Vlad (Scandal): Dacă puştii sunt uniți, pot distruge autoritatea

TRUPE : Scandal

Nu ar mai avea sens să specific că punkiştii de la Scandal au scos un album la începutul anului acesta. Din moment ce sunteţi pe Metalfan, găsiţi materialul „On A Roll” în partea dreaptă, sub coperta cu băieţii care operează butoaiele de bere, o imagine nostalgică menită să semnalizeze încetarea activităţii fabricilor de bere din zonă. Grupul de „scandalagii” s-a mutat de ceva ani în Anglia, cu treburi de făcut, ca ulterior să reformeze o trupă pe care unii poate o credeau deja uitată, dar în fapt, nimeni n-a uitat de hitul dedicat miliţiei, „Patrula”, cel puţin. Alături de veteranii ZOB, de Haos sau de Terror Art, Scandal reprezintă un nume deosebit de important pentru o bucată restrânsă de istorie, specializată în manifestarea punkului pur în spaţiul românesc. Am vorbit un pic cu Vlad, membru fondator şi actual basist în acest grup, despre trecut, prezent şi despre faptul că trupa va reveni în ţară, fiindcă pe 2 iunie are programat concertul care marchează 20 de ani de Scandal, care va avea loc în Bucureşti, Quantic. Până atunci, ne aducem aminte de era fanzinelor în România, vedem cum s-a schimbat componenţa trupei în timp, de ce au ajuns oamenii în Anglia şi ce se întâmplă pe-acolo din punct de vedere muzical şi social.

Metalfan: Noroc, Vlad şi, cum se face, îţi zic bun venit la Metalfan! E posibil să fie prima dată când un om de la Scandal răspunde unui interviu aici. Din motive tehnice, nu pot verifica arhiva cu materialele din trecutul îndepărtat să văd precis dacă chiar aşa e. Ştiu că cei de la No. 3 erau foarte activi într-o vreme (prin 2009-2010) cu anunţuri şi informaţii despre grupuri şi evenimente punk, ska etc. de pe-aici. Dar istoria Scandal începe cu mult înainte de perioada revistelor online de la noi. Pe unde apăreau veşti despre Scandal în acel trecut? Conform memoriei tale, cine instiga cel mai vehement la Scandal în ţara asta?

Vlad: Salut și, bine te-am găsit. Fanzine, deși nu prea multe, existau fanzine și în România. În perioada imediat următoare înființării trupei eram prezenți în fanzine precum Slogan (Timișoara), URA sau Rezistența Punk (Craiova) și mai târziu, Gluga Neagră (Timișoara), sau BUM (Bacău). Era o perioadă în care nu prea aveam acces la internet și lumea punk era foarte legată de fanzine, de acolo aflai ultimele vești, interviuri și pe unde se mai făceau concerte. Dar veștile se răspândeau cel mai mult prin vorbă... Punkiştii călătoreau mult, din oraș în oraș la concerte sau la chefuri… Şi, fiecare se lăuda cu trupa din orașul sau zona lui. Fanii noștri erau și prietenii noștrii și ei erau cei mai vehemenți susținători ai trupei… Cam cum se întâmplă cu un club de fotbal și suporterii lui.

Metalfan: Am văzut recent o filmare de la lansarea „On A Roll” din Fighting Cocks, în care cântaţi legandara „Patrula”. Nu numai că s-a activat capsula timpului în creierul meu atunci, dar am avut un sentiment aparte ştiind că hitul Scandal era pus pe o scenă din Londra, aşa cum ar fi visat demult cam orice punkist implicat în muzică aici şi prin toate ţările descrise ca nedezvoltate. Cam care crezi că a fost raportul între numărul de români şi numărul de oameni de alte origini care au venit la lansarea albumului?

Vlad: E întotdeauna o plăcere să cântăm „Patrula” [N. red.: zâmbeşte]... La concertele noastre se adună multă lume de peste tot, și străini și români. Totuși, e o schimbare față de anul trecut, prin faptul că din ce în ce mai mulți străini încep să fie interesați de Scandal, ei cunoscând melodiile și versurile.

(c) Scandal

Metalfan: Aţi mai cântat vreodată ceva de pe „Resturi din punkomat” prin cluburile din Anglia? Sau v-aţi gândit să faceţi asta în viitor?

