White Walls: despre pictura pe ziduri

Metalfan: Salut si bine ati venit la Metalfan. Care mai e treaba dincolo de zidurile albe?
Serban: Salutare, multumim pentru invitatie. “De cealalta parte a zidurilor” e frumos, compunem si planuim.

Metalfan: De ce White Walls? Despre ce ziduri albe e vorba si ce despart ele?
Serban: Numele trupei e inspirat de o melodie a celor de la Between the Buried and Me, in original zidurile reprezentau insasi viata, pe care oamenii “picteaza” de-a lungul timpului diverse lucruri - ceea ce lasa in urma. Dupa multe intrebari in legatura cu numele, am realizat ca probabil era mai bine daca eram o trupa de punk politic, dar asta e. Poate cu al doilea album.
Marian: Pe langa explicatia “oficiala” a numelui, piesa White Walls reprezinta pentru mine ca individ probabil cea mai frumoasa creatie (muzica + ideologie) din “istoria recenta” a metalului si recomand sa o ascultati.

Metalfan: Parerea mea este ca daca unul dintre voi nu ar fi fost in componenta trupei, atunci White Walls nu mai avea acelasi farmec pe care il are in momentul de fata. De aceea vreau sa stiu, cum a fost posibil sa se gaseasca si sa cante impreuna patru oameni ce impartasesc aceleasi idei muzicale, dintr-un oras nu foarte mare?
Serban: Cred ca am avut foarte multa sansa. Sau, pentru cei religiosi, poate ca cineva acolo sus ne iubeste. Sau, pentru cei spirituali, asa trebuia sa se intample.
Marian: Se pare ca ma incadrez in toate categoriile mentionate de Serban. Legat de cei patru oameni cu aceleasi idei muzicale as indrazni sa spun un lucru cel putin ciudat, si anume acela ca se intampla destul de des sa nu impartasim aceleasi idei individuale si totusi, atunci cand le punem cap la cap, sa ne placa tuturor.
Alex: Pentru a continua ideea lui Marian, suntem 4 parti diferite ale aceluiasi intreg.

Metalfan: Ce studii muzicale aveti?
Serban: Nu avem. In afara poate de auditii sau solfegii pe la orele de muzica din generala/liceu. In rest, fiecare dintre noi a studiat si studiaza individual aspectele care ne intereseaza din muzica.

 

Metalfan: Muzica voastra nu e usor de incadrat si etichetat, sunteti clasati la progressive metal, vi se pare o descriere potrivita? Si Dream Theater sunt progressive metal, dar nu prea semanati cu ei, hahaha… Cum ati descrie muzica White Walls?
Serban: Toata chestia asta cu genurile muzicale e o dezordine in acelasi timp stupida si utila, in opinia mea. Pe de o parte e nevoie de anumite repere, in special pentru propagarea muzicii prin recomandari, pe de alta parte, e foarte usor sa cazi in capcana generalitatii fade sau in cea a specificitatii dusa la extrem (“alternative speedgore neocrust metal cu influente de fado si bebop” - nu ca ar fi ceva in neregula cu asta, dar am observat ca lumea nu prea apreciaza cand cineva incearca sa introduca denumiri de genul asta in taxonomie). Tot asa, daca lucram cu repere si in loc sa folosim nume de genuri muzicale folosim trupe similare, e grava problema subiectivitatii. De exemplu, mie mi se pare ca semanam nitel cu Extol pe alocuri, dar n-am mai auzit asta de la prea multi oameni, in schimb am auzit comparatii cu Machine Head sau System of a Down, care m-au surprins. Si bineinteles, cand e vorba de formatii care au contraste puternice in muzica (blast-uri si cleanuri etc), e si mai complicat. Pana la urma, noi alegem sa stam in capcana generalitatii fade, si sa ne recomandam fie ca “metal”, fie ca “progressive metal”. Pana la urma, cred ca avem mai multe in comun cu Dream Theater decat cu Iron Maiden. Sau Tupac. Pusi sub presiune, mai balbaim ca aducem nitel a Textures, nitel a Pantera, nitel a Opeth, nitel a The Postman Syndrome, si asa mai departe.

