HELRUNAR - Frostnacht

“ Helrunar este suflul arhaic al unei lumi ascunse in ceata, departe de realitatea societatii moderne, marcata de un materialism mohorat. Un suflu intunecat, incarcat de frica si raceala, purtand intelepciunea si imaginatia patimasa a unui trecut indepartat, invaluit in ceata. O rasuflare ce povesteste soptit despre lucruri ce s-au intamplat demult si care se vor intampla din nou. Un suflu devenit cantec ce masoara uitarea, pe masura ce atinge in treacat crengile copacilor. Un suflu devenit furtuna cand iluzia se risipeste si lumea de negura se trezeste la viata.”

Aceasta este prezentarea nemtilor de la Helrunar pe site-ul casei de discuri. Trebuie sa recunosc ca este o prezentare impresionanta, si nu numai atat. Desi pompoase, cuvintele evoca o anumita atmosfera si stare de spirit care se regasesc din plin in muzica. Black metal-ul “raw” nu este tocmai my cup of tea in momentul de fata, desi Frostnacht mi-a trezit o oarecare nostalgie a vremurilor cand eram si eu o blackerita aproape trv.

Am spus black metal brutal? Da, pentru ca asta se aude in cea mai mare parte pe Frostnacht . Dar daca era doar atat, cred ca ceream alt album la recenzat. Insa nemtii alterneaza brutalitatea cu pasajele atmosferice, chiar doomy uneori, si reusesc sa indulceasca un invelis altfel destul de neprietenos. Duritatea vocilor cavernoase si a riff-urilor rapide este intrerupta pe unele piese de versuri recitate, clean vocals si acorduri linistite de chitara acustica. Momentele de respiro dureaza doar atat cat sa iei o gura de aer inainte sa te arunci din nou in valtoare.

Nemtii au reusit sa compuna un album bun in felul lui. Suna bina, este cantat cat de corect se poate, are o productie decenta, pe scurt, este tot ceea ce te astepti sa fie un album de black. Poate ca asta e si problema lui. Nu are nimic spectaculos, nu aduce nimic nou, este previzibil. Ma rog, asta nu e o crima, dar e destul cat sa ma faca sa ii dau nota 8.

Nebelhexa Nota: 8