Voyager: calatorie progresiva la antipozi

Chiar daca Australia are capitala la Canberra, despre orasul Perth, din celalalt capat al continentului, se spune ca este capitala drum & bass-ului australian. Si cand te gandesti la Pendulum, inclini sa fii de acord. Totusi, in 2011, baietii de la Voyager s-au hotarat sa puna acest oras la loc de cinste si pe harta metalului progresiv, facand din el capitala australiana a acestui gen muzical, fara nici un fel de comentariu. Desi se afla la al patrulea lor album de studio, abia acum am avut posibilitatea sa discutam cu acesti minunati baieti despre tot ceea ce insemna Voyager, mai ales ca The Meaning of I este un album care a intrat in sufletul multor fani ai metalului de orice gen, si asta in pofida oricaror asteptari. Prin urmare, Danny si Alex, doi tipi foarte simpatici, asa cum veti vedea,  ne-au pus pe foaie absolut toate datele si detaliile acestei trupe, avand un chef nebun de a sta de vorba cu noi. Asa ca tot ce putem spera este ca acest interviu va fi citit cu aceeasi placere cu care cei doi trupeti ne-au raspuns la intrebari.

 

Metalfan: Desi Voyager are patru albume de studio la activ, abia acum reusim sa facem un interviu cu voi. Ne cerem scuze pentru intarziere! Si-am vrea sa stim ce-am pierdut: povestiti-ne un pic despre inceputurile trupei. Cum v-ati intalnit, care au fost influentele voastre la acea vreme si ce fel de muzica a cantat Voyager pe-atunci?
Danny: Nici o problema. Eu va multumesc pentru timpul ce ni-l acordati. Suntem atat de incantati, mai ales pentru ca imi amintesc ca albumul nostru precedent [I Am the ReVolution, 2009] a fost albumul lunii la Metalfan, ceea ce este minunat.
Ei bine, am facut trupa asta pentru ca in acel moment nu se cinta power metal in orasul nostru, Perth, din Australia de Vest. Ma crezi sau nu, la inceput am fost chitarist in Voyager. Cintam groaznic, asa ca am trecut la clape. La acea vreme toata lumea cinta death/black metal si a avea clape intr-o trupa nu era o chestie vazuta cu ochi buni. Dar ne-am vazut de treaba si am devenit populari, iar apoi am lansat albumul Element V care a fost preluat de DVS Records, o casa de discuri din Olanda. Era o realizare uriasa pentru o trupa din Perth.

Metalfan: Incepand cu Element V, toate albumele voastre pun accentul pe litera V in titlu, care banuiesc ca vine de la Voyager, numele trupei. De ce ati ales acest nume si ce insemna el pentru voi?
Danny: Pentru mine, Voyager inseamna o calatorie progresiva printre sunete si muzica, si cred ca de la un album la altul, ascultatorul ne poate insoti in aceasta calatorie printre stiluri, emotii si culori diferite. Litera “V” a fost doar o chestie pe care am inceput-o si pe care am continuat-o pina la ultimul nostru album, cand am decis ca nu ne mai trebuie, pentru ca am deschis un nou capitol in istoria trupei…

Metalfan: Hai sa vorbim acum despre fani si despre pozitionarea voastra pe scena metalului international. Australia este oarecum o tara izolata, cel putin din punct de vedere geografic. Este dificil pentru voi sa atrageti atentia fanilor de metal din America sau Europa?
Alex: Uneori Perth ne da senzatia ca suntem inchisi intr-un balon, dar se pare  ca ne descurcam destul de bine chiar daca suntem de aici. E adevarat ca este o provocare mai mare din punct de vedere geografic, dar chestia asta aduce, in acelasi timp si un plus de interes in jurul trupei. Oamenii sunt curiosi sa asculte muzica din locuri din care nu sunt obisnuiti sa asculte. Concertele noastre vorbesc de la sine, asa ca obiectivul nostru principal este sa mergem peste tot si sa cantam cantam cantam.!

Metalfan: Exista o vorba care spune: “nimeni nu este profet in tara lui”. E valabila si in cazul Voyager? Suntei la fel de cunoscuti publicului australian cum sunteti celui european?
Alex: Spune-i asta lui Iisus Cristos si vezi ce-ti raspunde! Haha! Avem un public numeros si loial aici in Perth. Este locul in care a inceput totul si unde trupa a inceput sa invete sa mearga, asa ca ne place sa facem spectacole pentru publicul nostru loial.

