SICULICIDIUM - Hosszú út az örökkévalóságba

Siculicidium este cu singuranta in momentul de fata unul dintre cele mai interesante si originale grupuri black metal din Romania si am putea spune din intreaga lume. Nu am zis ca-s cei mai cei, dar nu sunt de neglijat daca black metal-ul se numara printre preferintele voastre. Stiu, poate ca pentru o parte din cei care citesc aceste randuri aceasta afirmatie suna ciudat. Dar ce-i black metal-ul in esenta? Muzica facuta dupa reteta? In nici un caz (sau cel putin nu asa ar trebuii sa stea lucrurile).

Ascultand Hosszú út az örökkévalóságba, am descoperit o alta fata a trupei. Daca pana acum transilvanenii ne-au obisnuit cu un black'n'roll peste care au presarat tot felul de influente tributare Tormentor, Darkthrone si Burzum, odata cu trecerea vremii muzica grupului a evoluat. Da, poate ca unii dintre cei care cauta nod in papura vor spune ca si trupetii au facut acelasi lucru intr-un fel sau altul incorporand elemente din muzica clasicilor genului. Fie vorba intre noi, cine nu a facut asta? Si nu, nu este vorba de "reteta". Nu este vorba de asa ceva pentru ca se simte ca ceea ce face acest grup, nu face de dragul comertului ci de dragul expresiei artistice.

Nu vreau sa dezvolt mai mult de atat acest subiect si propun sa ne intoarcem atentia aspura ideii de mai de sus cu privire la evolutia muzicala. Asadar, de cele mai multe ori cand o trupa "evolueaza", o cam da in bara si incearca sa incorporeze tot felul de treburi si elemente ce nu prea isi gasesc locul in muzica sa. Nu la fel stau lucrurile si cu Siculicidium. Pestifer si Lugosi Béla, ajutati de ai lor invitati Fred (Volwes), prietenul Nekroführer (Wolfsgrey) si eternul invitat Khrul de la Funebre, au reusit sa ne ofere prin Hosszú út az örökkévalóságba un incredibil melanj de sonoritati black metal, black'n'roll, post-punk si neofolk. Una din cele mai reusite si originale combinatii de gen facute pana acum. De exemplu, ganditi-va la Mayhem si al lor De mysteriis dom Sathanas (1994), peste care adaugati muzica prezentata de Fenriz in al sau proiect Isengard si nebunia americanilor de la Swans. Sunt sigur ca vor aparea si alte descrieri, fiecare dintre noi avand propria varianta, dar sunt de parere ca prezentarea de mai sus nu este in nici un fel departe de adevar. Siculicidium a reusit sa ofere prin  Hosszú út az örökkévalóságba cel mai reusit disc lansat pana acum de o trupa romaneasca de gen de la Dar de duh (2012) al celor de la Dordeduh. Nu va asteptati la o tehnica desavarsita, cum am mai spus si cu alte ocazii, nu-i loc de asa ceva, insa veti avea parte de o atmosfera autentica black metal.

De la atmosferica Végtelen út, la compozitia cu numarul trei de pe disc - Lesben álló - ce face trimiteri catre teritoriul post punk, la Ezek vagyunk ce aminteste ca secretul reusitei nu se afla intodeauna in viteza de executie (traforaj viteza, cum zice colegul Sake) sau la Melankólikus transzcendens ce ar merita instant statutul de piesa clasica pentru repertoriul trupei (Fred face o treaba excelenta!), fara a stirbi in vreun fel meritele pentru care trupa le are pentru celelate piese de pe disc, pot spune ca Siculicidium a reusit sa ofere un nou material de luat in seama. Inchei prin a spune ca drumul poate fi lung catre etenrnitate, dar nu imposibil de parcurs. Grupul, asemenea unui inluzionist, mai are multe trucuri pregatite. Este nevoie doar de rabdare din partea ascultatorilor pentru a le invata.

 

H. Nota: 8.5