KILLING MACHINE - Metalmorphosis
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 20.03.2006 CASA DE DISCURI: Napalm Records 6.0
NOTA METALFAN: 8.6
NOTEAZA ALBUM: 1 voturi
Top 2006: #144 |
Killing Machine Componenta: James Rivera - voce Peter Sheithauer - chitara Juan Garcia - chitara Dave Ellefson - bas Jimmy DeGrasso - tobe |
TRACKLIST: 01. Killing Machine02. Scarred beyond the Black03. Fatal Chances04. Praise the Day05. In for the Kill06. Redemption from Genocide07. Loup garou08. In the Storm09. What Makes You God10. Burn in the Wind |
"Can't stop the Painkiller!" (trebuia sa scriu chestia asta undeva si nu i-am gasit loc in alta parte) Nu poti opri Painkillerul sa ti se strecoare in virfurile degetelor cind incerci si tu sa dai in jos un riff adevarat, cred ca asa a simtit chitaristul Peter Scheithauer intr-o zi cind s-a asezat sa compuna. Cu toate astea, rezultatul i-a placut atit de tare lui Peter incit a zis "asta o sa se cheme Killing Machine" si l-a pus pe prima piesa de pe acest al doilea album al trupei sale. Care se cheama tot Killing Machine. Da, ca albumul ala, tot Judas Priest si el. Sa va spun o chestie care mi se pare ciudata, sau poate nu judec eu corect. Primul disc al acestei trupe se numeste Killing Machine si incepe cu o piesa care se cheama tot Killing Machine. Nu stiu daca e aceeasi piesa cu Killing Machine de pe al doilea disc care se cheama Metalmorphosis, pentru ca nu l-am ascultat pe primul, dar oricum, am vaga impresie ca Peter Scheithauer are o lejera problema cu Judas Priest. In special cu albumul Killing Machine, parca asa as zice. This is serious sheit man. Deci sa nu fiti prea surprinsi sa descoperiti sub numele de Metalmorphosis un album tribut Judas Priest inca de la primul riff: un fel de Painkiller mai mic, mai slab, mai liniar, dar totusi o piesa buna, fata de restul. Ce avem aici: reprize de maxim patru minute heavy metal old school cu usoare tendinte spre thrash vitezist, care dau un total de aproape 42 de minunte nu foarte captivante. Riffurile sunt elementare si repetitive cu putin interes pentru improvizatie si nici nu dau navala atit de aprige incit sa vrei sa le auzi intr-una. De fapt unele sunt chiar banale. Solourile sunt curate, rapide si cursive dar nu merita sa te dai jos din canapea sa cauti telecomanda ca sa dai mai tare. Nimic deosebit. Iar de la o sectie ritmica care a carat pe umerii sai arsenalul Megadeth acum citiva ani ma asteptam la ceva mai impresionant. Vocalul James Rivera a fost unul dintre motivele care mi-au stirnit curiozitatea pentru discul asta, pentru nu il auzisem pina acum si pentru ca numele lui imi fusese pomenit in vorbe si fonturi adinc laudative. Dar, vorba 'ceea: "la pomul laudat sa nu te duci cu sake". Pardon, cu sacul. Trebuie sa spun ca-s cam dezamagit de cum l-am gasit pe Rivera pe acest album: o clona de Rob Halford atunci cind nu seamana cu Midnight, racneste tare in falsetto si in rest nimic special: liniile lui vocale sunt cam primitive si foarte usor de uitat. Poate cind era mai tinar cu 25 de ani si cinta cu Hellstar, era mai impresionant. Poate si cind cinta cu Seven Witches facea cine stie ce scheme. Acum nu face mai nimic sa salveze de la mediocritate discul asta, ba chiar se scufunda odata cu el, cu o tresarire pe final, cu numele Burn in the Wind. Si uite-asa mai apare un album inutil, in timp ce la coada la casa de discuri stau trupe mici care poate au ceva mai interesant de zis decit Peter Scheithauer si prietenii lui celebri plictisiti pe drum intre doua trupe. Si daca nu stau, inseamna ca e jale cu heavy-metalul in America, mi se pare ca am mai zis chestia asta recent.
Klawz Nota: 6
|
Comenteaza la: Metalmorphosis