GARDEN OF GRIEF - Endstation

Eu când aud titlul „Garden of Grief” mă gândesc cu siguranță la demo-ul celor de la At the Gates, dar câte nu se leagă de câte şi mai câte? Nu ar ajunge caracterele ca să înşirăm legături cu alte legături. În cazul de față, Garden of Grief înseamnă un one man project în care se explorează căile black metal-ului. Aşa cum ne-au obişnuit oamenii singuri care cântă black metal, avem parte şi de multă ambianță.

Ideea principală e că Garden of Grief tocmai a compus şi înregistrat un nou material, care se cheamă Endstation şi pentru a primi o formă fizică ceva mai specială, a fost inițiată o campanie de finanțare pe binecunoscuta platformă Indiegogo. Veți găsi în următorul link detalii despre această producție şi motivele care au stat la baza acestei cereri de finanțare: https://www.indiegogo.com/projects/garden-of-grief-endstation-album-release .

Albumul Endstation conține fără doar şi poate o abordare de tip depressive black metal, caracteristică pentru tot parcursul a ceea ce se numeşte Garden of Grief, dar nu se exagerează cu riff-urile dezastruoase la propriu şi la figurat, care să fie repetate timp de o eternitate, ba din contră, se operează cu foarte multă melodie. De asemenea, pe anumite secvențe se poate identifica un mod experimental de a cânta astfel de black metal, ceea ce nu poate fi altfel decât de bun augur. Boronian Sturmfels, cel care se ocupă de toate cele în acest proiect muzical s-a hotărât ca pe acest album să aplice un principiu mai agresiv decât în trecut. Iar ca tema lirică ce ar fi fost mai potrivit decât o invocare a spiritelor nazi? Avem titluri de piese precum: Auftakt: Angriffskrieg, Endlösung: Vernichtungskrieg, sau Endstation: Aschenwind, adică lucruri ce țin război, genocid, cenuşă, dezastru şi alte „floricele” germanice, care, din păcate nu reprezintă mai mult decât un clişeu la ora actuală.

În ceea ce priveşte partea instrumentală, intervențiile pur acustice sunt substanțiale şi foarte vizuale pentru ceea ce s-ar putea numi o odă dedicată naturii din punctul de vedere al observatorului, bineînțeles singur. Pe de altă parte, unele momente sunt influențate de o muzică ce nu numai că iese din sfera black metal-ului ambiental, ci din întregul registru metal, iar aici mă refer la piesa Endlösung: Vernichtungskrieg. Cei care sunt atraşi de trupe precum Drowning the Light, sau alte chestii similare pot descoperi ceva foarte interesant dacă acordă atenție muzicii create de Boronian pentru Garden of Grief, din care normal că nu lipsesc piesele care să atingă o durată de aproximativ douăzeci de minute. Albumul Endstation oferă şi acel lucru mai rece şi mai negru, tipic black metal-ului făcut în vremurile de glorie, iar în acest caz îndrept atenția către piesa All Out, unde riff-ul de la început mă duce cu gândul la un Immortal aflat pe undeva pe la sfârşitul anilor ’90. Un alt aspect pozitiv este că sunetul acestui album este unul calitativ față de majoritatea materialelor făcute în această arie, în care câte un blacker necăjit se apucă să înregistreze cu ce găseşte prin casă şi de multe ori are ghinionul să descopere diverse obiecte care se pot asocia cu orice, mai puțin cu muzica. 

Gina S. Nota: 6