BYZANTINE - Oblivion Beckons

"As of today Byzantine is no longer a functioning band. Due to various circumstances the band will not be touring or performing together." Cum sa faci un asemenea anunt dupa ce scoti un album atat de bine facut ca Oblivion Beckons?

Daca pe precedentele albume am considerat, chiar daca erau foarte tehnice si bine gandite, ca membrii trupei sunt niste Pantera / Meshuggah wannabies, formatia s-a maturizat, rezultand un sound bine gandit, o definire clara a unui stil destul de propriu. Exista in continuare numeroase pasaje care ne duc cu gandul la trupele mentionate anterior, precum si la Testament, Machine Head si Nevermore, fara a fi insa deranjante, toate avand o amprenta proprie, caracterizata printr-o voce perfecta, un growl foarte sustinut, chitari cu riffuri progressive, totul mulandu-se pe o ritmica ceas. Byzantine este una dintre putinele trupe care nu deranjeaza atunci cand face un melanj intre thrashul old school si atat de blamatul (inclusiv de mine) metal modern, implementand de-a lungul intregului proces foarte multe pasaje de death progresiv.

Sunt doua lucruri care ma deranjeaza la acest album , unul dintre ele fiind vocea clean, asta neinsemnand ca nu este bine facuta, ci doar ca nu cred ca isi avea rostul aici si al doilea ar fi tocmai piesa care da titlul albumului, ce are fix rifful din New Millenium Cyanide Christ. Piesa cea mai buna de pe album mi se pare Nadir, am citit undeva o metafora foarte frumoasa, cum ca ar fi piesa pe care Testament nu a scos-o niciodata, sunt total de acord.

(+) complexitatea pieselor
(-) vocea clean, unele influente cam pe fata

Bolo Nota: 9