DOWN - NOLA

NOLA este cu siguranta unul dintre cele mai importante albume metal (sau daca imi permiteti, rock ,pentru a avea o imagine mai larga asupra genului) ale anilor '90. Daca ar fi sa ne amintim de anii '90 si sa nu includem NOLA intr-o lista cu cele mai importante productii rock ale vremii, este ca si cum am ignora total impactul ce l-au avut asupra genului alte discuri la fel de importante vremii precum Nirvana - Nevermind (1991), Metallica - Metallica (1991), Pantera - Cowboys from Hell (1990), Rollins Band - Weight (1994) sau Guns N'Roses cu dublul album Use Your Illusion, ca sa amintesc doar cateva dintre discurile ce au pus serios umarul la "propovaduirea" sau mai bine zis la atingerea unui statut cu adevarat mainstream al genului. Totusi cand spunem mainstream si ne gandim la Down lucrurile nu par a fi atat de clare ca atunci cand am spune Metallica sau Black Sabbath de exemplu. Down sunt mai degraba o gasca ce reprezinta pentru metal cam ceea ce reprezinta Saint Vitus, The Obsessed sau cu voia dumneavoastra Pentagram (de americani zic), un grup cu un statut kult (daca imi permiteti a imprumuta acest cuvant din descrierile gastilor de black metal) pentru sludge metal, prin prisma faptului ca au pus serios umarul ca genul sa beneficieze de o apreciere mult mai mare, meritata sau nu, asta ramane la aprecierea fiecarui ascultator.

Reprezentand un super grup in adevaratul sens al cuvantului, si unul al naibii de bun ca sa fiu sincer, Down reprezinta alaturarea a o parte din creierele unor gasti ce au avut si inca mai au un cuvant de spus in ceea ce priveste metalul, fie ca facem referire la influenta ce au avut-o, fie la discurile ce le-au lasat in urma. Asadar sa facem prezentare ca la fotbal, in ordinea numerelor de pe tricou: la voce Phil Anselmo (Pantera), vocea unei generatii, careia ar trebui sa ii fie vesnic recunoscatoare nume precum Lamb of God, Machine Head sau Throwdown (de la Venom & Tears incolo); vocalist-chitaristul Peeper Keenan ce a schimbat fata Corrosion of Conformity iar cea mai buna marturie in acest sens stau discurile Deliverance (1994) si Wiseblood (1996); Kirk Windstein un muzician cu greutate atat la propriu cat si la figurat, o figura importanta cand vine vorba de sonoritati sludge ce continua sa scrie istorie alaturi de Crowbar, ca sa parafrazez un proverb din popor as putea zice cine nu are batrani sa isi cumpere Crowbar; si ultimul dar nu cel din urma, chitaristul unui alt grup cu state vechi din New Orleans, Louisiana, Eyehategod, Jimmy Bower, ce in Down ocupa de minune rolul de tobosar. Din punct de vedere al line-up-ului, nu exista nici un fel de dubiu cand vine vorba de sonoritati metalice. Dar totusi ce este atat de tare la Down si la al lor NOLA?

Numele discului - NOLA - reprezinta o abreviere pentru New Orleans (N.O.) si Louisiana (La.) si daca imi permiteti comparatia, capteaza cam tot ce era mai bun in aceea vreme din punct de vedere al sonoritatilor metalice in indepartatul stat din sudul SUA. La fel cum de exemplu Darkthrone cu A Blaze in the Northern Sky sau Mayhem cu al lor De Mysteriis Dom Sathanas reprezentau pentru Norvegia doua dintre cele mai importante produse de export in ceea ce priveste sonoritatile metalice din anii '90, sau daca vreti sa facem o incursiune in adancul anilor '80, cum Iron Maiden cu The Number of the Beast (1982) sau Angel Witch - Angel Witch (1980) reprezentau pentru NWOBHM raspunsul in ceea ce privea noi standarde, acelasi lucru este reprezentat si de Down cu al lor NOLA pentru sludge metal si pentru metalul anilor '90 de peste ocean.

Cu titluri precum Lifer, Hail the Leaf, Stone the Crow sau Bury Me in Smoke ca sa numesc doar cateva dintre piesele ce zguduie acest disc, Down erau hotarati sa ofere o alta imagine a rock-ului anilor '90. "Indragostiti" de southern rock-ul celor de la Lynyrd Skynyrd, de heavy-doom metal-ul prezentat de Black Sabbath, Saint Vitus sau Pentagram, si in acelasi timp parca dornici sa arate ca nu intamplator trupele din care faceau parte erau nume importante ale vremii in materie d metal (si inca sunt), Down au reusit sa creeze in anul de gratie 1995 un disc ce din pacate nu va fi egalat in scurta vreme (ca impact si importanta) de vreun alt material de gen in scurta vreme.

H. Nota: 10