Vlad: De obicei, cântăm melodiile de pe „On A Roll” și băgăm „Patrula” doar la concertele unde vin români… Deși, la cum a fost primită „Patrula” de către străini în ultimul timp, se pare că o să fie iar o piesă de baza în setlist. Cred că atunci când e vorba de băieții în albastru, limba nu e o barieră. E posibil să mai facem și „Băuta” în viitor… Dacă se cere.

Metalfan: În încercarea de a strânge la un loc cât mai multe episoade din povestea Scandal, aş vrea să vorbim despre formula Scandal. Tu poţi fi considerat membru fondator, nu? Ai fost acolo de când grupul se numea Speady Freak în ultima parte a anilor ’90. Apoi, Gabi a apărut când s-a instaurat numele Scandal, sau undeva pe-acolo. Zi-mi, te rog despre schimbările din formula voastră întâmplate până să te muţi în altă ţară.

Vlad: Da, am format Speedy Freak împreună cu Atom, Crimă și Dinu, în 1997. Gabi a apărut în peisaj în ’98 și nu a fost nevoie de mai mult de câteva băute să-l convingem să cânte cu noi. A trebuit să treacă și o probă de teribilism care s-a încheiat cu o amendă. De-abia după am fost siguri că e de-al nostru. [N. red.: râde] În schimb, ne-au trebuit mult mai multe băuturi ca să ne facem curaj să-i zicem lui Atom că am găsit alt vocal, Atom fiind foarte bun prieten cu noi. Ne-a cam înjurat, dar am rămas foarte buni prieteni și colaboratori. După ce Crimă și Dinu au plecat pe rând din trupă, formula s-a schimbat, eu trecând de la chitară la bas, perioadă în care Peşte a venit la chitară și Scandal a înregistrat „Resturi din Punkomat” și a susținut multe concerte prin țară. După 2007, am făcut o fuziune cu băieții din Mohawks, o excelentă trupă de punk din Bacău, astfel că în trupă intrau GiGi la tobe, Adi Sas la bas și Dragoș la chitară solo, eu făcând chitară ritmică. Am rămas în formula asta până în 2009, în care am avut ultimul concert în România.

(c) Scandal (arhivă)

Metalfan: Când v-aţi mutat mai exact? Ştiu că în 2011 participaţi la prima ediţie (dacă nu unica) a festivalului Oi! Sictir din Craiova. Ai plecat împreună cu Gabi? De ce ai ales să mergi în Londra şi cât a durat până când Scandalul a fost reactivat de-acolo?

Vlad: Eu m-am mutat la sfârșitul anului 2011. Băieții au venit la câțiva ani după și întâmplarea a făcut să ne regăsim. Inițial, nu credeam că mai sunt șanse să refacem trupa. Părea foarte greu în perioada aia, fiecare fiind în alt colț al lumii. Eu am plecat din România pentru că voiam să fac tatuaje old-school și să merg la concerte punk [N. red.: zâmbeşte]. Gigi, care a ajuns și el în Londra prin 2015, m-a sunat să mergem la un concert… Şi, în primăvara lui 2016 ne-am apucat de treabă, planul inițial fiind să facem o trupa oarecare, nu neapărat Scandal… Dar, la fel ca-n ’98, nu a fost nevoie de prea mult efort să-l convingem pe Gabi să refacem trupa. Deși locuia cam la patru ore distanță de Londra, Gabi a început să facă naveta în fiecare weekend pentru repetiții și ușor, ușor am pus trupa pe picioare din nou.

(c) Scandal (arhivă)

Metalfan: Spune-ne şi despre membrii apăruţi în Scandal odată cu mutarea. Începând cu „On A Roll” aveţi un chitarist nou, pe Ricardo Stoco, care a venit în locul lui Andreas Madway după ce a plecat în State. Cum v-aţi cunoscut cu aceşti muzicieni şi în ce grupuri au mai fost ei implicaţi?

