TESSERACT - One

Mai tineti minte acele filme din copilarie, cand Jean-Claude Van Damme iesea tot timpul invingator printr-o ultima lovitura fatala confundata cu un fulger, dupa care se uita in gol pret de 5-6 secunde, tipand a suferinta? Ei bine, dragii mei, asemeni celui umilit si batut mar de Van Damme m-am simtit si eu atunci cand am ascultat pentru prima data aceasta trupa, prin albumul lor de debut.

Asadar, TesseracT vine cu o muzica greu de digerat pentru marea masa a populatiei, dar in acelasi timp odata ce ai reusit sa o digeri, vei avea niste senzatii unice, imposibil de reprodus in cuvinte. Ei canta un metal progresiv, asemeni celor de la Meshuggah, Textures sau chiar Cynic pe alocuri, fara a fi insa o copie a lor. Am vazut pe diferite site-uri, cum ca genul abordat de cei cinci englezi se numeste "progresiv djent". Nu stiu la ce se refera acest termen de djent, dar daca asa spun specialistii, atunci ar fi pacat sa ii contrazicem.

Albumul One are o productie foarte buna, cu un sunet ireprosabil, scotand astfel in evidenta fiecare instrument. Riffurile de chitara aduc in mare parte cu cele propuse de Meshuggah de-a lungul timpului, dar totodata baietii se prezinta si cu multe momente de chitara ambientala, mai putin distorsionata, asa cum uneori o faceau si Kerry King pe Seasons in the Abyss (Slayer) sau Bobby Koelbe pe albumul Symbolic (Death). Basistul este extrem de tehnic, se face remarcat inca de la primele acorduri, in timp ce nenea de la tobe are multe influente din zona jazz, mai ales atunci cand ne arata cum stau treburile pe cinele.

Nu pot spune ca am o piesa favorita, intrucat toate merg pe aceeasi linie, nefiind nici una care sa fie sub valoarea discului. Avem ruperi si schimbari de ritm la tot pasul, care te iau prin surprindere de fiecare data. De aceea, in timp ce ascultam albumul, ma intrebam in ce mod se manifesta cei ce iau parte la un concert TesseracT. Desi in prima faza iti vine sa darami tot ce vezi in cale, nu prea este loc de mosheala, caci atunci cand crezi ca ai prins ritmul, acesta se schimba brusc, devenind astfel unul foarte linistit, moment in care creierul incepe sa lucreze destul de serios. Practic, ceea ce fac acesti baieti pe One, se numeste matematica. Si nu ma refer aici la matematica predata in scolile generale sau licee, ci la acea matematica prezentata numai si numai in lucrarile de doctorat.

Chiar daca nu au venit cu ceva nemaiauzit si nemaipomenit, TesseracT face acel gen de muzica care oricand poate revolutiona intreaga scena a metalului de tip underground. De aceea, recomand tuturor fanilor de metal progresiv ascultarea de urgenta a acestui material discografic.

Fantotzii Nota: 9.5