THEATRE OF TRAGEDY - Forever is the World

La trei ani dupa semi esecul Storm, Theatre of Tragedy mai fac o incercare de a-si recastiga pozitia pe care o aveau candva in teritoriul metalului gotic.
Probabil ca norvegienii au constatat ca abordarea electro pop, specifica ultimelor albume i-a indepartat complet pe fanii originali ToT si nici nu a adus cine stie succes comercial, astfel ca si-au propus cu  Forever is the World sa revina catre radacini.
Ascultand Hide and Seek, piesa de deschidere, am avut senzatia ca Theatre of Tragedy sunt pe punctul de a-si regasi identitatea sau cel putin se afla pe drumul cel bun. Compozitia are o atmosfera apasatoare generata de riff-uri doomy, pasaje heavy si duelul vocal de tip frumoasa si bestia, care i-a facut celebri pe norvegieni. Dupa multi ani de zile Raymond Rohonyi foloseste din nou growl-ul death metal pentru a contrasta cu vocea angelica a lui Nell Sigland.
Din nefericire, incepand cu A Nine Days Wonder entuziasmul mi s-a diminuat, fiind inlocuit treptat de dezamagire. Pe masura ce se scurg minutele si piesele nu poti sa remarci altceva decat o lipsa acuta de idei si entuziasm. Tentativa celor de la Theatre of Tragedy de a incorpora in sunetul lor elemente old school se traduce in contextul albumului prin lipsa de inspiratie si incapacitatea de a progresa.
Desi influentele techno pop au fost in mare masura eliminate din structura pieselor, Theatre of Tragedy nu au stiut cu ce sa umple golul lasat.  Prin urmare,  compozitiile sunt fade, banale, lipsite de forta si dominate de un tempo atat de lent, incat e nevoie de o doza semnificativa de cofeina ca sa termini de audiat discul.
Nell Sigland este singura care da culoare albumului, printr-un timbru si un stil vocal deosebit, dar eforturile sale sunt insuficient sustinute instrumental.
Regasirea de sine este un demers anevoios, care necesita timp, iar  Forever is the World ne arata ca Theatre of Tragedy mai are inca foarte mult de munca.

Dragos P. Nota: 6.5