Metalfan: Inainte de lansarea albumului v-ati fi gandit vreodata ca acesta va avea acelasi impact, pe care deja l-a avut si il are, asupra publicului underground?
Serban: Nu traim sub impresia ca ar fi avut cine stie ce impact (pana nu-si tatueaza macar 5 oameni coperta si/sau logo-ul, cel putin), dar nu, in niciun caz nu ne asteptam la o reactie pozitiva de amploarea aceasta. Eram destul de convinsi ca albumul va fi ascultat de cativa, placut de doi-trei insi, si atat.
Alex: Piesele de pe album nu au fost compuse in ideea de a atrage public sau de a impresiona pe cineva. Ne-am lasat tot timpul dusi de val, fara a urmari ceva anume compozitional sau stilistic. Albumul rezultat este mai mult sau mai putin un produs al “hazardului”. Noi pur si simplu am plecat cu “circul”, curiosi unde ne va duce...

Metalfan: Cum ati ajuns sa lucrati cu Marius Costache?
Serban: Prieteni comuni. Si din nou, multa, multa sansa. Daca nu era el sa ne convinga sa facem direct albumul, nu “pre-productie” cum intentionam noi, cine stie cand naiba ar mai fi aparut Mad Man Circus.
Marian: Daca tin bine minte am primit un telefon de la Costin (Chioreanu) in care ma intreba “care-i ma treaba cu trupa asta?”, i-am explicat despre ce e vorba si asa au ajuns si Costin (artwork/logo/etc) si Marius (mix/master etc) sa ne ajute cu albumul.

Metalfan: Care este povestea albumului Mad Man Circus, din punct de vedere al textelor?
Serban: In mintea unui om se intampla multe chestii frumoase si multe chestii grotesti. Cam ca la un circ. Cand omul are un dezechilibru interior, circul devine si mai interesant. Textele, alaturi de muzica, incearca sa contureze niste trairi din acest spectru.


 

Metalfan: Una dintre piese se cheama The Lost Art of Chapeaugraphy. De ce chapeaugraphy si nu pornography, mai ales acum cand se pot scoate o multime de bani din chestia asta?
Serban: Tocmai ca pornografia, in conditiile in care poate fi numita o arta, nu este deloc “lost”, ba chiar, spre deosebire de “chapeau-grafie”, e in floare. E foarte interesanta si bolnava lumea pornografiei, poate o sa abordam candva si tema asta, mersi pentru idee
Marian: Serban, abordarea asta presupune actori? Pana acum avem doua indicii despre urmatorul album: vom avea un nume de trupa “punk politica” si vom aborda pornografia!

Metalfan: Avand in vedere ca albumul vostru se poate descarca gratuit de pe asiluum.com, puteti sa ne spuneti de cate "descarcari" a avut parte, cu aproximatie? As vrea sa mai stiu si in cate exemplare s-au vandut CD-urile, pana in prezent.
Serban: De pe asiluum.com au fost in jur de 3000 downloaduri pana acum, din cate am inteles. A fost totusi straniu sa vedem la cateva ore dupa aparitia oficiala a downloadului cum deja era urcat pe mediafire&co si “promovat” pe site-uri rusesti de warez. N-avem cum sa le monitorizam si pe alea, dar ne place sa credem ca sunt in jur de 30 de milioane. CD-urile, in conditiile in care nu au fost scoase la vanzare oficial niciodata, si aduse la doar cateva concerte, s-au dat destul de bine, intregul stoc initial de 120 fiind vandut. Am mai facut acum o transa de vreo 300, sa vedem.

