ala mare cu pick-up.
Oscar: Doina.
Balaur: Asa, avea tot soiul de mufe si de efecte rusesti, tot felul de pedale facute de smecheri care se pricepeau la electronica…
Oscar: Eu am avut bas facut la strung. Corpul taiat la strung, grifful taiat la strung…
Balaur: Deci chiar acum 10-12 ani se-ntimpla treaba asta, da? Si astazi cu 10 milioane iti iei o chitara absolut decenta. Deci toata lumea are 300 de euro… sau nu stiu, sa-si ia o chitara si o pedala
Oscar: Un handicap major pe care il au trupele de la noi fie ca sunt in underground sau in mainstream…
Balaur: Pai stai, ca nu vorbeam de dezavantaje acum…
Oscar: Da, dar inevitabil ajungem si acolo, pentru ca influenteaza activitatea trupei. Trupele de la noi, care cinta rock-metal, ca nu au canale de promovare. Exceptind internetul, unde se intimpla chestia asta si este o comunitate destul de unita, sunt oameni care asculta, aud de trupe, se pune un mp3 la free… nu mai exista cluburi in care sa se cinte. Ma gindeam acum ceva vreme la cluburile in care am cintat noi din 2003 incoace: majoritatea s-au transformat in restaurante, magazine…
Balaur: Sunt citeva in tara, pe care le stim.
Oscar: Mediatizarea evenimentelor, exceptind internetul, este zero. Pentru ca Sibianul n-o sa scrie ca vine trupa X din Bucuresti sa cinte in barul Y din Sibiu. Oamenii afla de pe internet, daca intra, sau nu afla, daca nu intra. Si asta e principala conditie ca o trupa din underground sa devina cunoscuta: trebuie promovata, pentru ca ei, individual nu au cum…