Vlad: Andreas Madway a început să cânte cu noi la sfârșitul anului 2016. Și el se mutase din Grecia în UK, cam cu un an înainte și, își căuta o trupă în care să cânte. El a fost membru fondator al trupei OMIXLH și are și proiectul propriu numit Madway. Cu Andreas am înregistrat EP-ul „Street Punk” și albumul „On A Roll”, după care el s-a hotărât să plece în America și să-și urmeze visul să cânte punk-rock în California. Am rămas buni prieteni și îi urăm bafta. Am început să căutăm un nou chitarist, am dat un anunț și Ricardo ne-a contactat și a dat o probă. În aceeași seară am cântat cu el în Camden și totul a fost foarte OK, ne-am înțeles și a rămas în trupă.

Metalfan: Eu am aflat că aţi rămas devotaţi street punk-ului când a ieşit cel de-al doilea EP pe care l-aţi compus după ce aţi plecat din ţară şi care a apărut anul trecut. Nu la mult timp, o legendă de peste baltă, Rancid scotea „Trouble Maker”, aproape cu aceeaşi oameni peste care a trecut multă vreme, dar a căror atitudine a rămas neafectată de schimbările „corecte” ale lumii. Discul ăsta nou are aceeaşi energie dementă ca în vremea „… And Out Come the Wolves”, numai că în interpretare se resimt toate experienţele trupei adunate pe parcurs, ceea ce e foarte okay. Aşa pricep şi treaba cu Scandal, unde se cântă un punk adorabil care respectă tradiţia cu entuziasm, dar propune un mesaj extrem de relevant pentru prezent. Din postura unei persoane îndepărtate de noutăţile din scena acestui tip de punk, am impresia că mai degrabă veteranii continuă să se exprime în maniera asta şi că, odată ce ei se vor retrage din cauze vârstei, muzica asta va fi cumva lăsată baltă şi focusul va sta pe altfel de punk. Am totuşi convingerea că mai apar şi tineri care merg pe drumul ăsta, dar nu sunt atât de prezenţi în media underground sau social media, iar tu poţi să-mi spui mai multe, aşa că te întreb: ce trupe cu membri tineri ştii că abordează stilul vostru de punk şi pe care ni le-ai recomanda?

Vlad: O să te contrazic puțin aici. Eu cred că la momentul actual, street-punk-ul este printre cele mai active genuri de punk rock. Începând de câțiva ani încoace, Rebellion Festival din Blackpool, UK, probabil cel mai mare festival punk din lume, a făcut o secțiune specială „Street-Punk”. Din ce în ce mai multe festivaluri punk din lume au capete de afiș trupe street-punk, iar trupe relativ noi de street-punk merg în turnee cu legende punk, cum ar fi Booze & Glory, care anul trecut au fost în turneu cu Dropkick Murphys sau cu Die Toten Hosen. Rebellion Fest varianta London de anul ăsta a fost sold out, vreo 2500 de personae la un show cu şapte trupe street-punk sau Oi!, trupe vechi, dar și trupe noi. Sunt case de discuri, label-uri și distros specializate pe street-punk. Dintre trupele noi o să amintesc Booze & Glory, Lions Law, Noi!se, Angry Agenda sau Grade 2, aceștia din urmă, deși foarte tineri, au câte două turnee europene pe an și cântă la festivaluri mari alături de nume foarte cunoscute din scenă… Deci, viitorul sună bine.

Metalfan: Am văzut că aveţi destule cântări prin puburi şi cluburi, iar în aprilie veţi avea un show la Undercover Festival, cu headlineri care au animat punk-ul britanic de prin anii ’70, ca Chelsea şi Sham 69, plus din alte zone muzicale, dar cu atitudine similară, cum ar fi The Blockheads, sau alte grupuri de pub celebre, ca Eddie & the Hot Rods, trupă din care s-au desprins foşti membri de la The Damned şi cu multe alte legende. Aţi mai fost la Undercover, chiar şi ca parte din public? Ce vă place cel mai mult din line-up-ul pentru anul ăsta?

Vlad: Desigur, pentru noi e o surpriză și o onoare să fim pe aceeași scenă cu legendele și eroii noștri din copilărie. Este prima oară când mergem la Undercover, o să cântăm sâmbătă, în aceeași zi cu Sham 69 și Peter and The Test Tube Babies, dar o să fim acolo de vineri, ca să putem vedea toate trupele din festival. Toate trupele sunt interesante în felul lor și consider că, în general, de-asta mergem la festivaluri... Să vedem trupele, să cântăm și să ne distrăm.