Metalfan: Am auzit ca le pregatiti fanilor si o noua colectie de tricouri, pe langa cele existente deja. Ne poti spune cateva detalii despre acest aspect? De unde se pot cumpara tricouri si CD-uri White Walls?
Serban: Ne folosim de aceasta ocazie pentru a anunta oficial deschiderea magazinului nostru online: http://whitewalls.ro/merch. E cam ciudatel sa avem un magazin online in conditiile in care site-ul trupei propriu-zis nu este gata, dar asa s-a intamplat. Veti gasi pe site cam toate felurile prin care “ne vindem”, tricouri, CD-uri si pe viitor si alte lucruri (suvite de par, sperma, cine stie). Toate acestea le puteti gasi de asemenea si la concertele noastre, fara sa mai platiti taxe postale. Atentie totusi, avand in vedere ca eu sunt webmasterul, e posibil sa se intample crazy shit cel putin in perioada asta de inceput, cat inca testam si noi apele. Oricum, totul se rezolva usor din pagina de Contact, speram.
Marian: Daca tot a venit vorba de CD-uri si tricouri as vrea sa amintesc aici si de sustinerea primita in urma colaborarii cu MIG Management, colaborare ce se materializeaza deocamdata in transa a doua de merchandise.

 

Metalfan: Veti mentine aceeasi directie muzicala si pe viitor, sau aveti de gand sa experimentati si alte hotare?
Serban: Nu stiu ce directie muzicala avem acum, daramite ce directie muzicala vom avea pe viitor. Nu cred ca “avem de gand” sa facem nimic cu trupa din punct de vedere muzical, sunt unele lucruri pe care simtim ca trebuie sa le facem atunci cand cantam/compunem, si le facem.

Metalfan: Zvonurile spun cum ca pe urmatorul album veti avea mai multi invitati, printre care si pe Damian Draghici. Este adevarat? Si daca da, care va fi aportul sau pe acel album?
Serban: Foarte haios cum s-a propagat zvonul acesta, ne place! Am impresia ca nu ne putem permite financiar o colaborare cu domnul Draghici, desi ar fi interesant niste nai in mix. Ne-ar placea sa avem niste invitati pe album, ramane de vazut ce se va materializa.

Metalfan: Sunt sperante ca pe viitor sa semnati cu o casa de discuri din afara tarii care sa va promeze peste tot in lume din toate punctele de vedere?
Serban: Sperante vor fi mereu.
Marian: Sperante sunt, totul e sa gasim si sa fim gasiti de persoana potrivita.
Alex: Da.

Metalfan: Ce si cat ati baut atunci cand vi s-a spus ca veti deschide concertul Deftones?
Serban: Eu unul am fost profund impresionat de stire si inca tremur putin cand ma gandesc la asta. Este un eveniment fantastic pentru mine ca individ care a descoperit profunzimile muzicii cu formatia asta si pentru noi ca trupa cu care vor imparti scena.
Marian: Cred ca inca nu realizez in totalitate ce inseamna asta…pot spune doar ca intrebarea e potrivita pentru seara respectiva, dupa concert, hahaha

Metalfan: In octombrie veti cinta la festivalul Prog Power Europe. Cum ati reusit sa prindeti concertul asta? Ce asteptari aveti si cum va pregatiti pentru el?
Serban: Le-am trimis un colet care continea un CD, un press kit, mai multe materiale promotionale (stickere, poze, scanuri dupa articole din presa despre noi), o scrisoare de intentie si undeva, sub tot teancul asta, ca glumita, un rider tehnic - in ideea “bai, o sa aveti nevoie de asta, ca sigur ne vreti”. Se pare ca au luat-o cam in serios, fiindca am primit destul de repede invitatia. Pentru noi a fost o stire fantastica si de-abia asteptam evenimentul; este unul cu traditie, la care au cantat in trecut Opeth, Cynic, Pain of Salvation, Textures si altii, iar publicul, desi nu e numeros, e foarte pasionat, exact cum ne place noua. Speram sa facem o impresie buna acolo.

Metalfan: Alaturi de ce alte trupe v-ar placea ca pe viitor sa impartiti aceeasi scena?
Serban: Nu stiu la ce sa indraznesc sa mai visez, dupa Deftones. Ar fi frumos sa ne ia, sa zicem, Textures intr-un turneu in deschidere.
Marian: Eu as fi cel mai fericit sa impart scena chiar cu Between The Buried and Me sau Opeth.. iar Metallica sa fie headliner, hahaha (cu ei doar voi “calca” pe aceeasi scena)
Alex: Pe langa ce au scris colegii, as adauga Tool, Mastodon, Cynic si Karnivool.