Balaur: Iti spun eu ca nici afara nu e simplu. Ca si la aia sunt 200.000 de trupe pe cartier, concurenta e mult mai acerba.
Oscar: Corect, dar la ei exista 20 de radiouri online care difuzeaza muzica lor, exista 20 de fanzine care scriu despre muzica lor, exista un public care are legatura cu radiourile si fanzinele respective. In Romania, la nivel de internet exista chestia asta, gratie CityFmului, cel putin local, exista promovare si pe radio, si cam atit. N-ai sa vezi niciodata pe ProTV sau pe Antena 1 sau pe un post cu un rating mare o trupa din undergroundul romanesc care sa vina sa cinte, sa zica uite domne, baietii astia s-au adunat ei din Pantelimon, Salajan si Cringasi, au facut ei o trupa si cinta rock.
Balaur: Pai asta nu se-ntimpla nici afara. N-ai sa vezi trupe din underground la corespondentul ProTvului. N-ai cum.
Oscar: Nu se-ntimpla, dar exista canale alternative de promovare, in afara internetului. In Romania nu exista asa ceva. Nu poti sa faci din ceva mic, ceva mare peste noapte, sunt niste etape care trebuie parcurse.
Coiot: Aia de-afara mai dau cite o stire, asa. Cind am cintat in Bulgaria, ca tot zicea Balauru de corespondentul ProTvului, baiatul ala a dat un reportaj destul de lung. Cind am cintat la noi cu Iron Maiden, n-a spus nici un post de televiziune ca, ba, sunt si niste timpiti de-ai nostri, din Romania care, culmea! au fost alesi de ceilalti timpiti, de-ai lor, de la Iron Maiden, adica nu s-au dus ei de nebuni sa dea spaga.
Balaur: Eh, ne-am dus noi si-am spus, bine ca ei ne-au primit. Trebuie sa te mai ajuti si singur. Bun, cintam cu Iron Maiden, ce fac, stau acasa si astept sa ma sune de la nustiuce post de televiziune? Nu, am sunat eu si le-am spus: Cintam cu Iron Maiden, nu vreti sa venim sa va povestim despre chestia asta? Deci trebuie sa te ridici si sa dai telefoane.
Coiot: Cum spunea Oscar mai devreme, nu numai ca nu-i intereseaza sa dea Trooper pe ProTv, dar nu-i intereseaza sa dea nimic. Stateam de vorba cu unul dintre oameniil care au organizat concertul Iron Maiden si-mi spunea: ba, pina cu citeva zile inainte n-a venit nici o televiziune sa spuna „vrem si noi un pass din ala, sa venim sa filmam p-aicea”. Au venit toti cu 2 zile inainte si el a zis: ba, nu le mai  dau, ba! nu mai dau la nimeni! Si-mi dadeau telefon mie de la diverse posturi si ma intrebau daca pot sa le pun o vorba buna la organizatori sa le dea un pass. Si m-am dus si l-am intrebat: bai, care e treaba? Si atunci el mi-a zis: Uite ma, au venit acum! Si nu mai vreau, nu vreau sa le mai dau. Si am zis, ok, am inteles. Deci se stia din ianuarie!
Balaur: Exact, si noi ne-am dus imediat si le-am dus un box-set.
John: Cind a fost faza cu Bulgaria, televiziunea nationala bulgara ne-a difuzat. Si-au facut ditamai emisiunea atunci. Cind m-au vazut sefii mei din Bulgaria acolo au zis: oooo! (se ride) Deci vezi, pe unii ii intereseaza.
Oscar: Exista, totusi un avantaj pe care il au trupele romanesti, care, nu am verificat, dar e posibil sa se intimple doar in Romania si sa nu se-ntimple afara: entuziasmul. Sunt oameni care stiu sa cinte mai bine sau mai prost, dar se-aduna, isi fac o trupa, isi cauta o sala unde sa repete, incropesc acolo niste piese. E o chestie foarte misto pentru inceput. Ma uit pe forumuri, ca acum fiecare instrumentist are forumul lui, gasesti forumuri de tobosari, de basisti, de chitaristi, in permanenta, daca te uiti la anunturi, o sa gasesti: chitarist, caut oameni sa-mi fac trupa, vreau sa cint genul X, Y, Z; tobosar, basist, clapar, vocal – caut trupa: interesul pentru chestia asta exista, ori daca exista interes, daca te gindesti ca ai timp sa investesti intr-un proiect de genul asta, daca ai entuziasmul asta e o conditie sine qua non ca sa poti sa dai drumul la o treaba de genul asta. Mai departe, rezultatele nu mai depind numai de tine: poti sa suni dumnezeieste si sa nu te stie decit 100 de oameni care au fost la un concert de-al tau. Dar, depinde acum de norocul fiecaruia…
Balaur: Am cam aberat pe intrebarea asta. Am aberat rau de tot…
Tzugu: A fost greu? Vezi ca Hellhammer – tinar, tinar, da’ promite!
Balaur: Si totusi, cred ca muzica e ca o limba si cred ca se vorbeste peste tot pe glob si cred ca peste tot se porneste la treaba cu acelasi entuziasm si in orice beci din Koln, din Bucuresti sau din Cuca Macaii. Si eu cred ca singurul avantaj, care este cu adevarat avantaj si ne este specific noua, este folclorul. Deci asta e o chestie pe care n-o mai are nimeni: folclorul romanesc. Si tocmai de-aia au putut sa vina Cargo sa faca niste chestii care nu suna ca nici o alta trupa de rock, sau Negura Bunget, sau Phoenix. Deci astia sunt unici pentru faptul ca au amestecat chestii traditionale ale rockului cu chestii traditionale romanesti, care nu mai exista in alta parte a lumii. Sigur ca altii au amestecat cu folcorul lor, dar e alt folclor.

