AMORAL - Decrowning
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 04.10.2005 CASA DE DISCURI: Spikefarm Records 9.0
NOTA METALFAN: 8.0
NOTEAZA ALBUM: 4 voturi
Top 2005: #173 |
Amoral Componenta: Niko Kalliojarvi - voce Ben Varon – chitara Silver Ots - chitara Erkki Silvennoinen - bas Juhana Karlsson - baterie |
TRACKLIST: 01. Showdown02. Lacrimal Gland03. Decrowning04. Tie Breaker05. Drug of Choice06. Denial 10107. Control Cancer08. Raptus09. Warp10. Bleeder |
1 decembrie. Aniversam prin munca. Muncim la recenzia ultimului album Amoral si muncim cu spor. Si cu placere, ca e pentru o cauza nobila, informarea corecta a utilizatorului serviciilor Metalfan. Background – Am scotocit net-ul de am innebunit si l-am scotocit degeaba. Nu am reusit sa aflu nici daca tipii au studii muzicale, nici de cand au luat prima oara scula in mana, nici daca au mai prestat in vreo alta trupa. Nada. Niente. Zip. Concept – Destul de greu de definit, ceea ce ma face sa ma gandesc ca nu avem de-a face cu un concept bine definit. Probabil ca nici macar cu unul rau definit sau nedefinit. Coperta pare opera unui grafician mediocru, care a vrut sa dea lovitura vietii cu acest desen, rezultatul fiind un cap si un trunchi cu o morfologie si o fiziologie pe care eu nu am reusit sa le pricep si nici sa le incadrez. Dar asta nu ma deranjeaza prea tare, pentru ca am mai judecat eronat albume beton, bazandu-ma numai pe faptul ca aveau coperta nasoala. Tehnica – A suspecta o trupa finlandeza ca nu stie cu instrumentele e o blasfemie. Un sacrilegiu. O ireparabila eroare. Mi-a fost dat sa aud formatii cu membri a caror medie de varsta abia depasea 20 de ani si care sunau intr-un mare fel. Amoral m-au lasat masca si nu pentru ca ar canta vreun progresiv superalambicat, ci pentru ca stiu sa schimbe ritmul cu o ingrozitoare lejeritate, pentru ca reusesc niste breakuri sincronizate la milimetru exact atunci cand ti-e lumea mai draga si pentru ca sunt foarte tehnici fara sa fie in fapt extraordinar de tehnici si fara a face risipa de mijloace, if you know what I mean. Originalitate – Aici e greu de calculat, tras linie si pus stampila, pentru ca ar trebui sa il dezgropam pe Bach si sa ii punem mana descarnata pe claviatura unei orgi de biserica ca sa putem vorbi de ceva nemaiauzit. Cum Amoral nu seamana izbitor si deranjant cu nici o alta trupa, reusind totodata sa scape si de eticheta blestemata pe care scrie Catamenia ripoff sau Children of Bodom copy, pot afirma ca sunt exact atat de originali cat trebuie. Muzica – As indrazni sa zic ca e un deathrash furibund, extrem de catchy insa si cu niste riffane care iti raman in capatana si dupa ce ai scos DVD player-ul din priza. Elegant si plin, parca nitel mai mult in zona thrashy decat in cea death, cand bazat pe un groove excelent si pe un balans perfect echilibrat, cand grabit parca pentru a ajunge mai repede la urechea ascultatorului, discul Amoral curge frumos spre un final care vine insa mult prea rapid. Intr-un fel nu e de mirare, pentru ca finlandezii isi spun povestea in doar 41 de minute si apoi pleaca fara a-ti spune la revedere. Sper sa am ocazia sa le bat obrazul intr-un an sau doi cand sper sa ne reintalnim. By the way, sa fiti atenti si la solouri, ca sunt intr-adevar iesite din comun. Productie – ireprosabila, fara alte detalii. Indraznesc sa va recomand sa nu-l ratati. Dati apoi si pe forum si spuneti-mi daca m-am inselat.
Sake Nota: 9
|
Comenteaza la: Decrowning