SOLITUDE AETURNUS - Alone
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 10.11.2006 CASA DE DISCURI: Massacre Records 8.5
NOTA METALFAN: 8.7
NOTEAZA ALBUM: 12 voturi
Top 2006: #44 |
Solitude Aeturnus Componenta: Robert Lowe - voce; John Perez - chitara; Steve Moseley - chitara; James Martin - bas; Steve Nichols - tobe; |
TRACKLIST: 01. Scent of Death02. Waiting for the Light03. Blessed be the Dead04. Sightless05. Upon within06. Burning07. Is There08. Tomorrows Dead09. Essence of Black |
Baietii astia au stat deoparte atit de mult timp (mai precis 8 ani), incit Alone mi-a placut inca inainte sa il ascult, de bucurie ca nu s-au desfiintat. La o asemenea distanta intre discuri (8 ani, in caz ca ati uitat), putem vorbi de un nou inceput, mai ales ca, data fiind aceasta tacere prelungita, multi acum aud de Solitude Aeturnus pentru prima oara. In conditiile astea, mi se pare oarecum normal ca Solitude Aeturnus sa vina cu un album care sa arate cine e seful pe zona doom metal, renuntind, (sper ca doar pentru moment), la experimentele incepute cu Downfall 1996 si continuate cu Adagio 1998. Alone este, deci, o intoarcere la radacini, adica la ritmuri lente si apasatoare prin repetitivitatea lor, care rastoarna peste noi basculante intregi de melancolie incredibil de melodioasa (Scent of Death, Tomorrow's Dead), in stilul unic cu care trupa a devenit unul dintre cei doi stilpi ai genului doom, celalalt fiind, cum ati ghicit, Candlemass. Ocazional, amintitele basculante sunt exagerat de lungi, dar solourile incintatoare ale lui Perez si tinguirile fermecatoare, cind si cind mai ragusite decit de obicei, ale lui Lowe compenseaza aceste neplaceri. Tot ocazional, tempoul se accelereaza si riffurile devin energice, chiar nervoase (Sightless, Is There) - si aici se evidentiaza sectia ritmica nou-nouta, actualizata cu ocazia acestui album. Dar melodia ramine constant in prim plan, aceasta melodie care se onduleaza intr-un mod straniu, nemaintilnit la alte trupe. Solitude Aeturnus au o personalitate puternica si stiu foarte bine sa o valorifice. Asa ca, printre piese foarte bune si piese bune, baietii si-au permis sa strecoare si vreo citeva fillere, ca sa mai treaca timpul, dar pina la urma ansamblul e eficient. Il ajuta si coperta extraordinar de inspirata, semnata Travis Smith, precum si conjunctura care a aranjat in asa fel lucrurile, incit astazi nu exista concurenta serioasa pentru Solitude Aeturnus.
Klawz Nota: 8.5
|
Hehe...de cand asteptam eu un nou album de la baietii astia deprimati...Ar fi super misto sa ii si vedem, mai ales ca pe mine Candlemass m-a cam dezamagit anul trecut...
Eu as mai vrea Shape of Despair...vise. :D
in sfarsit un album de ascultat ! respect pt SA