TRACKLIST:
01. Inception – instrumental02. Lash by Lash03. Solemn They Await04. Render My Prey05. Eye of Contempt06. Sour Flow07. By a Thousands Deaths Fulfilled08. Dead & Grotesque09. In My Own Greed10. Scorched |
Intr-un interviu acordat celor de la Wormwood Chronicles, Alex Webster (Cannibal Corpse) spunea despre Spawn of Possession “baietii astia te dau pe spate” iar George Fisher (Cannibal Corpse) a adaugat: “Nu conteaza daca stii sa canti la vreun instrument, cand ii vezi cum canta, e imposibil sa nu vii la ei la concert (…) Am fost in turneu cu Spawn Of Possession, si le-am vazut recitalul in fiecare seara. Este imposibil sa-i urmaresti si sa nu vii la concert. Holy shit, e ceva demential.” Parafrazandu-l pe George “Corpsegrinder”, as spune “e imposibil sa asculti Noctambulant, si sa nu devii dependent de Spawn of Possession.” Noctambulant este cel de-al doilea si mult-asteptat album lansat de formatia suedeza, dupa debutul impresionant din 2002, cu Cabinet, care le-a adus un contract cu Neurotic Records. Desi sunt din Suedia, stilul pe care il practica nu aduce deloc cu death metalul scolii din Goteborg. Continuind conceptul si stilul initiat cu Cabinet, care le-a adus fani din intreaga lume si renumele de trupa tehnica, rapida si super-talentata, pe cel de-al doilea album, Spawn of Possession par sa urmeze mai degraba idealul lui Shuldiner, punand accentul pe muzicalitate, pastrandu-si viteza extrema, dar atenuand brutalitatea. Noctambulant se ridica la nivelul oricaror asteptari pe care fanii le-ar putea avea din partea unei formatii de death metal tehnic. Nu e de mirare ca primul meu contact cu acest album s-a soldat cu o experienta coplesitoare. Noctambulant isi face intrarea printr-o Inception instrumentala, care te poate induce in eroare – o orchestratie in stil black-metal simfonic care nu spune prea multe despre restul albumului. Poate doar daca o iei ca pe un avertisment in cheie simfonica a esafodajelor complexe si complicate pe care se cladesc celalte piese. Sau poate ca este vorba de un tribut inchinat de suedezi lui Sostacovici – compozitor pe care cei de la Spawn of Possession il includ in randul surselor lor de inspiratie. Oricum, cea de-a doua piesa - Lash by Lash – este cea care da adevaratul ton al albumului, un album in care totul este remarcabil si merita amintit. Prestatia excelenta a celor cinci muzicieni, cu acrobatica specifica fiecarui instrument este o provoacare la adresa limitelor umane. Cele doua chitari opereaza, mai tot timpul, independent una de cealalta, rezultatul fiind dialogul in contrapunct al unei aromonii duble, care zburda cu dezinvoltura de la un riff la altul. Trioul coardelor urmeaza in cele mai multe piese aceeasi reteta, alternand ritmuri extrem de rapide cu secvente mai lente, intr-un amestec ametitor de tehnic si brutal. Jonas Renvaktar, ultima achizitie a trupei suedeze, dupa ce Dennis Röndum s-a hotarat sa se concentrez exclusiv asupra tobelor, reuseste sa livreze o prestatie inuman de frenetica. De obicei, prefer o voce ceva mai joasa si mai profunda asortata death metalului tehnic, dar Renvaktar reuseste sa-si faca treaba perfect. Aranjamentele vocale, insa, ii apartin lui Röndum, care merita o mentiune speciala si pentru tobele ingeniose si gaselnitele tehnice cu care se asorteaza prestatia sa la tobe, cu combinatii surprinzatoare, schimbari si ruperi de ritm. Tonul mai profund al basului isi face simtita prezenta pe alocuri, in doze cat se poate de adecvate, accentunad rifurile si dinamica celor doua chitari. Un gust al experimentarii