RAM - Forced Entry

Ram tin foarte mult la numele lor si pretind ca se potriveste perfect muzicii pe care o cinta. Ei presupun ca aceasta va lovi urechile ascultatorului cum lovea berbecele orcilor portile de la Minas Tirith, afectindu-le, deci, iremediabil. Si declara cu mindrie ca practica un heavy metal a la Judas Priest, dar fara compromisuri si menajamente, si care nu e nici retro si nici modern, ci este exact asa cum ne trebuie noua, cei care stam sa ascultam ce spun ei. Dar hai sa ascultam si ce cinta.

Albumul incepe relativ bine si destul de promitator. Vocalul Oscar impune un oarecare respect de cum deschide gura si reuseste sa nu arate foarte evident, deocamdata, cit de multe a invatat observindu-l pe Rob Halford. Chitaristii livreaza niste riff-uri viteziste si hotarite, iar senzatia de deja-vu e impinsa un pic in spate de un pasaj balansat in care tot vocea fura prim-planul, intinzindu-se prin registre un pic mai guturale. Figura se repeta intrucitva si pe piesele urmatoare, dar in timp ce colegii sai pierd treptat din suflu, Oscar are imaginatia sa inoveze la refrene, chiar cu riscul de a i se reprosa de catre unul ca mine ca nu stie sa filtreze prea bine influentele Annihilator (in special pe piesa de titlu). De fapt, filtrarea e problema intregii gasti, pentru ca treptat devine evident ca influenta Judas Priest este covirsitoare pentru ei. Albumul incepe sa curga monoton, pentru ca baetii nu nimeresc nici un riff memorabil, ritm molipsitor sau refren cathcy, cu care sa invioreze tributul lor adus maestrilor. Fiind vorba de heavy-metal, am putea avea indrazneala sa cutezam a spera sa auzim niste solouri deosebite. Exista solouri pe albumul asta? ...am uitat. Iar tobarul are o prestatie atit de jenanta pe unele piese, cum ar fi Infuriator (unul dintre cele mai tari titluri de piese ever), incit singura lui scuza ar fi ca are 50 de ani si si-a cristalizat stilul la sfirsitul anilor '70, cind tica-tica-tica-traf era cea mai smechera figura si pedala dubla era doar o idee care astepta sa o aiba si pe ea cineva. Oscar este singurul care da impresia ca ar putea face mai mult, dar as inclina sa cred ca nu cu trupa care este Ram in acest moment.

Totusi, sa ne uitam si din alta parte, Ram cinta corect si au reusit sa obtina un sunet clar si ofensiv chiar in conditiile de mai sus. E adevarat ca Forced Entry nu m-a determinat sa ma intrec in superlative la adresa lor, dar nici nu a fost chiar cea mai dezagreabila experienta din viata mea. Si daca ne gindim ca sunt trupe care dupa mai multe albume suna asa cum suna Ram la primul, putem spera la o surpriza placuta.

Klawz Nota: 7