SALTATIO MORTIS - Des Konigs Henker

Cand am aruncat un ochi cercetator pe lista de promo-uri primite, acesta s-a oprit asupra numelui Saltatio Mortis . Nu ascultasem inca albumul si nu pot sa spun nici ca restul materialelor nemtilor care imi trecusera prin mana pana atunci ma dadusera pe spate. Si totusi, de fiecare data cand aud sau citesc acest nume, am impresia ca muzica trebuie sa imi placa. Trebuie sa recunosc ca are o rezonanta aparte si mi-am zis: albumul asta trebuie sa fie al meu. Pana sa apuc sa verbalizez cererea, pac si planificarea – am de facut cronici la Lumsk (damn!) si la Saltatio Mortis (wow, chiar o exista telepatia?).

Si cum tocmai mi se implinise dorinta abia incoltita in minte, am purces la auditie. Aloo... ce se intampla? Parca trebuia sa imi placa! In schimb, cimpoaiele, flasnetele si oboaiele impletite cu maiestrie cu sunetele moderne ale chitarilor electrice, tobelor si bass-ului ma cam lasa rece. Nu pot totusi sa nu remarc evolutia parcursa de Saltatio Mortis fata de albumele precedente ( Tavernakel – 2001; Das Zweite Gesicht – 2002; Heptessenz – 2003; Erwachen – 2004 ) . Des Königs Henker este mai vioi, mai bine lucrat, mai metalic, iar medievalul si contemporanul se imbina mai bine ca niciodata.

Versurile, cantate ca de obicei in limba germana, sporesc senzatia ca asisti la desfasurarea spectacolului unei trupe din alta epoca, ce evolueaza intr-o piateta plina de lume, avand in fata o palarie intoarsa in care spera sa adune destui banuti din care sa-si poata cumpara cateva halbe de bere, intr-o carciuma de la marginea unui drum prafuit, la sfarsitul zilei.

S-ar putea ca imagistica Evului Mediu sa fie cea care ma face sa ma simt aproape de ce vor sa transmita Saltatio Mortis sau In Extremo sau Subway to Sally decat de muzica propriu-zisa. Si tocmai celor care sunt atrasi de una (sau ambele) dintre formatiile mentionate la urma, le recomand si albumul Des Königs Henker . S-ar putea ca pentru ei sa fie o surpriza mult mai placuta decat a fost pentru mine .

Nebelhexa Nota: 8.5