BRAZEN ABBOT - My Resurrection
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 27.06.2005 CASA DE DISCURI: Frontiers Records 6.0
NOTA METALFAN: 8.4
NOTEAZA ALBUM: 4 voturi
Top 2005: #144 |
Brazen Abbot Componenta: Joe Lynn Turner - voce pe 1, 4, 7, 10 Göran Edman - voce pe 2, 5, 9, 12 Tony Harnell - voce pe 3, 6, 11 Erik Mårtensson - voce pe 8, apare si pe 9, 10 Nikolo Kotzev - chitara Mattias Knutas - baterie Wayne Banks - bas Nelko Kolarev - clape Orchestra de coarde The Sofia Strings |
TRACKLIST: 01. My Resurrection02. Bad Madman03. Godforsaken04. Dreams05. Flying Blind06. Another Day Gone07. More than Money08. The Shadows09. Beggar's Lane10. Rage of Angels11. Lost12. Shades of Grey |
Toata lumea are muzicieni preferati si trupe preferate. Chiar si muzicienii au muzicieni preferati din care s-au inspirat, mai grosolan la inceput, mai rafinat pe parcurs. Nu e nimic neobisnuit in asta, uneori poate fi chiar placut sa asculti un album care pune deoparte din start pretentiile de originalitate. Cum a fost de exemplu, albumul Guilty as Sin din 2003, al lui Nikolo Kotzev. Bulgarul care a lasat castraveciorii in urma si a intors ceafa patriei sale ca sa compuna rock in Finlanda. Am fost placut surprins de rezultatele colaborarii sale cu ex-membrii (in acel moment) Europe: Mic Michaeli, John Leven si Ian Haugland si de numele vocalilor care apar pe albumele sale: Joe Lynn Turner, Goran Edman, Tomas Vilsktrom, Glenn Hughes si Jorn Lande. O sarbatoare a hard-rockului asa cum il cintau maestrii acum 20 de ani. Acum imi suna in casti realizarea sa cea mai recenta si iar sint surprins. Neplacut. Pur si simplu nu pot sa apreciez un muzician, fie el si bulgar, care dupa ce scoate 4 albume bunicele dar intoarse spre anii 80, vine cu al cincilea care suna exact la fel. Poate din cauza asta mi se pare mai insipid, sau poate chiar este. Nu are nici nerv, nici un riff rautacios, nu are nici refrene care sa te agate si sa te faca sa topai. Exemplu - prima piesa: un cintecel rapid, dar care nici nu ma monteaza nici nu ma invaluie in melodia lui cum ar trebui s-o faca o piesa de deschidere. Asa ca tot ce imi ramine de facut e sa ghicesc, ca la un concurs de cultura generala, care sint trupele la care se face aluzie. Bunaoara, Bad Madman striga "as fi vrut sa fiu pe un album Black Sabbath de dupa 82. Sau Rainbow. Va las sa alegeti pentru mine." Mergea la perfectie Dio pe piesa asta. Fie ca a fost invitat sa cinte si a refuzat, fie ca nu a fost invitat, tot e rau. Nu pentru el. Oricum, Edman incearca sa cinte cumva altfel si rezultatul e neplacut spre oribil. Pe la mijlocul lui Godforsaken, insa, apare din senin un solo de pian care ma face sa ciulesc urechea. Este noul organist, dirijor si multi-instrumetist sud-dunarean, care face un pas in fata: "Buna seara, sint Nelko si doar eu am fost in stare sa fac ceva interesant pe aceste prime trei piese". Urmeaza Dreams, nimic ce nu a facut deja Foreigner, sau Magnum, dar din fericire Nelko a ramas asezat si striga lovind precipitat clapele "Uite, asa ar fi cintat Paganini daca ar fi avut un pian! Hai ca poate mai am sanse sa salvez acest produs discografic". Flying Blind e prima piesa pe care Edman cinta bine. Binisor, de fapt, ca mi-am amintit cum face la refren. Iata si un solo decent, in sfirsit, adica ceva mai mult decit io-te-te ce repede fac io game. Din pacate, Nelko a fost pus la respect, astfel ca ni se ofera in continuare niste AC/DC cu putina clapa si cu Joe Lynn Turner incercind sa sune ca Brian Johnson, nu credeam ca o sa apuc ziua asta (More than Money). Pe urma Kotzev a mai avut o idee: "Cum ar suna un Van Halen, sa zicem Jump, cintata de Deep Purple?" Raspuns: Beggar's Lane, piesa cu numarul 9. Dupa care ar merge si niste Jimmy Hendrix, probabil asta a fost povestea din spatele cintecului Rage of Angels. Cam asta e atmosfera generala de pe My Resurrection. Album pe care se aude si o orchestra sofiota, dirijata de acelasi yours truly, Nelko "imi-pare-rau-nu-am-putut-salva-produsul-discografic" Kolarev. Gospodar Kotzev ar fi vrut ca folosirea orchestrei in loc de prozaicele efecte de clapa sa dea o greutate albumului. Adevarul este ca ii da o oarecare greutate, dar nu din aceea care ne trebuie cind vrem sa cintam metale. Adica aceasta greutate striveste chitara, care desi se chinuie sa iasa in fata pe toate partile parca nu reuseste sa aiba... greutate. Cu premeditare am lasat la urma pe The Shadows. Aceasta, desi incepe ca un cintec de-al lui Sting, parca Fragile, m-a facut sa regret enorm ca vocalul Erik Mårtensson nu a fost invitat sa cinte si pe alte piese. Pe inca 11, de exemplu. Si sa cinte numai el si Nelko, fiindca ei sint singurii care aduc acestui album momente demne de atentie. Cred ca l-am balacarit destul, inchei aici pentru ca am impresia ca pot sa-l fac cu si mai mult ou si otet si poate citeste vreun vames bulgar si se razbuna pe mine.
Klawz Nota: 6
|
Comenteaza la: My Resurrection