RAGE - Carved in Stone

Pentru mine, acesta este primul album de prima clasa pe care l-am ascultat anul acesta. Nu este genial si nici macar cel mai bun marca Rage, dar are suficient de multe varfuri care sa-l faca foarte bun. Ceea ce m-a surprins este faptul ca se indrepta destul de mult spre hard rock; ok, sa pastram proportiile, este metal cat incape, dar piese ca Drop Dead!  (care, apropo, rocks!) sau balada Without You (nu cea mai reusita totusi) aduc aminte bine de genul amintit. Carved in Stone este mid-tempo si perfecta pentru deschidere, insa primele acorduri apartin artistului folk finlandez Tapio Rautavaara (On aivan sama), Gentle Murders, in ciuda titlului hilar, are un aranjament instrumental de exceptie, asemanator stand lucrurile si cu Open My Grave,  insa cea care m-a cucerit instantaneu, definitiv si fara drept de apel este Long Hard Road – extrem de catchy, cu versuri faine, cu riff-uri la fix, cu sectie ritmica foarte dinamica si cu un solo inspirat. La One Step Ahead mi-au placut foarte mult versurile si refrenul, dar Lost in the Void (desi foarte catchy) si Mouth of Greed m-au dezamagit (l.e.: dupa si mai multe ascultari se pare ca-mi plac si astea, dar nu-s la fel de reusite ca restul). Se pare ca la Lord of the Flies nemtii si-au amintit de compozitiile cu tenta simfonica si as zice ca le-a iesit faza, piesa fiind foarte reusita, un cuvant decisiv avandu-l solo-ul super dinspre final. In ceea ce priveste temele abordate, s-ar inscrie in randul celor politice si sociale, indreptate in special impotriva politicii unui anumit stat si a unui anumit presedinte; despre cine e vorba nu-i greu de ghicit cand asculti un pic mai atent versurile si cand auzi pe mai multe piese acorduri de inspiratie orientala.

(+) majoritatea compozitii solide, inspirate, aranjamente de efect, refrene care te prind, instrumentisti care stiu meserie
(-) majoritatea nu inseamna toate, se putea mai bine, Rage au aratat-o cu alte ocazii

Mad Nota: 9

Nici nu stiu cum sa-ncep. E un album atit de inofensiv incit nu gasesc nimic important sa zic despre el. Nu e un Missing Link, Lingua Mortis, XIII sau un Unity care sa mai traga o linie la conturul discografiei trupei. Dar ce zic eu, nu e nici macar un Speak of the Dead, de care sa iti amintesti ca de un vis urit. Cred ca de Carved in Stone nu o sa-mi mai amintesc nimic peste citiva ani. O sa aud o piesa de pe el, o sa stiu imediat ca e Rage, dar de pe ce album? O sa ma scufund cu mintea in masa amorfa unde se amesteca si se invirt pina se topesc unul in altul cliseele care impreuna definesc stilul Rage si nu o sa stiu de unde sa-l apuc, atit de bine o sa se ascunda acest disc. Daca va puteti inchipui asa ceva. Este foarte Rage, dar sa dea dracu daca mai arata vreo ambitie in afara de asta. Daca ar fi vrut sa mai arate, nu se cunoaste, nu i-a reusit.

Piesele nu sunt deloc rele (cu vreo 2 exceptii) dar nici nu pot spune ca e vreouna care sa ma faca sa ma duc la Sake si sa-i zic pune-mi chiar acum Carved in Stone sa-l ascult ca daca nu iti arunc aragazu pe geam! La primele ascultari nu mi-au trezit nici o reactie, de nici un fel, dupa care au inceput sa creasca, au devenit simpatice si acolo s-au oprit. Sunt potrivit de melodioase si agresive, convenabil de catchy si progressive, dar nimeni nu iese in evidenta cu nimic. Dupa 9 bucati de heavy/thrash metal melodios in batrinescul stil Rage reinventat de Smolski acum 10 ani, vine bombastica Lord of the Flies sa completeze treacerea in revista cu perioada simfonica. Hilgers i-a luat locul lui Terrana dar nici nu zici ca s-ar fi intimplat ceva, totul merge inainte la fel ca inainte, inclusiv Smolski si Peavy, au niste performante de roboti, parca trase la xerox de pe albumele precedente. Smolski parca ar mai misca ceva-ceva, dar la cit de jucaus e el de obicei, e ca si cum ar sta pe loc. Carved in Stone nu e un progres pentru nimeni (ba chiar un regres daca ma uit la coperta, numai ca nu ma mai uit, finca nu suport) si nici nu compenseaza prin inspiratie sau orice altceva. Celor care au rabdarea sau dedicatia sa insiste in ascultarea lui, le devine pina la urma simpatic, si pot pina la urma distinge si piese preferate, ca mine: Mouth of Greed si Lost in the Void. Celorlalti nu o sa le spuna mai nimic.

(+) e Rage, si Rage e o trupa buna
(-) cine nu stia deja nu o sa afle acum

Klawz Nota: 8