HIGH ON FIRE - De Vermis Mysteriis

High on Fire da din nou lovitura! Si ca de obicei…acea lovitura este una absolut nimicitoare, lasand doar firmituri din urechile ascultatorilor. De Vermis Mysteriis este al saselea album de studio al californienilor care, deja de la primul album (2000), au reusit sa-si faureasca propriul sunet. O amestecatura ultra-violenta de sludge/doom si Slayer. Capul trio-ului devastator, Matt Pike (voce, chitara) a reusit asadar sa puna bazele unei noi sonoritati depasind chiar statutul pe care il avea (si inca il are) de chitarist al altui trio influent de sludge/stoner…Sleep. Cu turnee alaturi de Metallica, Opeth, Mastodon, Converge si Megadeth sub aripa, High on Fire trebuie privita drept o trupa de-a lui Matt Pike de sine statatoare, fara a se mai afla sub umbra maretei titulaturi Sleep (un efect similar, Mercyful Fate/King Diamond, At The Drive-In/Mars Volta, Black Flag/Rollins Band, etc.). Acum, sa analizam repercusiunile auditiei acestui noi album.

Sunt un mofturos. Un elitist. Un superficial si jumatate, asa ca adeseori judec o carte sau un album dupa coperta, daca e prima oara cand aud despre artistul respectiv, si nu stiu in ce gen se incadreaza. High on Fire nu au dezamagit niciodata cand vine vorba de partea grafica, rasfantandu-ne de-a lungul carierei lor cu desene foarte elaborate, profesionale si cu gust, care care il motivau pe ascultator sa gaseasca legatura intre versuri si aspectul vizual. Asadar, cand am vazut coperta - un Iisus din ai carui ochi tasnesc raze negre si psihedelice impodobite cu ochi (á la Tool) si deasupra caruia saliveaza un lup – am descoperit ca e vorba de un concept de-al lui Pike care are legatura cu calatoria in timp, cu un geaman pierdut al lui Iisus care si-a dat viata pentru el la nastere… destul de interesant.
De la prima piesa imi dau seama ca au renuntat la sunetul obtinut pe albumul precedent Snakes for the Divine, optand pentru un sunet mult mai apropiat de un Blessed Black Wings (2005), de exemplu. Insa de data asta nu a fost mixat de Steve Albini care s-a ocupat de BBW, ci de producatorul si chitaristul trupei Converge, Kurt Ballou.

Piesele nu surprind, ascultatorul fidel al trupei stiind ce-l asteapta cand apasa play, asadar nu exista “piese de rezistenta”, ci mai degraba urechile trebuie sa reziste asaltului sonor. Avem parte si de un cantec instrumental (Samsara), cu influente puternice de desert rock precum Yawning Man, Kyuss si Spirit Caravan. Sunt piese mai rapide, mai lente… mai pentru orice iubitor de metal.
Cine stie de ce trupa nu a preferat sa continue cu productia lui Greg Fidelman (Metallica, Slayer, Red Hot Chili Peppers, Slipknot, Marilyn Manson, System of a Down) de pe albumul precedent, Snakes for the Divine… poate nu au avut bugetul necesar de data asta? Sunetul de pe acel album capteaza esenta si agresivitatea trupei parca cel mai bine, totul este mult mai apropiat, loviturile de premier sunt ca niste palme cu traiectoria spre timpan… pe cand pe De Vermis Mysteriis exista acel sentiment de distanta fata de ascutlator si trupa. Mult reverb, mult ecou…nu mai sunt asa de precise loviturile. Pe de alta parte, parca este mai potrivit acest sunet pentru unele piese de pe album (precum Madness of an Architect, Samsara, King of Days – care aminteste de riffurile Metallica din perioada ...and Justice For All -  Romulus and Remus si Warhorn) decat cel de pe Snakes for the Divine. Per total, un alt album High on Fire, care pentru fanii trupei, e precum un alt album Meshuggah: stii la ce te astepti, dar tot te lasa cu gura cascata cand il asculti!

Matei T. Nota: 8.5