(c) Scandal

Metalfan: Avem baftă cu Coro şi cu a lui Axa Valahă Productions, că distribuie albumul „On A Roll” şi la noi în zonă. De când s-au mai prins ceva oameni că Scandal se ţine de treabă, am observat că destui au exprimat o dorinţă clară: concert Scandal în ţară. Evident, treaba asta se va întâmpla, iar acum se ştie official că se întâmplă ceva pe 2 iunie, în Bucureşti. Ce gânduri ai despre treaba asta, ce ştii despre underground-ul actual din Bucureşti şi ce-ţi închipui că ai să găseşti aici?

Vlad: E super ce se întâmplă! În ultimul timp am observat un interes crescând pentru Scandal, poate chiar mai mult decât în perioada noastră de „glorie”. De fapt, noi considerăm că e doar începutul. Da, concertul aniversar „20 de ani de Scandal“ se va ține pe 2 iunie în București la Quantic și e minunat să revenim după nouă ani în țară și să cântăm pentru prieteni vechi și noi. O să fie un super-show, vă promitem! Cât despre underground-ul din țară, din câte știu eu, e destul de OK pe felia metal, HC… Dar nu prea OK pentru punk-rock. Sunt ceva trupe, dar foarte, foarte puține pentru o țară ca România. Concerte foarte rar, să nu mai vorbim de labels, distros, care practic nu există. Părerea mea personală e că politizarea extremă a scenei acum 10-15 ani a contribuit la distrugerea ei, plus faptul că mulți oameni de bază din scenă, organizatori, membri din trupe etc. au plecat din țară. Se întâmplă ca în UK în anii ’80 când, după politizarea scenei și violențele de la concerte, punk-ul a cam murit o perioadă, fiind înlocuit de new-wave și alte subgenuri. Dar sunt foarte sigur că scena punk, la fel ca și în UK, o să-și revină în anii următori și în România. Apar noi generații care au nevoie de energia și libertatea muzicii punk ca să-și urle problemele și furia împotriva sistemului, a societății sau a „patrulei”!!!

Metalfan: Dar despre Bacău ce ştii? Oare mai trăiesc punkişti pe-acolo?

Vlad: Sunt sigur că ceva punkişti mai trăiesc și prin Bacău, deși mulți din ai noștri sunt plecați. Oricum, sperăm să ajungem să cântăm și în orașul nostru cât de curând.

Metalfan: Mie mi s-a părut, aşa în trecere, că în Camden încă se manifestă spiritul punk. Atmosfera te lasă să simţi că Johnny Rotten avea dreptate, „there is no future for you”, unde „you” e orice om simplu care-şi vede de treabă. Tu ce crezi?

Vlad: Din păcate, Camden-ul, ca și multe alte zone alternative din lume, s-a comercializat excesiv. Renovările fac ca din ce în ce mai multe activități independente să se închidă, lăsând loc marilor lanțuri de magazine, café-uri și restaurante să distrugă identitatea și spiritul artistic specific zonelor care în trecut erau sărace. Totuși, oamenii simt nevoia să se exprime și aș merge mai mult pe vorbele optimiste ale lui Joe Strummer…„The Future Is Unwritten”…

Metalfan: Cum e cu „Working in the UK”? Faptul că vreţi să daţi cât mai multe concerte, mă face să cred că nu aţi ales o carieră prea restrictivă sau eu ştiu ce alte iluzii. Cum înţelegeţi voi şi cei din jurul vostru toată nebunia asta politică cu Brexit şi alte bube sociale de pe-acolo?

Vlad: Țin minte că, a doua zi după ce s-a votat pentru Brexit, mulți dintre emigranți, dar și dintre englezi, am avut un sentiment ciudat… Aveam impresia că ceva s-a schimbat și că lumea se uită altfel la noi. Aveam impresia că s-au format două tabere adverse și că nu suntem deloc bine primiți în UK, iar mass-media alimenta sentimentul asta. Totuși, stând de vorbă cu englezi din ambele tabere, am observat că de fapt, în general, votul nu a fost un unul împotriva emigranților, ci mai mult un vot împotriva politicii defectuoase a UE și a clasei politice. Un mare Fuck Off din partea societății marginalizate împotriva marilor puteri și corporații care au investit doar în marile centre și au uitat de oamenii simplii din zonele defavorizate. Se pare că ăștia din urmă au fost mai mulți și au votat împotriva UE… O prostie din care nu prea cred o să iasă nimic bun… Piesa „Working În The UK” face referire la așteptările multor emigranți care ajung în UK și la modul cum sunt ei tratați, de fapt, când ajung aici. Oameni simpli, muncitori care au muncit o viață în fabricile și pe șantierele din România ajung aici sperând la o viață mai bună. De fapt, sub pretextul emigrației excesive sunt plătiți de patronii șmecheri sub normă și ajung să doarmă la grămadă în case mizere… Un fel de sclavie modernă. Cât despre noi… Muncim de luni până vineri, fiecare diferite joburi și, ne descurcăm cum putem ca să avem timp și de muzică și de concerte în weekend.

