HELLSAW - Cold

Ia uite unde era frigu' frigului! Si de unde sarea blacku' hulpav peste noi! Din Austria! Afara a inflorit magnolia dar in inima baietilor de la Hellsaw e negura, crivat si iarna inghetata si, in general, se zbate toata familia de cuvinte a acestor termeni. Iar felul in care ei au ales sa se exteriorizeze, adica albumul Cold, este entuziasmant.

De cind cu globalizarea asta, toata lumea cinta de toate, nici nu mai stii la ce sa te astepti. Desi nu par, daca ne luam dupa numele din componenta, Hellsaw sunt austrieci si, desi n-ar fi normal, avind in vedere tara de origine, ei cinta black metal traditional. Se pare ca in timp ce lumea inocenta stia doar de Abigor si de Pazuzu, in spatele lor se aduna si urzesc planuri malefice o gramada de trupe austriece.

Deci, mi-am revenit, Hellsaw cinta black metal aprig, dar acum, am o noua surpriza: cinta bine! Chestie care e evidenta inca de la intro-ul acustic al primei piese, continuat foarte bine intr-un virtej care alterneaza riffuri black cu cele thrash, ca la Primordial, cu un suflu de epopee venit tocmai de pe albumele Bathory. Si corurile nazalizate tot de-acolo cred ca au venit. Observati ca in trupa sunt doi chitaristi si chiar se cunoaste. Bine, acuma n-o sa auziti solo-uri, dar sa stiti ca riffurile sunt tehnice, variate si tavalugul metalic si intunecat este bine temperat cu riffuri mai apasate care indeamna serios la headbanging. Vocea e tipica, shriekuieste si screamuieste prin intuneric si gheata, dar are marele merit de a fi inteligibila si uneori plina de dramatism, astfel ca, de citeva ori m-au trecut fiorii cind am inteles tumultul eroului, ca de exemplu strigatele disperate de pe Ache (I need space, I need air). Ache e o piesa buna, o gasiti si pe Myspace, nu trebuie sa ma credeti pe cuvint. Mai avem si A Suicide Journey, are 8 minute, dar nu plictiseste deloc si mai e si Cold Aeon, preferata mea. Psycho Pastor e mai ciudata, as zice un pic psihedelica, tema principala e pe o masura simpla, de 4/4 dar, are niste ecouri de chitari pe spate care ii dau un aer nesanatos, care cu tot cu vocea povestitorului de la inceput imi amintesc de Eternal Twins (Depressive Age). Tare, in orice caz. Pe de alta parte, sunt vreo doua - The Black Death si I Saw Hell - care nu imi plac deloc si care ma fac sa nu ii dau albumului mai mult. Ambele au o aplecare spre crust punk care nu mi se pare inspirata si asta e putin spus. Restul pieselor nu deranjeaza, trei sunt intro-uri instrumentale care chiar reusesc sa creeze o atmosfera credibila. Si daca va uitati putin si la coperta o sa vedeti cam despre ce e vorba, e o buna ilustrare a ce se intimpla pe album.

Un album bun, traditional prin abordare, modern prin prezentare, inteligent si variat, care cred ca o sa placa si blackerilor mai intransigenti dar si ascultatorilor de alte metale, cum mi-a placut si mie.

Klawz Nota: 8.5