Metalfan: In biografia voastra de pe Facebook sunt mentionate doua turnee europene, dar nu scrie nimic despre ele. Sunt curios sa aflu ce tari ai vizitat cu aceste ocazii si cum ati rezuma aceasta experienta?
Danny: Am cantat in Olanda la Progpower 2006, si a fost de-a dreptul minunat. In acelasi turneu am cantat in Stutgart, in Goslar, dar si in alte orase din Germania. Apoi am fost invitati la Progpower UK 2008, care a fost anulat cu trei saptamani inainte sa plecam. Asa ca, in cele din urma am fost intr-un turneu prin Danemarca, Elvetia, Olanda si Germania, si a fost un mare succes, desi cateva concerte au avut parte de intimplari ciudate.

Metalfan: Al doilea album a aparut la casa de discuri Dockyard1 din Germania, care este un pic cam departe de casa voastra, nu-i asa? Cum de nu ati gasit o casa de discuri locala? Industria muzicala din Australia nu era interesata sa promoveze metalul progresiv?
Danny: Haha, nu tocmai. Europa era locul unde se intimpla totul, in acea vreme. Pur si simpu, am intrat in biroul de la Dockyard, din Germania, si le-am spus sa semneze cu noi. Si au semnat. In acel moment, totul parea minunat. Din pacate, s-au dat disparuti, si n-am vazut nici un ban de la ei. Dar chestia asta ne-a ajutat sa ajungem acolo unde suntem azi!

Metalfan: I Am the ReVolution (2009) este al treilea album al trupei, ultimul aparut la Dockyard1 si primul care a intrat in atentia echipei Metalfan.ro, hahaha. Din moment ce ati ajuns atat de departe, insemna ca cei de la Dockyard1 si-au facut treaba intr-un mod decent promovandu-va, totusi, nu?
Danny: Ei bine, inceputul a fost minunat, iar Christine de la Dockyard1 a facut o treaba foarte buna, incercand sa mentina totul pe linia de plutire cind a inceput sa se prabuseasca, dar apoi totul s-a naruit, si cei doi directori de acolo inca ne datoreaza bani, extrase de cont etc. Dar din fericire, cei de la Sensory sunt foarte decenti, si se poarta foarte bine cu noi, asa ca mi-am recapatat o parte din credinta.
De fapt, ca tot veni vorba, atunci cand discul nostru a fost albumul lunii la Metalfan.ro, un ziar local a facut un reportaj cu acest lucru, iar titlul sau era “Romanian rhapsody”. Iata-l aici:

 

Metalfan: I Am the ReVolution a venit si cu doua videoclipuri (Lost si The Devil in Me). Cat de eficiente s-au dovedit a fi din punct de vedere al promovarii si cat de dispusi sunteti sa repetati experienta si pentru noul vostru album, The Meaning of I?
Danny: Videoclipurile sunt intotdeuna scumpe si nu aduc neaparat o compensatie a efortului financiar. Dar cu siguranta sunt un mod minunat de a exprima vizual ceea ce vrei sa descrii prin muzica. Inca nu am luat nici o decizie in prinvinta unui nou videoclip, dar  in mod cert vrem sa facem unul!

Metalfan: Anul trecut trupa a suferit o schimbare de componenta. Chitaristul Chris Hanssen a fost inlocuit de Scott Kay. In primul rand, de ce a plecat Chris? Apoi, cum l-ati gasit pe Scott, si ce impact a avut asupra noului material?
Alex: Chris este un tip minunat, dar nu mai era atat de implicat in trupa cit ne-am fi dorit sa fie. Dupa un timp am decis sa abordam acest subiect cu el si s-a dovedit ca nu prea mai era entuziasmat de ceea ce facea in trupa, asa ca am decis ca ar fi mai bine pentru toata lumea sa mergem pe drumuri diferite. Despartirea s-a produs pe cale amiabila si prieteneasca si inca suntem prieteni cu Chris.
Legat de Scott, el este un prieten foarte apropiat al meu si al lui Simone, asa ca a fost mereu in preajma si stia cam cum sta treaba cu trupa. Am descoperit mai tarziu ca atunci cind l-am ales pe Chris, ar fi avut intentia sa se prezinte si el la auditii, dar pina la urma a renuntat la idee pentru ca nu credea ca e destul de bun!
Scott este un muzician foarte talentat, din toate punctele de vedere, de aceea am fost dornici sa il luam in trupa odata ce locul s-a eliberat. L-am intrebat cam cu 10 luni inainte de a canta la Prog Power USA, spunandu-i: ”Scott, vrem sa stim daca esti interesat sa ni te alaturi in trupa si sa canti alaturi de noi in Statele Unite”. Expresia fetei lui a fost uimitoare! Scott a avut un impact imens pe The Meaning of I si a contribuit foarte mult la inregistrarea chitarilor si a basului. Nu am fi reusit fara el.