Metalfan: Mă gândeam acum la momentul ăla celebru, despre care se spune că a scos Sex Pistols din underground, când au apărut oamenii într-o emisiune pe Thames cu caterincă peste populaţie, gustau ceva alcool din pahare de plastic, cu gagicile în spate care fumau în studio, printre care Siouxsie Sioux şi, practic, îşi băteau joc, că aşa era necesar. Acum s-a depăşit momentul ăsta în care artiştii din underground ies în public cu câte o ispravă împotriva figurilor autoritare. Cred că şi un puşti ar cataloga aşa gesturi ca atitudine teribilistă. E firesc, sistemele nu mai sunt totalitare în aparenţă şi cenzura devine o formă voită de a prezenta lucrurile, o alegere individuală. Crezi că lipseşte genul ăsta de momente din media zilelor noastre sau, pur şi simplu, că lipseşte vocea unui punkist clasic care să se împotrivească codurilor de comportament şi gândire şi care să fie auzită de cât mai multă lume?

Vlad: Faza cu Sex Pistols la emisiunea lui Bill Grudy a fost, într-adevăr, unul din momentele cele mai celebre și importante din punk rock. Sex Pistols au fost invitați alături de câțiva prieteni, printre care și Siouxsie, în emisiunea moșneagului versat în TV-show-uri, Bill Grudy. Acesta, după ce a încercat să-i ia pe punkişti (destul de timizi, de altfel) la mișto, a început să-i facă avansuri sexuale lui Siouxsie, moment în care Steve Jones a explodat făcându-l pe Grudy „dirty bastard” și „dirty fucker” printre altele. Faza a fost în direct și a arătat de fapt lumii, și în special tinerilor, spiritul de camaraderie al punk-rockului… Iar Pistols au riscat să fie interziși peste tot pentru o fază ca asta. De fapt, momentul a propulsat punk-ul în mainstream și a încheiat cariera lui Grudy. Cam asta e ideea… Să-i combați pe cei care dețin puterea și care încearcă să-și bată joc de tine. Momentul a demonstrat că dacă puştii sunt uniți, pot distruge autoritatea… Foarte tare faza!

Metalfan: Ca să nu te ţin prea mult din treabă cu întrebări, încep să mă opresc. Până să mă opresc de tot, vreau să fac ce face colegul meu de la Metalfan, Ovidiu. De cele mai multe ori, îi pune pe artiştii pe care îi intervievează să facă un mix-tape virtual. Aş vrea, dacă vrei şi tu, să-mi faci o listă cu 12 cântece de la 12 trupe diferite, care să se înscrie în ceea ce crezi tu că înseamnă muzică de scandal. Aş mai vrea să-i dai un nume acestei compilaţii şi cam atât. Îţi mulţumesc anticipat pentru răbdare şi, dacă mai vrei tu să transmiţi ceva, ai tot locul din lume aici. Ne vedem în Bucureşti, la vară!

Vlad: “It’s Just Punk Rock” by Scandal

1.SCANDAL - Trouble

2.SEASIDE REBELS - Abandon Ship

3.THE BRIGGS - Panic

4.DROPKICK MURPHYS - Rose Tattoo

5.RUDE PRIDE - Screaming OI!

6.HAYMAKER - Hold On to Your Dreams

7.BOOZE AND GLORY - Blood from A Stone

8.PERKELE - Flame

9.MOTORHEAD - Ace of Spades

10.ARGY BARGY - This Is Me

11.THE LAST RESORT - Violence In Our Minds