(Oscar la 40 de ani, vazut de John)

Sa tragem linie

Hellhammer: Ce v-ati dorit sa realizati cu Trooper si nu ati realizat?
Coiot: Atunci cind ne-am infiintat noi, nu ne-am dorit multe lucruri. Deci noi vroiam sa avem o trupa, sa cintam si vroiam sa deschidem pentru Iron Maiden si pentru Iris.
Balaur: Deci ar trebui sa cam incheiem aici. (se ride)
Coiot: Asta visam noi in 1995. Cu Iris am cintat, ba chiar am fost si in turneu, ba chiar am cintat si pe discurile lor, cu Maiden am reusit sa cintam o data. Acum am atins punctele astea doua de pe harta. Acum, in Romania, mai avem vreo 22 de milioane de oameni de convins ca facem bine ce facem si cred ca asta e urmatorul obiectiv: sa reusim sa convingem cit mai multa lume, ca sa fiu in spiritul discului, sa reusim sa infectam pe cit mai multi cu rock’n’roll.
Balaur: Sa cistigam Cintarea Romaniei, Crizantema de Aur, Cerbul de Aur! (se ride)
Coiot: Ati baut prea mult. Fii atent! Eu, la un moment dat am zis hai ma sa ma duc pe la Crizantema de Aur, sa-i sparg pe astia, sa vada baietii cum se cinta romante, eu am terminat Conservatorul, si nu m-au lasat, cirnatii, au zis: frate, venim si-ti aruncam cu discu-n dinti. 
Oscar: Sa-ti mai spun eu o chestie, legat de lucrurile pe care le-am mai putea face. Am cintat la Baile Herculane, asta vara, a fost un festival care se numea Festivalul Pinului Negru de Banat. Primele 5-6 ore din seara in care trebuia noi sa cintam au fost ocupate cu muzica populara. Lumea, ma rog, tineri, batrini, au apreciat – n-au apreciat, s-au dat ocupati pe la mici si pe la bere; ne-am urcat noi pe scena. Au vazut par lung, chitari, s-a facut proba cu distors, au zis: ba, ce dracu fac astia? Satanisti! Batrinii s-au carat, evident. Au ramas aia mai tinerei. Eu, personal, ma gindeam si chiar am si zis chestia asta: ba, sa vezi, dam acum 2-3 note si fug astia ca impuscati. Ei, nu s-a intimplat chestia asta! Am cintat, ma rog, a fost un setlist mai prietenos, am ales piesele de asa natura incit sa il prinda si pe un om care nu asculta de obicei muzica rock. Ei, crede-ma ca muzica pe care am cintat-o a prins. In prima faza au fost speriati, ca, na, e galagie. Dupa care au inceput sa aplaude, au cintat. A fost o atmosfera foarte misto si, pina la finalul cintarii, oamenii au intrat in jocul nostru si s-au simtit bine. Deci potential exista, dar nu exista educatie pentru genul asta de muzica. Daca s-ar difuza muzica rock, nu neaparat Trooper, orice, orice altceva, oamenii care pina acum nu au avut contact cu muzica asta ar putea s-o descopere.
Laurentiu: Zi si cum a fost la hotel.
Oscar: La hotel a fost frumos. (catre Laurentiu care insista) Taci, ma, din gura! (se ride) Am facut un pic de dezmat.
Balaur: Nu mai vorbi, ma, academic, zi si tu ca Ion Creanga, nu ca Titu Maiorescu!
Oscar: Bine: cros in curu gol! (se ride)
John: Concurs de aruncat becuri si abajururi de la etajul 10.
Oscar: Am coborit in curu gol la receptie sa intrebam de unde luam bere… ma rog, treburi de-astea…
Coiot: Ba baiete, tu intelegi ca erau astia doi, la etajul 10 (ride)… ba baiete, deci urc cu liftul si ajung la etajul 10, unde erau ei, si se deschid usile de la lift. In fata – un hol mare de tot (ride) – Oscar si cu John, dezbracati complet, in curu gol, stateau pe fotoliile alea de la masa, fumau (risete generale)…
Oscar: … si a iesit o baba, nu va suparati, aveti un foc? Popa era in fotoliu, in fata liftului si eu eram pe jos, inotam pe covor. Si baba n-a inteles ce se-ntimpla…
Coiot: si statea baba aia si se uita, a stat asa 2 minute… (risete generale)
Oscar: Partea misto a fost peste doua saptamini. M-a sunat Alin de la Cargo. S-au dus sa se cazeze la acelasi hotel si n-au vrut sa-i cazeze, au crezut ca suntem noi. Cucoana aia de la receptie nu i-a recunoscut, a vazut par lung, chitari – aia sunt! N-avem camere!
Balaur: De unde sunteti? Din Timisoara. A, nu sunteti din Tirgoviste? Avem camere, da, da.
Oscar: Alin m-a sunat: ba, uite, suntem aici, la un hotel in Baile Herculane, vrem sa ne cazam si nu ne lasa. Ati dormit voi aici acum doua saptamini? Da! Pai ti-o dau pe doamna asta la telefon ca sa-i zici ca noi nu suntem voi!
Balaur: Deci eram la etajul 10 si in fata se vedea versantul si intre hotel si versant curgea un riu. Si sa vezi ce frumos cadeau becurile alea si cum se auzea cum se spargeau de pietrele din riu… piiiiiiiiiu-paf!!!
John: …un etaj intreg a ramas fara becuri.
Coiot: Eram si cu aia mici de la X-Plod. Si aveau aia la hotel acolo bai din alea, de intri, stai si te relaxezi. Si astia mici au auzit si ei de bai si au vrut sa mearga si ei. Si-am zis: hai ba sa merg cu voi sa nu va-necati, sa nu patiti ceva, sa nu va rataciti prin hotel. Si am mers cu ei. Si ba, ajung acolo: batrinii aia stateau linistiti si astia ai mei aaaaaa! Sar in apa cu mingea, dau din picioare (risete generale) Deci fii atent mosule, toata lumea care era in bazinul ala mare cit camera asta, se adunasera toti intr-un colt, asa, 15 mosi inghesuiti si aia micii erau prin toata apa cu mingea, fugeau, aaaaa! Galagie, stropeau… (risete generale) Pina a venit o tanti si a zis, va rog frumos, spuneti-le ca nu e voie, le iau mingea! Si le-am zis, bine, ba, gata hai, afara, suficient! (risete generale; dureaza o vreme pina isi revine toata lumea)