Metalfan: In afara faptului ca este primul vostru album care nu cuprinde litera V in titlu, ce alte noutati aduce The Meaning of I in peisajul muzical Voyager?
Alex: Este pentru prima oara cand folosim un acordaj jos. 95% dintre piesele noastre sunt cintate cu Mi-ul gros acordat in Re, in timp ce piesa de titlu de pe discul de fata este cintata cu Mi-ul gros acordat in Si. Drept sa-ti spun, e vina mea ca s-a intimplat asa; norocul meu ca sunt basist si am una dintre corzi acordata la un La mai gros, deci nu sunt nevoit sa fac tot felul de exercitii dificile de acordaj intre piese, asa cum fac colegii mei chitaristi, hahaha Alta premiera a fost faptul ca avem doi vocali ca invitati, adica Dan Tompkins si DC Cooper! In plus, am inregistrat vocile de tip growl in fundul unui elefant african. Nu a fost experienta prea placuta, dar cineva m-a provocat; n-am putut sa refuz provocarea.

Metalfan: Cum au fost posibile aceste colaborari? Erati prieteni dinainte, fani ai muzicii lor?
Alex: Scott, Simone si cu mine suntem mari fani TesseracT si ne place foarte mult vocea lui Dan. In plus, intamplarea face ca Scott sa aiba un mic proiect muzical cu Dan (Absent Hearts), asa ca l-am intrebat frumos daca ar dori sa faca asta. Initial raspunsul sau a fost negativ, dar apoi l-am amenintat pe Scott cu un cutit si in cele din urma a cedat revendicarilor mele teroriste de teama sa nu isi piarda partenerul muzical.
Danny a reusit sa intre in contact cu D.C. [Cooper] si dupa cateva discutii si un pic de periat, l-a convins. Am auzit ca fiul sau a fost cel care l-a convins sa accepte in cele din urma, pentru ca este un fan al nostru.

 

Metalfan: Care este sensul EU-lui [traducerea titlului albumului, The Meaning of I]? Chiar trebuie sa citim toate versurile ca sa aflam sau ne dati citeva indicii?
Danny: Ei bine, titlul se explica de la sine. Este o calatorie de auto-explorare a mintii, in special a adancurilor colturilor intunecate, care de obicei raman acoperite. Sunt sigur ca o multime de persoane se pot regasi in versurile pieselor de pe albumul asta si sunt foarte multumit de asta. Asa ca nu ma deranjeaza faptul ca-mi expun o parte din adincul virtej sufletesc…

Metalfan: Cine este principalul compozitor in trupa si cat timp va ia de obicei sa terminati o piesa noua? Cand va dati seama ca e gata?
Alex: Danny este principalul compozitor al trupei inca de la inceputuri,  dar pe acest album compunerea pieselor s-au facut in echipa, ceea ce este un lucru grozav. Odata ce Danny pune linia melodica de voce si versurile pe melodie si incepem cu totii s-o fredonam instantaneu, de obicei ne dam seama ca este cam gata!

Metalfan: Ati observat ca ritmul principal de pe The Pensive Disarray este foarte asemanator cu We Will Rock You, melodia celor de la Queen? Ce parere crezi ca ar avea Roger Taylor despre asta?
Alex: Haha! Am facut-o intentionat! Piesa a fost scrisa in mare parte in sala de repetitii si atunci cand fostul nostru tobar, Mark, a inceput sa bata ritmul respectiv, am fost de acord ca trebuie sa ramina in piesa. Speram ca cei de la Queen sa ne dea in judecata si astfel sa aparem la stiri!

Metalfan: Iron Dream este o melodie tribut pentru Peter Steele. Sunt momente in care ar putea trece cu usurinta drept o piesa compusa si cantata de Peter Steele, intregul concept si in special partea de voce amintesc foarte mult de Type O Negative. Cum a fost sa scrieti si inregistrati aceasta piesa? Ati avut vreo reactie din partea fanilor Type O Negative pana acum?
Danny: Fanii Type O Negative o iubesc, mai ales pentru ca nu este o preluare si nici nu incearca prea mult sa semene cu Type O. Am cautat sa facem o melodie care sa aiba aceeasi atmosfera,  fara sa fie chiar in mod ostentativ Type O... Mi-ar placea sa compun noul album Type O Negative. Apropo, surorii lui Peter Steele ii place foarte mult piesa asta.

