TIME SYMMETRY - Fate in Grey
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 01.08.2006 CASA DE DISCURI: Autoprodus 9.0
NOTA METALFAN: 8.8
NOTEAZA ALBUM: 4 voturi
Top 2006: #33 |
Time Symmetry Componenta: David Rubio - voce, chitara Jorge Velasco - chitara, voce Jesus Franco - clape, voce Jorge Moya - bas Alejandro Martinez - tobe |
TRACKLIST: 01. The Game02. When The Voice Is Gone03. Cold Morning Train04. Woman From Loneliness05. Autumn06. Alone He Wanders07. The Portrait08. Sibyl Dane09. Naiad |
Ori mi se pare mie, ori metalul spaniol a inceput sa ne dea din ce in ce mai multe motive sa il luam in serios. De la inceputul anului am auzit deja niste promisiuni demne de luat in seama: Dragonfly, Angelus Apatrida, Unreal Overflows, adica power, thrash, death si acum progressive metal. Progressive din Spania suna cam nepotrivit, stiu, dar treaba cu Time Symmetry e cit se poate de serioasa, cinta chiar prog, si cinta bine. Si de acum incolo nu o sa ma mai mir cind o sa aud o trupa buna din Spania, o sa mi se para deja o chestie normala. Dar deocamdata interesul ibericilor pentru subgenul asta metalic m-a luat totalmente pe nepregatite si am fost si mai tare surprins sa constat cit de bine se pricep! Bine, nu va ginditi ca Time Symmetry muta granite si traseaza marcaje noi. Din punctul asta de vedere sunt niste tipi foarte la locul lor, se misca in teritoriul trasat de Dream Theater (Images and Words e albumul lor preferat), Threshold si Symphony X, la care adauga ceva parfum local. Dar se misca al dracului de bine. Au gasit o cale de mijloc intre linii vocale si riffuri catchy si orchestratii complexe si merg pe ea cu incredere, fiind foarte convingatori. Nu sunt prea tehnici atunci cind nu este cazul, nu o lungesc inutil niciodata, nu devin plicticosi decit foarte rar, melodiile sunt conduse cu maiestrie prin schimbari subtile de ritm si registru. Au si un hit irezistibil cu solo-uri catifelate de saxofon si parti de flamenco (Woman from Loneliness), asta e doar un indiciu ca au luat doar ce e mai bun de la Dream Theater. Insa nu o sa auziti parti instrumentale alambicate prea lungi, desi piesele cam sar de sase minut si e clar ca baietii nu au pus ieri mina pe instrumente, cautati asta in alta parte. Din punctul asta de vedere, se apropie mai mult de Threshold, au o abordare mai putin pretentioasa, dar nu neaparat mai simplista sau lipsita de imaginatie. Si vocea lui David Rubio mie tot a Threshold imi aduce, nu foarte modulata, uneori ragusita, dar acoperind foarte bine toate piesele, cu o engleza aproape impecabila si cu grija la coruri si refrene. Astfel incit unele dintre ele merg direct la sufletel dupa una doua ascultari, cum e cazul cu The Game, Cold Morning Train, balada Autumn si, desigur, deja mentionata Woman from Loneliness, un cintecel cum de mult nu am mai auzit. Au si o invitata care vine din cind in cind si da replica lui David de o maniera care produce momente de incintare. In plus, peste toate astea, discul se aude foarte bine si tineti cont ca e inregistrat, mixat si masterizat prin forte proprii. Ce sa mai zic, a mai ramas ceva ce nu am laudat la albumul asta? Puneti mina pe el mai repede, nu mai pierdeti timpul.
Klawz Nota: 9
|
simetria timpului bre