CHIMAIRA - Chimaira
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 09.08.2005 CASA DE DISCURI: Roadrunner 8.5
NOTA METALFAN: 8.5
NOTEAZA ALBUM: 6 voturi
Top 2005: #110 |
Chimaira Componenta: Mark Hunter - voce Matt DeVries - chitara Rob Arnold - chitara Jim LaMarca - bass Chris Spicuzza - clape Kevin Talley – baterie |
TRACKLIST: 01. Nothing Remains02. Save Ourselves03. Inside The Horror04. Salvation05. Comatose06. Left for Dead07. Everything You Love08. Bloodlust09. Pray For All10. Lazarus |
In 2000, EP-ul The Present Darkness al necunoscutei trupe Chimaira (originara din Ohio) se vindea in peste 10 000 de exemplare, suscitand interesul unor importante case de discuri de dincolo de ocean. Castig de cauza au avut Roadrunner Records, sub egida carora Chimaira au lansat pana in prezent doua albume de studio, Pass Out of Existence (2001) si The Impossibility of Reason (2003), discuri care au propulsat aceasta trupa in esalonul intai al noului val de metal american. Avand la baza un melanj de thrash si death metal, dar imprumutand si cateva elemente nu metal (la care insa au renuntat treptat), Chimaira au evoluat rapid, ajungand sa cante la Ozzfest si sa sustina turnee alaturi de In Flames sau Machine Head. La doi ani de la lansarea lui The Impossibility Of Reason , Chimaira revin in forta cu un nou album de studio, selftitled. Daca pe albumul precedent, excesiv de hulitele elemente nu-metal se faceau simtite intr-o mica proportie, pe Chimaira ele au disparut complet. Stilistic, albumul nu este un pas inainte, pentru ca se revendica undeva la radacinile thrash si power metal (cel american) ale unor Slayer, Demmolition Hammer, Pantera sau Fear Factory. In schimb, este un real progres muzical ce a reusit sextetul american sa faca pe acest disc. Cuvantul de ordine este agresivitatea, dar nu vorbim aici despre o agresivitate lipsita de sens, ci de una atent calculata, care razbate prin multitudinea de riff-uri cu care este garnisit albumul. Daca adaugam solo-urile, prezente pe toate piesele, sectia ritmica dominata de bateria aproape death metal (lucru absolut firesc daca tinem cont ca in spatele tobelor sta nimeni altul decat Kevin Talley (ex-Dying Fetus / Suffocation), un vocalist cu atitudine Mark Hunter, si efectele electronice (de care nu se abuzeaza), avem imaginea a ceea ce se intampla pe Chimaira. Furia si frustarea care emana din fiecare piesa se simt chiar de la inceputul albumului, Nothing Remains , fiind compusa in ziua in care a fost impuscat Dimebag Darrell si reflecta cel mai bine starea de spirit a celor 6 muzicieni, stare de spirit care ramane de altfel nealterata pe parcursul intregului album. Singurele piese care rup linia de forta pe care este construit discul sunt Salvation si Lazarus . Prima dintre ele este de altfel cea mai melodica secventa a albumului si fara indoiala unul din punctele de rezistenta ale lui Chimaira. Lazarus , cu o durata de peste 7 minute este o piesa atipica si nu are legatura asa cum s-ar putea crede cu personajul biblic, ci cu un prieten apropiat al membrilor trupei, care s-a sinucis in urma cu 11 ani. Ca puncte negative, cel mai important ar fi faptul ca le lipseste acel ceva care sa faca din Chimaira un album cu adevarat memorabil. Sigur, piesele sunt bine scrise, productia ireprosabila, dar undeva se simte lipsa acelei sclipiri. Pe de alta parte americanii sunt de abia la albumul cu numarul trei asa ca timpul este de partea lor.
Dragos P. Nota: 8.5
|
e ok.