Metalfan: Atunci cand concertati, ce asteptari aveti de la publicul prezent? V-ar placea un public agitat tot timpul care sa faca mosh si alte chestii asemanatoare, sau un public linistit care sa stea fiecare la locul lui si sa va asculte fiecare nota in parte?
Serban: Cat timp sunt acolo de bunavoie si le si place, sa faca orice isi doresc. Ca e vis lucid, ca e dans interpretativ, orice.
Marian: Cea mai mare satisfactie vine atunci cand simti ca publicul place muzica si simte ce transmiti de pe scena. Daca se intampla asta nu mai conteaza altceva.
Alex: Cel mai important pentru mine este ca publicul sa transmita energie pe care artistul sa o poata absorbi si  inapoia amplificata publicului. Se creeaza astfel un fel de “circuit” al energiei intre public si artist.

Metalfan: Ati participat la finala mondiala a concursului Global Battle of the Bands, 2010 dupa ce ati cistigat editia din Romania. Cu ce impresii ati ramas din cele doua parti ale concursului, cea nationala si cea internationala? Ca trupe, ca organizare? Cum e sa fii a 5a trupa din lume?
Serban: Ca trupe, mi s-a parut, sincer, finala din Romania mai interesanta decat cea din Kuala Lumpur. Parca la noi au fost mai diverse si mai pline de viata trupele, spre deosebire de cele din finala mondiala, unde, cu cateva exceptii, parca a fost o baie in generic. Organizarea a fost foarte buna in ambele finale, a fost destul de interesanta bariera lingvistica in ceea ce privea tehnicii de scena din Kuala Lumpur, dar toate problemele s-au rezolvat. Per total, toata aventura GBOB a fost o experienta extraordinara, pe care sfatuim orice trupa s-o incerce. Ne bucuram mult ca am iesit pe “podium”.

Metalfan: Ce trupe din tara va plac in mod special?
Serban: Blazzaj, Luna Amara, Montgomery Clunk, Parachute Pulse, Vita de Vie. Sper ca am pastrat macar ordinea alfabetica, oricum, de omis am omis o gramada.
Marian: Trupe bune sunt multe, am sa incerc sa le spun pe cele mai “speciale” pentru mine: Taine, Respect, Byron, Mediocracy.

Metalfan: Exista si oameni dornici sa invete muzica de la voi? Si daca da, aveti timpul si placerea de a le preda lectii de muzica, fiecare pe instrumentul sau?
Marian: Exista si intr-adevar problema este timpul in cazul meu. Pe langa trupa si locul de munca (chiar doua joburi cand e cald afara) mai exista si o sotie si un baietel. Imi pare rau ca s-a hotarat fara mine ca ziua sa dureze 24 de ore pentru ca chiar mi-as dori sa am mai mult timp pentru pentru cei care vor sa invete sa bata la tobe. Pe langa placerea de a ajuta pe cineva sa faca ce-i place mai este si simplu fapt ca pot studia si eu odata cu acea persoana.
Serban: Exista! Nu prea multi (momentan am un singur elev, in trecut am avut mai multi), dar exista, si sunt de incurajat. Din fericire eu am si timp si placere pentru a ma ocupa de asa ceva. Imi place sa cred ca sunt un pedagog decent, in orice caz mai competent decat sunt ca bassist, haha.


 