se face simtit, de asemenea, pe parcursul intregului album, in jocul complicat al interludiilor de chitara rece intrerupe pe alocuri ritmurile sumbre si mai agresive, ca de exemplu in Lash By Lash, lungul pasaj introductiv al piesei Scorched sau acordurile ca de jazz, care se remarca cel mai bine in In My Own Greed. Sour Flow completeaza peisajul, putand fi considerata “balada” albumului. Daca brutalitate si viteza este reteta de baza a death metalului, sa fii capabil sa adaugi ingrediente atat de tehnice, dar in acelasi timp melodice, si pline de feeling, precum reusesc Spawn of Possession cu Noctambulant, este o realizare cu care putine formatii se pot lauda. Celor care nu sunt fani ai genului, albumul li se poate parea dificil de ascultat, structura pieselor nefiind imediat evidenta de la prima ascultare. De asemenea, ar putea reprosa acestui album ceea ce se reproseaza de obicei genului: prea multe idei pe centimetru cub, pana la saturatie. Ceea ce poate fi adevarat, dar nu este nimic nou pentru death metalul tehnic, care se bazeaza tocmai pe acest concept, incercand sa fie o provocare la adresa capacitatilor si limitelor omenesti. Nu este genul de muzica de fundal, pe care sa o asculti prinzand ici-colo un refren. Este un gen de muzica care solicita intreaga atentie, pentru a-i putea gusta pe deplin subtilitatile. Nu isi propune sa fie catchy, dar a reusit sa ma captiveze de la primele note, numarandu-se printre acele rare albume care m-au facut sa ma gandesc la principiile de evaluare a experientelor estetice vehiculate de teoria artei. Acele principii care te fac sa intelegi ca te afli in prezenta unei opere de exceptie. Productia albumului este, de asemenea, remarcabila; Noctambulant n-ar fi putut fi acelasi fara eforturile depuse pe acest front ascuns. La fel ca in cazul oricarei formatii de death metal tehnic, acrobatiilor chitaristice le revine prim-planul, umbrind intr-o oarecare masura restul instrumentelor. Iar chitarile de pe acest album sunt intr-adevar fantastice, calculate in cele mai mici detalii, dar lasand loc unor combinatii neasteptate, care cu toata precizia lor reusesc sa atinga corzile sensibile. Datorita orchestratiei inteligente, Noctambulant reuseste sa exploateze tot ce are de dat fiecare instrument, inclusiv guturalele in stil “srapnel” proferate de Jonas Renvaktar, intr-un echilibru perfect de schimbari de ritm, solouri echilibriste, variatii ritmice. Imi este greu sa aleg o piesa, dar pentru a va face o impresie, incercati Lash by Lash si By a Thousands Deaths Fulfilled, care sunt accesibile atat pe siteul formatiei (www.spawnofpossession.com), cat si in pagina myspace (www.myspace.com/spawnofpossession), ambele piese oferind o sinteza a albumului. Pe cea din urma – By a Thousand Deaths Fulfilled – poate fi auzita vocea lui Robbe K (Disavowed, Arsebreed), in timp ce pe Dead and Grotesque, rolul de musafir la voce este preluat de Dusty Boisjolie (Severed Savior). Panoplia invitatilor care i-au onorat pe Spawn of Possession pe acest album este completata de soloul lui Pat O’Brian (Cannibal Corpse) pe Render my Prey.
|
valeu da ce canta gagii astia dau clasa la o gramada de trupe death , hmmmm...si io crdeeam ca gorefest is tehnici.
sa nu exageram.nu e album de 10.daca e de 10 atunci Scepter of the ancients de la Psycroptic de cat e?cred totusi ca Cabinet a fost mai reusit...
~Cine este autorul acestei recenzii?
~...lasand umplutura la o parte (nici nu ma apuc sa critic textul), album 8/10. care o nota f. rezonabila; de acord totalmente cu baetii dinainte.