FALCONER - Northwind

Sunt unele trupe in care vocalul are un rol foarte important, as putea spune "capital", ca suna mai bine. As fi vrut sa zic chiar "pivotal", pentru ca mi se pare ca implica invirtirea, adica se invirt multe in jurul lui, dar nu l-am gasit in DEX. Deci vocalul. In multe cazuri, fara el, nimic nu mai e la fel, uitati-va la Iron Maiden, Judas Priest, Falconer. Sa luam, bunaoara (un cuvint subestimat, dar genial: bunaoara) Falconer. Chiar daca Stefan Weinerhall a fost omul cu ideea, inventatorul acestui folk power metal lansat odata cu albumul de debut al trupei in 2001, fara vocalul Mathias Blad nimic nu ar fi fost la fel. Pe unii i-a enervat, pe altii i-a fascinat, cert e ca abordarea sa a dat un aer aparte muzicii, care si ea era deja aparte, parca din alte vremuri si din alte lumi. Cind treaba a devenit serioasa si s-a pus problema de turnee, Mathias a preferat sa isi urmeze chemarea dintii, adica teatrul si musicalurile, si a fost inlocuit cu Kristoffer Göbel. A carui abordare, pe cele doua albume pe care apare, a enervat pe toata lumea, astfel incit s-a trezit ca i se da transferul, cum au patit mai ilustrii sai colegi de scena, Blaze Bailey sau Tim Owens. Cu mare bucurie am primit vestea ca Mathias a revenit acolo unde este locul, la fel cum au revenit, bunaora, mai ilustrii sai colegi de scena, Bruce Dickinson sau Rob Halford. Cu si mai mare bucurie am constatat ca, odata cu Northwind, Falconer au redevenit ce au fost si chiar mai mult decit atit, cum zice o vorba veche romaneasca. Sa le iau pe rind.

a) Falconer au redevenit ce au fost (thanx Tzugu ca m-ai invatat sa lucrez pe puncte):
Sunt in masura sa va informez ca Northwind se numeste atunci cind Stefan Weinerhall si colegii sai se intorc la ceea ce stiu ei sa faca mai bine. Foarte bine, de fapt, daca ne amintim primele doua discuri. Pentru ca penultimele doua ne-au aratat ce stiu ei sa faca mai putin bine, brr, nici nu vreau sa imi amintesc. Nu are nici un rost insa sa ne gindim la asa lucruri triste, pentru ca inca de la primele acorduri ale piesei de titlu, (trecem peste suieratul vintului din nord, reprodus pentru o mai impresionanta ilustrare a conceptului) binecunoscutele acorduri viking-folkiste ne inunda inima de bucurie. Folk power metal is back, iar combinatia suna exact ca pe vremuri, dominata de vocea mingiietoare a lui Mathias, suntem acasa. Avem piese mai folkish (Legend and the Lore, Waltz with the Dead, Himmel sa trind) sau mai power-metalish (Spirit of the Hawk) dar pe cele mai multe, balanta intre cele doua e echilibrata (Northwind, Catch the Shadows, Tower of the Queen, Blinded, Perjury and Sanctity). Trecind prin toate vitezele, de la trap la galop, Weinerhall si-a regasit placerea de a livra noi bucati din acele specifice riffuri care suna vechi, ca venite de departe si de demult, chestie care nu le taie defel din energie ...

b) si chiar mai mult decit atit:
Totul suna mai bina ca niciodata. Un nou elan i-a cuprins pe baieti si iata-i cum ne ofera cele mai reusite compozitii ale lor de pina acum, cu virful pe piesa Catch the Shadows, clar cel mai catchy moment Falconer ever. Dupa ce trec refrenele de neuitat, ies in fata solourile lui Hedlund, atit de melodioase incit iti vine sa le fredonezi si pe ele, cu un ton al chitarii foarte nimerit ales. Tobarul ne incinta si el, gasind solutii potrivite structurilor nu atit de clasice ale riffurilor lui Weinerhall si adaugind mici artificii si breakuri care sparg liniaritatea fara sa distraga prea mult atentia, ci exact atit cit trebuie. In plus, clapele isi iau rolul mai in serios decit pina acum, participind cu mai mult curaj la aranjamente, rezultatul fiind niste orchestratii mult mai lucrate decit pina acum, care trag cu ochiul spre progressive pe alocuri. Mathias are in general o abordare mai grava a liniilor vocale, dar versatilitatea vocii sale este in continuare impresionanta, fiind pe rind si la fel de convingator, melancolic, vesel si plin de energie, trist sau revoltat, dupa cum o cer versurile. Adica: vikingu navigheaza spre casa (Northwind), vikingu demascheaza ipocrizia (Sanctity and Perjury), lacomia (Blinded), la viking ii e dor de vremile de demult (Legend and the Lore, Long Gone by), libertatea vikingului (Spirit of the Hawk) si altele, toate scrise intr-o engleza excelenta, usor arhaica, ceea ce le da o aura de literatura fantasy.

c) dar foarte mult nu o sa le foloseasca.
Pentru ca cei enervati de vocea lui Mathias, vor fi enervati in continuare, iar din cei dezorientati de abordarea asta neobisnuita a power metalului, nu stiu citi se vor dezmetici si orienta spre magazin sa le cumpere albumul. Mai ales ca, din cauza agendei lui Mathias, incarcata de repetitii si premiere de teatru si musicaluri, trupa nu isi va putea aduna fani plecind in turneu. Northwind este mai solid si mai cu vino-ncoace decit toti predecesorii lui din discografia Falconer, dar nu cred ca o le aduca la baieti o crestere semnificativa in notorietate.

Klawz Nota: 9.5