DEATHSTARS - Night Electric Night

Al treilea produs al suedezilor de la Deathstars gaseste trupa la un nivel serios de notorietate, datorat probabil mai degraba imaginii si sustinerii neconditionate a Nuclear Blast decat muzicii in sine. Reteta de industrial goth pe care Deathstars o exploateaza si pe acest cel de-al treilea album mi se pare deja extrem de uzata. Riff-uri simple si apasate, groove lliniar, voce mai degraba recitata ritmic, diversitatea venind cel mult din clape.

Respectand aceeasi linie, Termination Bliss a fost ceva mai bogat in hituri, in piese fredonabil, lucru valabil doar partial la Night Electric Night. Dupa inceputul mai nervos si mai apropiat de Rammstein, albumul se inmoaie si nici nu da prea multe refrene memorabile. Primele doua piese, apoi Via The End si Blood Stains Blondes mi se par realizarile reprezentative pentru acest album, in timp ce Death Dies Hard, primul single, mi se pare un pic prea pop.

In rest, cantecele seamana destul de serios unul cu altul, cu aceleasi strofe linistite, eventual doar pe linie de bas si cu o clapa aruncata pe acolo si cu refrene mai avantate, in care reapar chitarile, iar vocea si clapele cresc in volum. Ca si pana acum, toata muzica e centrata in jurul vocii lui  Whiplasher care, fara sa fie rea, are destul de putina varietate pentru un stil pana la urma bazat pe melodie. Totusi, unele tonuri sunt extrem de bine lucrate, probabil ca daca domnul in cauza ar avea capacitati vocale ceva mai serioase ar putea fi unul dintre exponentii genului.

Ce-i drept, productia e imprecabila, ritm exista, melodie in destula masura, asa ca amatorii genului s-ar putea sa fie destul de satisfacuti. E cu siguranta cel putin un album ascultabil.

Cynyc Nota: 7.5