13 ani si 4 albume

Tzugu: Le punem si o intrebare de final?
Klawz: Ar cam fi cazul…
Dragos: Acum pare mult prea serios ce vrem noi sa intrebam…Sa incercam: ma gindeam, 13 ani de activitate si 4 albume, cum e? E putin, e mult?
Oscar: Nu e mult, nu e nici putin. Primii ani au fost dedicati, in mod clar, studiului. Pentru ca nici nu prea aveam habar cum se cinta, era clar ca trebuia sa exista o sudura in trupa. Treaba a inceput de fapt sa se miste cind a venit Laurentiu in trupa…
Balaur: … in 2001, cind am tras demoul ala cu piese in engleza. Ala a fost momentul.
Oscar: Asta inseamna ca activitatea se reduce de fapt la 7 ani. 4 albume in 7 ani…
Balaur: Bine, nu putem sa-i stergem pe aia de dinainte. Da, aia au fost utili, e ca si cum am fi fost in scoala si dup-aia ne-am apucat de treaba. Dar in timpul ala s-a cintat. Mai rar, mai prost, mai pe brinci, dar a fost ok. Si trebuiau si anii aia.
Coiot: Smecheria a fost ca atunci, la inceput, am avut ocazia sa experimentam si noi niste lucruri. Uite, de exemplu, primul nostru concert a avut loc in 1996, chiar la un an din ziua in care ne infiintaseram noi, oficial. Si trebuie sa zic ca am cintat intr-o sala pentru 1000 de oameni. Si, ba, era destul de dubios, iti dai seama, prima ta cintare sa fie pentru 1000 si ceva de oameni… Prima piesa pe care am cintat-o a fost Soldier of Fortune, aia a fost prima piesa pe care am cintat-o ever! noi pe scena. Si stateam prins de stativ, ca habar n-aveam ce dracu sa fac si cintam Soldier of Fortune si-ncepuse piciorul drept sa faca asa, se balansa el asa, din genunchi (risete generale) Si am zis, ba, nici macar nu e pe ritm, mamaaa, ce se petrece-aici? Hai sa-ncerc pe ritm…(se ride in continuare) Si imagineaza-ti, cintam Soldier of Fortune si dadeam din picior asa… pe ritm, stii…
Balaur: (cu naduf) Mi-au furat umbrela, ma… La primul concert din viata mea, mi-au furat umbrela! Ploua. Am lasat-o-n culise si n-am mai gasit-o! (ride impreuna cu ceilalti) Mama, da era lumea-n delir, ma. Nu ne mai auzeam pe scena de tare ce se tipa din sala.
Coiot: Si deja, la al doilea concert din 97 incepusem sa ne minjim pe fata… aveam semnele-alea, mai stii?
Laurentiu: Erau blackeri…

