ANONYMUS - Etat brute

Qu'est-ce que vous avez préparé pour aujourd'hui?

Ieri am dat peste ceva exotic. Asa ca azi va prezint episodul al doilea din ciclul "Francofonia exista, dar nu e cautata", si anume, Thrash/death metal quebecesc (sau quebecos) in limba franceza. (aici e primul episod) Trupe canadiene ati mai auzit. Chiar daca-s departe. Trupe canadiene de thrash - si din astea sunt sigur ca ati auzit. Dar vreo trupa canadiana de thrash care sa cinte in franceza ati mai auzit vreodata?

Anonymus cinta din 1998. Anul trecut, in noiembrie au lansat Etat brute, al saselea album al lor. Habar n-am avut de existenta lor pina ieri, dar cind am vazut titlul albumului si ale pieselor, am sarit imediat pe Youtube sa vad care-i treaba. Prima piesa pe care am ascultat-o a fost À la vie, à la mort. Din fericire, e cea mai buna de pe disc, are un riff, vorba francezului, beton! In plus, dupa un refren rezonabil de memorabil, chitaristii se bat in solouri! Dar chestia care m-a trintit cu picioarele-n sus a fost alta: versurile. Thrash metalul si limba engleza sunt atit de legate in mintea mea, incit la inceput nu intelegeam ce spune baiatul ala acolo. Dar pina la refren m-am dezmeticit si, in timp ce el racnea "Plus rien à perdre, je dois tout me permettre, à la vie, à la mort" eu mi-am dat seama ca Anonymus este una dintre cele mai misto chestii pe care le-am auzit de multa vreme. Chiar daca, in alte conditii, accentul canadian ma enerveaza.

E adevarat ca pe mine ma entuziasmeaza in primul rind limba in care-s cintate piesele. Dar daca era doar asta, nu-mi permiteam sa va rapesc timpul cu toate prostiile. Anonymus ar fi sunat binisor si daca ar fi cintat in engleza (au si facut-o pe 2 albume). Thrash/deathul lor cu baza optzecista debordeaza de energie si invitatia la headbanging este, de multe ori, greu de refuzat. Tavalugul e temperat de pasaje balansate si diversificat, pe ici pe colo, cu ruperi de ritm, solouri competente si chiar unisoane. Ansamblul isi pastreaza omogenitatea care ii da un impact zguduitor, dar reuseste sa evite, in mare parte, monotonia. Dar, pina la urma, dincolo de convingerea si onestitatea interpretarii, e ceva ce sigur ati mai auzit deja, si nu o data. Sunt citeva piese care scot capul din gramada: Je suis la bête, Le prix à payer, L'heure de vérité si hitul inconstestabil À la vie, à la mort. Insa ceea ce incununeaza albumul Etat brute si il face de neocolit pentru orice metalist contemporan, este curajul pe care-l au acesti canadieni minunati de a-si exprima protestul pe limba lor: exista thrash metal in limba franceza si suna beton! Vorba lui Oscar Souto: "Je suis la bête, sans queu ni tête"!

Klawz Nota: 8.5