SPHERIC UNIVERSE EXPERIENCE - Anima
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 26.03.2007 CASA DE DISCURI: Sensory Records 8.0
NOTA METALFAN: 8.7
NOTEAZA ALBUM: 3 voturi
Top 2007: #62 |
Spheric Universe Experience Componenta: Frederic Colombo - clape, Jonathan Drai - bas, Frank Garcia - voce, Vince Benaim - chitara, Nicolas Muller - tobe |
TRACKLIST: 1. Sceptic2. Being3. The Inner Quest4. Neptune's Revenge5. Stormy Dome6. World of Madness7. End of Trauma8. Heal My Pain9. Questions10. The Key11. Black Materia |
Progresivul e la mare pret in Franta si asta se vede nu numai in numarul mare de trupe care apar pe piata, dar si in calitatea produselor de gen. Acest Anima, al doilea album al celor de la Spheric Universe Experience, propune un progresiv excelent compus si executat, cu cateva elemente absolut incredibile din punct de vedere a combinatiilor de armonii chitara – clape. Foarte putine lucruri am de reprosat acestui album, si principalul este ca destul de multe linii de voce, fara sa fie rele deloc, sunt facute in maniera power-metal, ele fiind ceva mai banale. Pe de alta parte, liniile de voce de pe piese precum Neptune's Revenge sau The Inner Quest sunt bine gasite si executate, desi parca uneori cam chinuite. Albumul are in multe privinte influente Dream Theater sau Shadow Gallery, dar progresivul e o specie in care influentele par mai prezente decat in alte stiluri. Piesele lungi, multe de peste 6-7 minute, nu au darul sa plictiseasca, fiind diverse si cantate energic. Productia e facuta in maniera de rock clasic, punand accent pe intreg mai degraba decat pe ritmica, lucru care face ca albumul sa aiba un oarecare parfum de anii ‘90. Cu siguranta un album de ascultat pentru fanii de prog. (+): orchestratiile, combinatia prog-power-melodie, unele insertii de clape.
Cynyc Nota: 8
|
Albumul nu mi s-a parut extraordinar. Intr-adevar partea instrumentala e foarte tehnica si abunda in schimbari de ritm specifice metalului progresiv dar nici o piesa nu iese in evidenta si nu ramane in minte la fel ca piesele Dream Theater de pilda. Albumul pare mai mult un exercitiu de tehnica si compozitie. Influenta cea mai evidenta imi pare a veni din partea lui Symphony X - aceleasi ritmuri si structura dar nu si aceeasi inspiratie. Vocalistul nu iese prin nimic in evidenta, banal, sters fara talent. Chiar daca albumul poate fi ascultat o data de doua ori va ramane ulterior in teancul cu cd-uri prafuite menit sa intregeasca colectia de prog dar fara sa se deosebeasca prea mult de multe alte trupe de gen.