Inevitabila intrebare

Hellhammerx09: Daca Iris sunt Nationala de rock a Romaniei, voi cum va vedeti?
Balaur: Nationala de tineret, evident.
Coiot: Chiar am avut un concert cu Iris, si chiar asa scria pe afis: Nationala de rock – Iris si Nationala de Rock Tineret – Trooper.
Oscar: Acum, foarte serios vorbind, nu exista o continuitate intre ceea ce face Iris si ceea ce facem noi. Iris este una dintre trupele noastre preferate, cu care am si crescut si, in masura in care s-a putut, am incercat sa le aducem recunostinta noastra pentru ceea ce au facut. Indiferent de ce fac acum, ce vor face mai departe, ei au drumul lor, noi pe al nostru…
Laurentiu: Ideea e ca ne-au influentat la un moment dat, cind eram tineri.
Coiot: Au aparut niste timpiti, ca de fiecare data - ca de aici cred ca vine legatura principala - care au spus ba, ca vine Coiotu si cinta pe sus si tipa ca ala si nustiuce. La un moment spuneau unii ca incerc sa-l imit pe Halford, la un moment dat ca incerc sa-l imit pe Dickinson, si asa mai departe. Problema e ca asa este timbrul meu si asta nu intelege lumea. Deci a fost asemanarea asta, ca piuiam si eu pe sus, ca ala. Si iarasi o smecherie pe care multi care nu stiu decit limba romana au luat-o ca atare, este smecheria pe care o folosesc si eu de multe ori, recunosc, cu „buna seara, prieteni”. Inainte sa spuna Minculescu buna seara, prieteni, au spus-o unii de-afara, de foarte multe ori. A spus-o si Coverdale si Halford si Dickinson. Nu am cum sa vin sa deschid pentru Maiden, sa am in fata oameni din toata tara, si sa spun Buna seara, Bucuresti. Si hai sa-ti spun, vocalul meu preferat este cel cu care seman cel mai putin, adica Bruce Dickinson. Ala e vocalul meu preferat din lumea asta si cu el seman cel mai putin. E o chestie de timbru. Nu am incercat sa-l copiez pe Halford. Ba chiar, de exemplu imi place mult mai mult un vocal ca John West (ex-Royal Hunt si Artension). Imi place mult mai mult decit Halford. Dar, ba, aia e, asa pot eu sa cint, ce sa fac acum, sa inventez altceva? N-am cum.
Balaur: Zi ma, intreaba altceva, next…
Dragos: Pai care next… vreti sa mai apara interviul asta? Cind il mai transcriem…
Oscar: Hai sa vorbim despre urmatorul album…
Dragos: Pai nu e cam devreme?
Balaur: Nu, ne-am apucat de el. Bine, nu stiu daca e urmatorul, dar m-am apucat de ceva… Noi deja ne-am si saturat de discul asta (ride)… (spre reportofon) Da-i, ma, stop daca s-a terminat!

Foto: Klawz