MONARCHY - Feeding the Beast

Am descoperit pe Monarchy in 2009 cu bucurie si speranta pentru anemica scena romaneasca de metal melodic. In cei trei ani care s-au scurs, trupa a trecut prin citeva schimbari de componenta (au incercat o vreme si formula cu 2 vocalisti) si prin multe concerte care le-au cistigat o reputatie in underground. Feeding the Beast este primul album Monarchy si, desi el este lansat dupa patru ani de la re-unire (si dupa mai mult de zece de la infiintare), mie mi se pare ca Monarchy s-au grabit si au facut unele alegeri discutabile.

Patru dintre piese au aparut deja pe EPul Jamming (Earthquake, Endless Journey, Soul Insanity, Tribute) si doua dintre ele (Soul Capture, Rise and Fall) au fost cintate in concerte de vreo doi ani, doar trei sunt noutati absolute, cel putin pentru mine. Am senzatia ca au fost inghesuite pe disc toate piesele disponibile, chiar si Tribute, care mi s-a parut dintotdeauna sub nivelul general al trupei.

Aveam asteptari destul de mari de la albumul asta si nu pot spune ca sunt dezamagit. Monarchy scrie si cinta bine progressive metal - energic, melodic, balansat, eterogen si cursiv - si Monarchy evolueaza si incearca lucruri noi. Piesele mai recente (Hysteria, Feeding the Beast si At the World's End) sunt mai aventuroase si mai surprizatoare (mai ales la nivelul clapelor), si in acelasi timp mai inchegate si mai convingatoare. In plus, influentele nu mai sunt atit de evidente. Eu aud o trupa sigura pe ea, constienta de abilitatile ei si hotarita sa si le puna in evidenta. Dar aud si alte chestii, care imi tempereaza entuziasmul.

Nu-mi place tonul chitarii, e prea noroios, prea "grunge" pentru ce se cinta. Mixajul mi se pare prea aglomerat, chiar imbicsit uneori. Sunt momente in care prefer sunetul brut, dar aerisit al inregistrarii din sala de repetitii de pe EPul Jamming. Nu-mi plac nici efectele prin care este trecuta vocea, nu mi se pare ca o pun in avantaj, ba chiar dimpotriva; as fi vrut s-o aud mai clar si mai tare.
Am citeva nemultumiri legate si de structura compozitiilor. Variantele noi ale pieselor vechi aduc si citeva schimbari de orchestratie care nu ma entuziasmeaza: fragmente repetate inutil, pasaje adaugate inutil, breakuri care le intrerup cursivitate si le taie elanul. E adevarat ca pe ici pe colo sunt adaugate mici fineturi pe care le gasesc potrivite, dar, in general, am impresia ca piesele ar fi putut fi mai aerisite, mai concise si mai dinamice.

Putea fi mai bine, dar, una peste alta, Feeding the Beast este un album pe care il ascult cu placere, care imi confirma o parte din astepari si imi mentine interesul pentru viitorul Monarchy.

Klawz Nota: 8.5