SOULSCAR - Endgame

Scena de metal canadiana nu a oferit de-a lungul anilor nume foarte importante pentru metalul international, iar exceptii precum Kataklysm sau Voivod nu fac decat sa intareasca regula. Cum Soulscar este o trupa care provine din acest teritoriu se naste intrebarea daca albumul Endgame este suficient de atractiv incat sa starneasca interesul asupra sa. Cele 10 compozitii incluse pe disc ma determina sa raspund pozitiv.

Endgame este cel de-al treilea album Soulscar, o trupa ale carei baze au fost puse in 1997 in Vancouver. Impropriu spus trupa, pentru ca Soulscar reprezinta de fapt proiectul muzical al lui Andrew Staehling si chiar daca in grup mai figureaza si alti muzicieni, Andrew este responsabil pe Endgame cu tot ceea ce inseamna compozitie, instrumente si voce. Cu exceptia unor solo-uri si a vocii feminine, el canta la chitara, bass si baterie, face vocea si pasajele de clape si trebuie sa recunosc ca se descurca admirabil cu fiecare instrument in parte. Mai mult chiar, Andrew este si producatorul albumului, iar sound-ul discului este unul foarte bun.

Stilistic, albumul se situeaza undeva la confluenta dintre thrash-ul tehnic si death metal melodic, cu subtile deviatii catre zona progresiva. Muzica este deopotriva influentata de metal-ul american, cat si de death-ul suedez, rezultand o mixtura interesanta de agresivitate si melodie. Fara a rupe bariere in ceea ce priveste originalitatea, imi place ca piesele au personalitate, au ruperi de ritm, sunt dinamice si suficient de diverse incat sa nu devina monotone. Ascultand albumul iti dai seama ca materialul a fost scris pentru chitara, toate celelalte instrumente (chiar si vocea) avand menirea sa completeze piesajul sonor, fara a avea un rol definitoriu. Riff-urile de chitara ating zone dintre cele mai diverse, de la death pana la heavy sau speed metal, in timp ce solo-urile inspirate puncteaza pe fiecare piesa.

Mai putin reusite sunt insa partile vocale, si daca cea a lui Andrew este decenta, aparitia unei slabe voci feminine stirbeste din calitatea unor compozitii. Intentia de a experimenta cu astfel de voci e laudabila, dar din pacate vocea nu o ajuta deloc pe domnisoara in cauza. Din fericire, prezenta sa este minima, nu apare decat pe trei piese, chiar si acolo interventiile sale fiind de scurta durata.
Oricum vocea nu ocupa decat un loc secundar pe Endgame, astfel putand fiind explicate lungile pasaje instrumentale si piese chiar in intregime instrumentale. Poate din acest motiv, discul lasa impresia ca ar putea functiona foarte bine si drept colona sonora pentru un film sau un joc pe computer.

Una peste alta Endgame este o surpriza placuta, mai ales ca provine din partea unei trupe de care nu auzisem niciodata pana in urma cu cateva zile. Ramane de vazut daca Galy Records ii poate oferi lui Soulscar sprijinul necesar pentru a reusi sa devina un grup cunoscut. Piese de rezistenta: Endgame II, Hindsight, Phoenix Tears.        

Dragos P. Nota: 8