Metalfan: Pe albumul vostru de debut figureaza o melodie ce se numeste To the Morning Light. Pe ultimul album se afla o piesa care spune “She takes me to the morning light”. Este vreo legatura intre cele doua piese, va place foarte mult lumina de dimineata sau este doar o coincidenta?
Alex: Ce poate fi mai bun ca o lumina buna de dimineata, nu? Haha. Inainte sa cant in trupa, Simone mi-a aratat cateva versuri din piesa veche si mi-a zis ca i se pare ca aduc foarte mult cu o metafora pentru sex. Danny sustine ca nu-i adevarat, dar ar trebui sa cititi singuri versurile si sa va faceti propria parere, hahaha
Ei bine, ai dreptate, exista o legatura intre cele doua melodii! Milkshake-uri de ciocolata pentru toata lumea! Initial piesa urma sa se numeasca “The Morning Light pt 2” dar ne-am razgindit pentru ca desi piesele sunt asemanatoare, nu sunt atit de asemanatoare incit a doua sa fie considerata continuarea primeia. Ati inteles ceva?

Metalfan: Luand in considerare faptul ca aveti versuri scrise atat in germana cat si in rusa, cine credeti ca va iubeste mai mult? Nemtii sau rusii?
Danny: In acest moment nemtii par a ne iubi mai mult (Metal Hammer ne-au dat nota 6/7 si suntem pe locul 8 in topul lor, avem si cronici excelente in powermetal.de si in metal.de), dar cred ca rusii ne plac mai mult din motive financiare: CDurile pirat rusesti cu I Am the ReVolution se vind foarte bine, judecind dupa numarul mare de exemplare peste care am dat. Hahaha

Metalfan: Tobarul Mark Boeijen v-a parasit recent din cauza imposibilitatii sale de a tine pasul cu programul din ce in ce mai incarcat al trupei. Se pare ca trupa a crescut mai mult decat unii s-ar fi asteptat. Care va fi urmatorul pas? Planuiti ceva mare?
Alex: Mark si partenera lui, Mel (fosta basista Voyager), au un copil impreuna, asa ca Mark a parasit trupa pentru a i se dedica. A renuntat la un turneu in Statele Unite pentru a fi alaturi de Mel in momentul nasterii... Nu-i asa ca e un tip grozav? Aaaaw! A fi parinte si a cinta intr-o trupa din ce in ce mai activa a devenit mult prea solicitant pentru Mark, asa ca a ales familia. E o decizie pe care o respect sincer.
Planuim sa facem din 2012 un an mare pentru masinaria V. Inca nu pot dezvalui nimic, dar veti afla niste stiri importante in curind. De asemenea, avem in plan sa venim in Europa la un moment dat!

Metalfan: Ce concerte aveti planificate? E dificil sa faceti concerte in tara voastra, Australia? E dificil sa faceti concerte in afara tarii?
Alex: Minunatul nostru manager, Brad de la Soundworks Touring, se straduieste sa ne faca legatura cu promoteri din SUA si Europa, asa ca vom incerca cat putem de mult sa mergem peste tot.
In ceea ce priveste Australia nu-i deloc greu sa aranjam concerte. Singura problema e sa facem rost de banii care ne trebuie pentru a le organiza!

Metalfan: Multumim pentru timpul acordat. Asa cum probabil ati aflat, ultimul vostru album se afla in pozitie fruntasa in Topul 2011 de pe  Metalfan.ro. Un mesaj pentru votantii vostri?
Danny: Multumesc [in limba romana in textul original]! Sunt atat de incantat ca Romania apreciaza acest album! Serios. Cred ca tarile est europene se regasesc in partea melancolica a muzicii noastre si e minunat ca se creeaza o astfel de legatura. O sa-l pistonez pe managerul nostru sa aranjeze niste concerte in Romania cat se poate de repede.
Alex: Imensa recunostinta [in limba romana in textul original]! Multumim pentru sustinerea voastra si pentru ajutorul ce ni-l dati in a face cunoscut numele de Voyager. Cum spunea si Danny, ne-ar placea foarte mult sa venim in Romania si sa facem un concert de zile mari pentru voi toti!