PARADISE LOST - Paradise Lost
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 17.03.2005 CASA DE DISCURI: G.U.N. Records 8.0
NOTA METALFAN: 8.9
NOTEAZA ALBUM: 18 voturi
Top 2005: #11 |
Paradise Lost Componenta: Nick Holmes - voce Greg Mackintosh - chitara Aaron Aedy - chitara Steve Edmondson - bas Jeff Singer - baterie |
TRACKLIST: 01. Don't Belong02. Close Your Eyes03. Grey04. Red Shift05. Sun Fading06. All This Was07. For All You Leave Behind08. Accept the Pain09. Shine10. Spirit11. Forever After12. Over the Madness |
Nu cred sa fi existat in ultima vreme album asteptat cu mai multa nerabdare si interes decat cea mai noua realizare discografica a britanicilor Paradise Lost. Diversele supozitii, zvonurile cum ca Paradise Lost vor face o schimbare stilistica radicala si se vor reintoarce "catre radacini", spre un sunet pe care pana la urma ei l-au inventat, au sporit si mai mult aura de mister cu care a fost inconjurat albumul. Insasi alegerea titlului (Paradise Lost) sugera atat o reflexie in oglinda a primului lor album cat si o promisiune tacita de a concepe un disc pe care fanii nostalgici ai britanicilor il asteapta inca din 1997. Dar, asa stau oare lucrurile? Cu siguranta Paradise Lost nu este o reciclare a vechilor idei si riff-uri si nici o combinatie de Icon si Draconian Times, asa ca probabil sperantele multora se vor spulbera de indata ce vor audia cateva piese prezente pe disc. Cert este ca schimbare exista, si mai mult, este o schimbare in bine. Sound-ul heavy al chitarilor este de data asta mult mai prezent, piesele si-au pierdut caracterul "catchy" ce caracteriza din plin compozitiile incluse pe Symbol of Life, elementele electro s-au estompat, avand acum rolul de a completa atmosfera. Macintosh uzeaza frecvent de solo-urile sale inconfudanbile, iar Holmes foloseste un registru vocal diversificat, desi o voce pe alocuri mai agresiva nu ar fi stricat deloc. Nu fac parte din categoria celor care reneaga ultimele trei albume, pentru ca sunt albume solide, care au fiecare in parte valoare pe nisa stilistica in care au fost concepute, insa chiar si pentru cei care nu agreeaza aceste produse Paradise Lost are multe de oferit. Incepad cu Don't Belong care cocheteaza cu atmosfera de pe Forever Failure, toate compozitiile sunt caracterizate de o atmosfera apasatoare, intunecata, unde senzatiile depresive si melancolia sunt sentimentele dominante pe care le "transpira" muzica englezilor; si asta cu toate ca in 2005 modalitatea stilistica prin care sunt ele generate in interiorul ascultatorului nu o mai reprezinta combinatia doom-death. Din acest punct de vedere s-ar putea spune ca Paradise Lost s-au intors la radacini, reusind sa redea o atmosfera similara celei prezente pe primele albume de studio. Paradoxal (sau poate de inteles din motive comerciale) primul extras pe single de pe album a fost piesa Forever After, cam singura compozitie care face o nota disonanta cu restul pieselor prezente pe Paradise Lost. Ea aminteste mai mult de Erased si s-ar fi potrivit de minune pe precedentul disc, Symbol of Life. Discul este dificil de asimilat si nu se "lasa" placut de la prima ascultare. Este un album complex, care necesita atentie, dar care ofera ascultatorului rabdator si lipsit de prejudecati multe satisfactii odata ce este "patruns".
Dragos P. Nota: 8
|
bun album