THE BOY WHO CRIED WOLF - Bad Time Stories

Nu avem parte de ceva nemaivazut si nemaiintalnit, insa va asigur ca tot ce se aude pe Bad Time Stories este facut cu foarte mult entuziasm, si cu multa multa stiinta legat de ceea ce insemna muzica. Practic The Boy Who Cried Wolf este un super-grup cu membri proveniti din trupe precum: Chester (prin chitaristul Bogdan), Breathelast/Traum (Mihai Andrei - voce), White Walls (Serban - profu' de bas), Backstage Hero/Perfect Zero For Infinity (Alex - tobe), fiind de fapt un loc de refugiu pentru ei. Sincer sa fiu, atunci cand am vazut ca Serban s-a alaturat grupului, ma asteptam ca abordarea sa muzicala sa fie asemanatoare cu cea propusa la White Walls. Iata ca nu este nicidecum asa, caci partitura lui e una foarte simpla si la obiect, fara artificii tehnice iesite din comun, exact asa cum trebuie sa fie pentru o trupa de hardcore. Acelasi lucru fiind valabil si despre ceilalti trei baieti. 

 

Cele opt piese nu depasesc 20 de minute (impreuna), iar trei dintre ele au o durata sub doua minute. Cu toate acestea, nu se simte deloc acest "handicap" al timpului. Piesele sunt rapide si in forta, asa ca o durata mare a acestora ar duce, probabil, la o monotonie destul de accentuata. Preferata mea este chiar melodia ce inchide minialbumul - End, poate si datorita faptului ca e un pic mai asezata, cu pasaje mai lente care alterneaza cu cele in viteza. Foarte misto este si hitul acestui material, Ghost Riders, reprezentat printr-un videoclip regizat de acelasi Serban. Piesa dedicata lui John McClane din Die Hard este si ea una de mare adevar, ce se potriveste exact ca un pumn in plina figura. Acum daca ma intrebati, mi-ar fi placut ca in locul lui McClane sa il avem pe idolul meu din copilarie, Frank Dux, deoarece stim cu totii modul in care l-a umilit pe 'Ceangli', atunci cand vederea ii era afectata.

 

Asadar, The Boy Who Cried Wolf este un lucru total anticomercial, pus la cale de niste oameni care au crescut cu acest gen muzical - pe care il simt pana in maduva oaselor. Muzica lor nu e nici pe departe una care sa se adreseze maselor devoratoare de metal, motiv pentru care succesul va fi asigurat intotdeuna numai de catre ascultatorii "din beci"... nu foarte multi, ce-i drept, insa tot timpul acolo.

Fantotzii Nota: 8