OBITUARY - Frozen in Time
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 12.07.2005 CASA DE DISCURI: Roadrunner 7.0
NOTA METALFAN: 8.4
NOTEAZA ALBUM: 11 voturi
Top 2005: #116 |
Obituary Componenta: John Tardy - voce Allen West - chitara Trevor Peres - chitara Donald Tardy - baterie Frank Watkins - bass |
TRACKLIST: 01. Redneck Stomp02. On the Floor03. Insane04. Blindsided05. Back Inside06. Mindset07. Stand Alone08. Slow Death09. Denied10. Lockjaw |
Bucuresti. 16.06.2005. Ora 19.13. Caldura mare. Obituary. Formula de aur. Disc nou. Coperta in nuante atipice. O tona de intrebari. Curiozitate maxima. Asteptari minime. Ideea de resuscitare in gand si pe buze. Computer. Start. Media Player. Noutati 2005. Frozen in Time. Drag and drop. 10 piese. 34:20 minute. Cat sa ceri? Play. Wooooow! Riff greu ca plumbul. Fuzz cat incape. O voce care nu mai intra. Balans si ritm mediu. Prima piesa instrumentala. Iz doomy. Baterie sparta. Sound batranesc. Unii i-ar spune coios. Monotonie. Nimic interesant. Piesa 2. Interesant. Tardy nu si-a pierdut ferocitatea. Urlete inumane, de fiara. Ritm usor accelerat. Am mai auzit rahatul asta. Lui Dragos P. precis ii place. Piesa 3. Insane. Frumos adusa din condei. Zici ca e Six Feet Under. Allen West? Nu avem booklet. Nu avem solouri aproape deloc. Nu avem sare si piper. Avem idei reciclate. Abundent. Nu mai am ce scrie. Continuarea e la fel. Nu am retinut nimic. Mi se pare jenant. De-a dreptul. Nici macar energie nu degaja. Obositor si plicticos metal. Titlu genial. Chiar ca Frozen in Time. Vorba reclamei: pentru ca meritati!!! Over and out!
Sake Nota: 6
Nu am fost niciodata un mare fan al celor de la Obituary, nu as putea spune ca am vreun motiv anume, asa a fost sa fie. Insa Back from the dead din '97 imi este destul de cunoscut, iar Threatening Skies are un refren care imi apare din cand in cand in minte si fara sa vreau ma trezesc incercand sa urlu cat mai autentic, intr-un mod asemanator lui John Tardy. Vocea sa speciala este cumva "trademark"-ul formatiei, si acest lucru se vede si pe acest Frozen In Time. Prima piesa este una de intensitate medie ce te face sa astepti din clipa in clipa sa fi bantuit de timbrul sau vocal inuman, dar, supriza. Melodia este instrumentala, asa ca intalnirea cu dementul Tardy este amanata, atat de mult cat pot pune stavila trei minute jumatate. Urmeaza macelul, in cel mai pur stil Obituary, nimic schimbat, nimic nou, nici un element modern (si asta e chiar foarte bine pana la urma), toate sunt la fel, de parca suntem in 95-98, in anii de glorie ai formatiei. Personal, nu imi spune nimic albumul, forta bruta e atuul grupului, si si-l joaca foarte bine. Pe mine insa au reusit sa ma plictiseasca putin, recunoscand inca o data ca nu sunt in mod categoric publicul tinta pentru ei. Sunt ferm convins ca celor carora le-a placut Obituary acum 10 ani, o sa le placa si acest ultim album. Laudabila intentia lor de a reveni cu un material ce se adreseaza unor ascultatori "avizati", ce au avut contact cu trupa dinainte, pentru ca nu cred ca in momentul actual, asemenea albume vor mai prinde la publicul larg. Sunt ferm convins ca sunt constienti cine le va cumpara si asculta albumul, si pentru acest lucru sunt de admirat .
SkyDancer Nota: 7.5
Nici ca se putea gasi un titlu mai potrivit pentru albumul de comeback al deatherilor americani Obituary. Frozen In Time nu are nici o legatura cu ce se canta astazi si ar fi putut fi foarte bine lansat in perioada 92-95. Nu ca ar fi un lucru rau, de fapt nu ma surprinde deloc, este genul de disc cu care ma asteptam sa revina Obituary. In plus, chiar Tardy declara ca atunci cand au decis sa numeasca albumul Frozen In Time au vrut sa sugereze ca s-au trezit dintr-o profunda hibernare, dar ca suna in continuare la fel de heavy si brutal ca intodeauna. Este evident ca albumul se adreseaza in primul rand ascultatorilor mai putin tineri, care au crescut muzical cu discuri gen Slowly We Rot si The End Complete (hehe, ce vremuri). Frozen In Time nu reprezinta un nou inceput pentru Obituary, ci doar o continuare fireasca a lui Back From The Dead , aparut in 1998. Singura problema ar fi ca albumul nu a aparut in 1998, ci in 2005, iar contextul si lucrurile prin muzica s-au mai schimbat de atunci. Redneck Stomp da tonul albumului, fiind o scurta secventa instrumentala, cu un ritm mediu, dar foarte in forta. Ai tot timpul senzatia ca dintr-un moment sau altul trebuie sa intre si John cu vocea, dar acest lucru se intampla de abia pe piesa secunda, On The Floor - compozitie incisiva, un death metal brutal, pe un ritm rapid. Vocalizele lui Tardy sunt asa cum trebuie sa fie, iti dai seama dupa primul growl ca este vorba de Obituary. Insa, pana la ultima piesa discul nu evolueaza decat in aceste coordonate: forta, brutalitate, alternanta intre tempo mediu si rapid, riff-uri simpliste, pe alocuri inspirate, growl feroce si sectie ritmica beton. Lipseste bineinteles orice urma de inovatie, nu prea exista solo-uri si nici artificii tehnice, doar old school american death metal . Din pacate insa, albumul tinde sa devina plictisitor, si pana la urma te poti intreba, la ce bun un nou album, daca as putea sa ascult aceeasi muzica pe Slowly We Rot si The End Complete ? E nevoie de evolutie in muzica unei trupe, si asta nu presupune neaparat sa iti schimbi radical stilul, mai sunt si alte metode. Se pare insa ca Obituary nu vor sa se conformeze unui asemenea principiu, si o consecinta esentiala care decurge de aici este faptul ca albumul va fi doar pe gustul fanilor trupei, fara a capta probabil atentia si altei categorii de public. Cuvantul care ar caracteriza cel mai bine Frozen in Time este "batranesc". Eu personal il ascult cu placere, colegii mei de redactie mai pretentiosi nu sunt la fel de incantati, lucru oarecum bizar, mai ales in cazul lui Sake, cunoscuta-i fiind apetenta pentru sonoritatile rugoase, made in Tampa, Florida. A, si era sa uit. Discul a fost inregistrat unde in alta parte decat in legendarul studio Morrisound din Florida, producator fiind celebrul Scott Burns, pensionat de ceva vreme, dar revenit la butoane special pentru a produce acest album.
Dragos P. Nota: 7.5
|
bunicel albumul.foarte compact si solid.nu ofera nimic nou,Obituary ramanand pe aceeasi linie ca si pana acum.
obituary niciodata nu m-au dezamagit.. totusi o piesa ca Final Thoughts de prin '94 nu stiu cand vom mai auzi...(