RAVEN - ExtermiNation

Dupa cinci ani de la lansarea discului Walk Through Fire, grupul Raven revine cu un nou disc de studio. Este greu de crezut cum dupa o cariera de 41 de ani, Raven este in stare sa compuna muzica atat de bine. ExtermiNation este unul dintre cele mai bune exemple ca atunci cand iti place ceva pe bune, trecerea anilor nu este o piedica in a iti atinge scopul. Raven este genul de grup ce din pacate nu beneficiaza de atentia de care ar merita sa beneficieze. Pentru cei mai tineri, nu pentru toti, dar pentru o buna parte din ei, Raven este si va ramane din pacate o necunoscuta. Iar pentru o buna parte din cei batrani, rabdarea poate nu mai este unul din lucrurile cele mai la indemana din varii motive. In acest context, patura de potentiali ascultatori ai trupei se subtiaza destul de serios. Sunt fanii dedicati ai trupei pe langa care se adauga cu trecerea timpului si alti ascultatori, dar nu cati ar merita aceasta formatie. Pot zice ca Raven este intr-un fel din aceeasi liga cu Anvil, Manilla Road si chiar cu Annihilator. Adica genul de trupe super valabile dar care din pacate nu au avut parte de mai mult noroc. Revenind la Raven pot spune ca este bine ca lucrurile se intampla si asa. Sincer sa fiu, as putea numara pe degete trupele care sa aiba o cariera in spate precum cea a celor de la Raven si care canta dupa 41 de ani cu chef, energie si reusesc sa sune relevant.

ExtermiNation este fara nicio urma de indoiala unul dintre cele mai bune discuri inregistrate vreodata de catre formatie. Are heavy metal, are thrash, are si hard rock din belsug si in afara de asta are o energie molipsitoare. E genul de material pe care-l poti asculta cu aceeasi placere si acasa, dar si la rockoteca. Destroy All Monsters este o piesa excelenta pentru a deschide materialul. Heavy/thrash metal energic ce aminteste de Overkill dar si de mai tinerii Havok.
Cea de-a doua piesa de pe disc, Tomorrow, este in acelasi registru; poate mai apropiata de thrash decat de heavy metal, dar cu aceeasi energie rock'n'roll.
It's Not What You Got, piesa cu numarul trei de pe disc are un aer usor glam metal/hard rock, dar suna bine de tot in context. Versurile? Super catchy!
 "It's Not What You Got
It's the way that you do it
It's Not What You Got
It's the way that you rock
It's Not What You Do
It's the power you're given
It's Not What You Got
It's the way that you rock"

Fight este o alta bucata tributara anilor '80 pe care dai instinctiv din cap. Cumva intre Judas Priest si Saxon. Joe Hasselvander este intr-o forma de zile mari!
Piesa cu numaru cinci de pe disc este Battle March/Tank Treads (The Blood Runs Red). Aici Raven o coteste spre un thrash metal in tempo mediu cu intentii serioase.
Feeding the Monster este piesa cu numarul sase de pe material. Rock'n'roll cu iz metalic a la anii '80. Distractie? Adictie?
Fire Burns Within este in acelasi registru muzical. O continuare buna.
Pe Scream, One More Day si Thunder Down Under trupa este mai aproape de arena rock decat este de thrash metal, dar suna bine de tot in context.
No Surrender e din acelasi peisaj cu Feeding the Monster. Rock'n'roll cu iz metalic, pe bune si cantat cu chef. Mark Gallagher ar merita mai multe aprecieri. Un chitarist excelent.
Golden Dawn, un intrludiu acustic de 55 de secunde ce ofera o pata de culoare materialului. Nu zic ca era neaparata nevoie de el, dar zic sa fie primit.
Pe Silver Bullet John Gallagher le zice bine de tot. Fara graba, dar cu chef.
River of No Return daca ar fi fost lansata in anii '90, cel putin in prima parte a acestora, zic ca ar fi avut parte de multe aprecieri. Are o ceva ce ma duce cu gandul la Alice In Chains dar si la Helloween.

Ma bucur ca acum in 2015 inca exista astfel de grupuri. Raven nu o fi Motorhead si Rush cu atat mai putin, dar este un alt trio de succes. Cum as defini succesul in acest caz? Prin sinceritatea fata de tine si fata de munca ta.

H. Nota: 9