Metalfan: Ce echipamente folositi si cit de importante credeti ca sunt ele pentru rezultatul final?
Marian: Eu folosesc o toba Mapex Pro M studio de care sunt foarte multumit, pe ea am batut si la inregistrarile albumului. Pedala este DW 9002. Ca cinele folosesc Sabian AA metal-X, Zildjian Avedis si Istanbul Funky Rock. Cred ca sunt foarte  importante pentru rezultatul final (fie studio sau live), desi conteaza foarte mult si interpretarea propriu-zisa. Pentru inregistrari sunt de parere ca materialul brut trebuie sa fie foarte bun pentru a pleca spre mix/master.
Serban: Pe mine m-ati prins tocmai cand mi-am adaugat niste chestii in “rig”! Notele mele circula acum pe urmatorul traseu: Spector Euro 5 LX -> Boss ODB-3 (gain putin, blend foarte subtil) -> TC Electronic Nova Repeater -> EBS MicroBass II (din care pleaca sunetul si spre fata) -> Warwick Tubepath 5.1 (iar tuner-out-ul acestuia merge intr-un acordor Korg Pitchblack) -> Warwick WCA 411 PRO. Daca am uitat ceva, imi pare rau si sper sa nu ma lase data viitoare pe scena ca razbunare. Trecand spre cealalta parte a intrebarii, e foarte important sa ai scule bune, dar mult mai important e sa stii sa le folosesti bine. Daca as avea cate un leu pentru fiecare chitara grozava pe care am auzit-o cu ton infect, probabil mi-as mai lua un bass. E foarte important sa ai un “minim” necesar si realist de scule, in functie de ce vrei cu adevarat sa realizezi, d.p.v. muzical. Sunt mandru, de exemplu, ca sunt in formatie cu un vocal care are propriul microfon, propriul in-ear, si mai nou si un stativ mai “fancy”. Eu am investit cam fiecare banut castigat si pus deoparte din liceu si pana acum in muzica, si nu regret niciun leu.
Alex: Sculele sunt intr-adevar importante pentru rezultatul final. Cum zicea si Serban, chestia e sa stii cum sa le folosesti la potentialul lor maxim. Asa, sa trecem la business: PRS Cu24 -> Engl Invader 100 -> T.C. electronic G-major 2 (in Fx Loop) -> Tuner Korg DTR 2000 (pe tuner out). Totul este controlat MIDI cu un Yamaha MFC10 (mersi Mihai si Cristi!!!). Astfel pot sa schimb canale din amplificator/efecte din rack cu un singur buton. Nu mi-a placut niciodata sa apas “n” pedale pentru a schimba un efect... e setup-ul chitaristului lenes:)

Metalfan: Stiu ca membrii trupei White Walls au facut parte si din Protest Urban in diferite etape ale existentei sale. Care dintre voi va canta cu Protest Urban pentru concertul din deschiderea Parkway Drive? Va fi o reunire permanenta sau doar pentru aceasta cantare?
Marian: Alex, Serban si cu mine vom canta la acel concert dintre membrii White Walls, in rest, vor fi cateva surprize, vom incerca sa aducem pe scena exact oamenii care au fost in studio la fiecare piesa in parte. Personal cred ca acesta va fi concertul “de adio” pe care nu l-am tinut niciodata.

Metalfan: In ce alte proiecte muzicale mai sunteti implicati?
Marian: Pe langa White Walls toti suntem implicati intr-un proiect tribut Michael Jackson numit Men in the Mirror alaturi de alti 5 membri.
Serban: Eu mai cant in Constanta intr-o formatie numita Supermassive, momentan cantam doar coveruri.    

Metalfan: Cum va descurcati cu banii? Sperati ca intr-o buna zi sa traiti exclusiv din propriile voastre creatii muzicale?
Serban: Presupun ca prima intrebare se refera doar la banii castigati/investiti in muzica, in cazul acesta raspunsul este ca ne descurcam, nu ne plangem nici nu ne laudam. Raspunsul meu la a doua intrebare: da. Speranta moare ultima, intai moare “sperantatorul”.

Metalfan: Cum vedeti viitorul apropiat White Walls? Care este pasul urmator pentru trupa?
Marian: Viitorul SUNA bine. In momentul de fata lucram la piese pentru al doilea album. Suntem foarte entuziasmati de rezultat, avem foarte multe fragmente de piese pe care le iubim. Cred ca viitorul apropiat va insemna cat mai mult timp petrecut facand asta. Pasul urmator este realizarea unui turneu cel putin national daca nu chiar European si bineinteles evenimentul Deftones si festivalul ProgPower din Olanda.

Metalfan: Va uram succes si va multumim pentru interviu!
Marian: Asa sa fie! Multumim si noi pentru interes!