TWILIGHTNING - Bedlam

Aceasta recenzie va fi una scurta. Nu numai pentru ca povesteste despre un EP, ci pentru ca acest EP nu numai ca nu merita sa-l ascultati, dar nu merita nici sa cititi prea mult despre el. Pentru ca se constituie intr-una dintre cele mai jalnice adunaturi de intentii muzicale din cite mi-au fost date sa aud la nivelul asta. Daca era o trupa din undergroundul de sub zapada finlandeza, nu ma deranjam, dar aceasta reprezentatie nefericita pe nume Bedlam poarta marca Spinefarm Records.
Iata de ce va recomand sa nu ascultati acest disc. Vi se promite un sut in cur dar nu veti avea nici macar o durere de cap, pentru ca cele cinci „nesfinte aliante” intre hard rockul anilor 80 si rockul modern sunt cinci insiruiri de note anoste si inofensive. Cind auzi anii 80, te gindesti la riffuri simple si refrene cu vino-ncoace care te fac sa dai lejer din cap yeah baby. Nu se pune problema de asa ceva la Twilightning, iar demersul lor este cu atit mai aproape de gestul de a-ti taia singur craca, cu cit Edguy numai ce au venit cu un album care ilustreaza excelent aceasta combinatie. Bedlam suna ca o colectie de piese care n-au mai avut loc pe Rocket Ride. Deci, total neinteresant. In plus, de parca nu ar fi fost de ajuns, vine vocalul Heikki sa arunce o mina de pamint inainte de a ingropa discul. El face parte dintre aceia care considera ca a oracai inseamna a cinta si ca a ride isteric pe cit mai multe piese inseamna a avea simtul umorului. Abuzind de aceste procedee, devine in scurt timp iritant la genul „lasa-ne, nene, ca-ti dau cu ceva-n cap”.
Pur si simplu nu reusesc sa gasesc nici un motiv pentru care acest EP trebuia sa existe. Dar viata e ciudata.

Klawz Nota: 5