OPETH - Pale Communion

Pale Communion FORMAT: CD
DATA APARITIEI: 26.08.2014
CASA DE DISCURI: Roadrunner
 
8.0
NOTA METALFAN:
3
3
3
3
3
3
3
3
3
3
 
8.8
NOTEAZA ALBUM: 13 voturi

Top 2014: #9
Opeth more
Componenta:
Mikael Åkerfeldt – voce, chitara
Fredrik Åkesson – chitara
Joakim Svalberg – pian, clape
Martín Méndez – bas
Martin Axenrot – tobe, percutie
TRACKLIST:

01. Eternal Rains Will Come02. Cusp of Eternity03. Moon Above, Sun Below04. Elysian Woes05. Goblin06. River07. Voice of Treason08. Faith in Others
Mikael Akerfeldt zicea recent într-un interviu că fanii metal sunt conservatori. Că nu sunt suficient de deschişi la minte, că sunt refractari la evoluţie. Maestrul Akerfeldt nu se referea desigur la orientarea politică sau metafizică a metaliştilor, el vorbea despre un lucru mult mai simplu: că fanii metal sunt incapabili să accepte schimbările stilistice prin care trec uneori trupele lor favorite. Că această specie nenorocită de ascultători de muzică e atât de superficială, atât de legată de formele exterioare încât nu e capabilă să vadă dincolo de acestea, să discearnă continuitatea de spirit din spatele rupturilor stilistice, să aprecieze ostenelile creative ale artiştilor la justa lor valoare. Fanii metal, a concluzionat ritos Mikael, nu vor decât să li se servească un Happy Meal muzical.
Ce să zic, o fi adevărat. Cine dracu are chef să polemizeze cu un geniu de talia lui Mikael Akerfeldt? În plus, nici măcar nu mă simt vizat de criticile lui Mikael. Le consider cu toate astea iritante. Deoarece sunt ipocrite. Aşa, la modul obiectiv, nu că Akerfeldt nu ar crede în ele. În primul rând, metalul este în general un stil destul de conservator şi asta în mod clar nu e vina fanilor. Apoi, e absolut arogantă presupoziţia că schimbările stilistice înseamnă musai „evoluţie”, că problema pierderii direcţiei, a mergerii în derivă nici nu se poate pune. În fine, îmi e destul de greu să iau în serios pozele astea de artist neînţeles, mai ales când ele apar la muzicienii rock. Poate că Virginiei Woolf îi stăteau bine astfel de lamentaţii, dar rockul este totuşi un gen popular, orientat adică spre public şi nu spre mediul academic sau spre criticii de specialitate. Aici ar trebui să funcţioneze un soi de contract nescris între artişti şi fani, ar trebui să existe din partea primilor o minimă adaptare la aşteptărilor celor din urmă. Doamne fereşte să vreau să atentez – măcar cu gândul – la sfânta libertate artistică. Sunt însă pe lume şi gesturi mai simple, de bun simţ chiar, care nu se traduc în compromiterea acesteia. Odată cu stilul, o formaţie poate să îşi schimbe de exemplu şi numele.
În cazul acesta particular, soluţia onestă ar fi fost ca Heritage să apară ca un album solo Mikael Akerfeldt. Căci, cine e cât de cât versat într-ale metalului ştie că povestea de mai sus se referă discul Opeth din 2011. Respectiv că supărările lui Akerfeldt sunt o reacţie la modul în care albumul a fost primit de către public. Acum, dacă Heritage ar fi fost o culme a avangardismului, ceea ce spune Mikael ar avea, cel puţin în parte, sens. Heritage nu a fost însă aşa ceva. Avangardiste au fost discurile Opeth care l-au precedat. (La fel, Storm Corrosion, rezultatul colaborării dintre Akerfeldt şi Steven Wilson.) Heritage e până la urmă un album paradoxal. Pe de o parte, compozitorul a avut fără îndoială motive să simtă că a reuşit să depăşească anumite limitări formale, căci toate clişeele – sau determinaţiile stilistice – death metal au fost lăsate în urmă şi tendinţele progresive, care au caracterizat Opeth încă de la început au putut să strălucească în toată puritatea lor. Pe de altă parte, discul nu a reprezentat în nici un caz căutarea unor noi căi în muzică. A fost, dimpotrivă, o tentativă de conjurare a gloriei unei epoci apuse, un album foarte profi, foarte bine lucrat, dar orientat esenţialmente înspre trecut. N-o fi asta involuţie, dar nici evoluţie nu e.
Pale Communion este la fel ca Heritage: pe cât de rafinat, pe atât de greoi. Pentru Mikael Akerfeldt nu mai există cale de întoarcere. Dacă prin atmosferă discul din 2011 mai amintea încă de Opeth-ul de altădată, despre noul opus nici asta nu se mai poate afirma. În ultimii ani, Akerfeldt s-a afundat pesemne şi mai adânc în lumea vrăjită a anilor şaptezeci şi a ieşit de acolo cu o muzică pe care toată lumea (care cunoaşte perioada) a mai auzit-o de o mie de ori. Odată cu acest album, Opeth s-a aliniat definitiv curentului neo-retro-prog actual, care avea şi aşa prea mulţi reprezentanţi. E drept că Mikael introduce o nuanţă aparte în acest peisaj plin de lumină. Opeth oferă o variantă mai umbroasă, mai tenebroasă a vechiului rock progresiv. Nu Beatles şi Genesis sunt principalele influenţe ale lui Akerfeldt, ci formaţii ceva mai obscure, ca Goblin sau Camel. Tendinţele clasiciste sunt în acelaşi timp foarte puternice la el. Merită comparat, din acest punct de vedere, Pale Communion cu No Holier Temple, al doilea album Hexvessel, Deşi ambele se inspiră din tradiţia ocultă a anilor şaptezeci, apetitul lui Kvohst pentru grotesc pare să-i fie complet străin lui Mikael Akerfeldt.
Judecat în propriii săi termeni, Pale Communion nu este desigur un album slab. Departe de asta. (Un album slab este ultimul Yes.) Dacă, pe Heritage, Mikael a eliminat elementele metal, aici a redus în plus rolul chitărilor. Soundul este în general dominat de clăparul Joakim Svalberg, chiar dacă el nu a semnează niciuna dintre piese. Rolul lui Joakim este cel mai evident în Eternal Rains Will Come şi Goblin, compoziţii cu un caracter oarecum improvizativ, cu o oarecare deschidere spre jazz. Prin contrast, Elysian Woes şi River sunt mai degrabă acustice şi au frumuseţea unor cântece folk. Cu adevărat impresionantă este apoi Voice of Treason. Piesa are un caracter epic, de muzică de film şi semnalează sau influenţa amintitei trupe Goblin, care obişnuia să compună pentru Dario Argento, sau dragostea lui Akerfeldt pentru soundtrackurile James Bond.
Judecat în propriii săi termeni, Pale Communion nu este un album slab, dar ascultându-l am avut aceeaşi impresie ca la Heritage, că de o vreme Mikael Akerfeldt compune pentru a-l impresiona pe Steven Wilson. Măcar de i-ar fi explicat acesta care este rolul unui disc solo.



Posted at 13:23 |  28 Iulie 2014  | 2 Comentarii  | 6163 Vizualizari

Comenteaza la: Pale Communion

  • nici macar n-o sa-l ascult. ha, sa-i transmita cineva asta maestrului suckerfeldt!

    1. Posted by L M G | 28 August 2014 12:23
  • Nu-i nevoie, ca el intra zilnic pe pagina asta sa vada daca a comentat cineva la cronica

    2. Posted by Geralt de Rivia | 02 Septembrie 2014 15:03
COMENTARIUL TAU

Alte Albume

Har

Trupa: Dordeduh
Aparitie: 29.05.2021
Casa de discuri: Prophecy Productions
 - Har
TRACKLIST
01. Timpul întâilor02. În vielistea uitarii03. Descânt04. Calea magilor05. Vraci de nord06. Desferecat07. De neam vergur08. Vaznesit

Obarsie

Trupa: Sur Austru
Aparitie: 12.02.2021
Casa de discuri: Avantgarde Music
 - Obarsie
TRACKLIST
1. Cel din urma2. Taina3. Codru Moma4. Cant adanc5. Caloianul6. Ucenicii din Hartop I7. Ucenicii din Hartop II

Long Day Good Night

Trupa: Fates Warning
Aparitie: 06.11.2020
Casa de discuri:
 - Long Day Good Night
TRACKLIST
01. The Destination Onward02. Shuttered World03. Alone We Walk04. Now Comes the Rain05. The Way Home06. Under the Sun07. Scars08. Begin Again09. When Snow Falls10. Liar11. Glass Houses12. The Longest Shadow of the Day13. The Last Song

Grandeur

Trupa: White Walls
Aparitie: 23.10.2020
Casa de discuri:
 - Grandeur
TRACKLIST
01. False Beliefs02. Eye for an I03. Home Is on the Other Side04. Holy Worse05. Velvet06. Speaking in Tongues07. Starfish Crown08. Locked-in Syndrome09. Month’s End10. The Descent11. Marche Funèbre

Gloria

Trupa: The Mono Jacks
Aparitie: 26.01.2020
Casa de discuri:
 - Gloria
TRACKLIST
01. Nemuritori02. Ce se întâmpla03. Gloria04. Om05. Umeri aurii06. Caleidoscop07. Spuneai08. Caffè sospeso09. Noua vieti10. Ce ramâne11. Zbor

The God-Shaped Void

Trupa: Psychotic Waltz
Aparitie: 14.02.2020
Casa de discuri: InsideOut
 - The God-Shaped Void
TRACKLIST
01. Devils and Angels02. Stranded03. Back to Black04. All the Bad Men05. The Fallen06. While the Spiders Spin07. Pull the String08. Demystified09. Season of the Swarm10. Sisters of the Dawn11. In the Silence