FACTORY OF DREAMS - Poles

Am ascultat discul asta fara sa stiu cine cinta. E intr-o carcasa slim transparenta, fara nici o coperta si l-am luat intr-o dimineata in graba si l-am aruncat in player si acolo a ramas urmatoarele 3-4 zile cit l-am ascultat. Imi aminteam doar ca e posibil sa fie de la Progrock Records, un nume care nu prea imi da emotii. Si asa l-am ascultat eu fara sa stiu la ce sa ma astept exact. A fost mai bine, daca vedeam coperta asta de incepator entuziast in manipularea fotografica, probabil ca ii aruncam cit colo. Daca vedeam la timp ca discul e din 2008, ii aruncam sigur. Acuma, na, daca tot am apucat sa-i ascult, sa scriu si 2 vorbe.

Dupa cum se vede si din componenta, Factory of Dreams este un proiect de studio, mai precis al treilea proiect al lui Hugo Flores, un portughez cu multa inspiratie si pofta de compus. Celelalte sunt Sonic Pulsar si Project Creation, unii au mai auzit de ele, eu nu. Cei care i-au urmarit cariera, spun ca pe albumul Poles, Hugo urmeaza o directie usor diferita si eu ii cred pe cuvint. Directia asta noua e un prog rock lejer, atmosferic, in care clapa si chitara tin pe rind structura pieselor.  Fara riffuri, cu solouri putine si neimpresionante, fara structuri complexe, nu e genul ala de prog. E un rockulet linistit, care se vrea si melodios si psihedelic, cu multe pasaje calme. Toba suna ca o cutie de conserve si, chiar sustinuta din cind in cind de gijiieli si conservute mai mici, e monotona. Hugo nu i-a acordat prea mare atentie cind a facut-o pe calculator. In mare masura, discul e salvat de vocea si liniile vocale ale Jessicai, chiar daca nici ea nu are disponibilitatile de a da face ravagii printre ascultatori. O voce normala, de soprana, cu ceva accente dramatice, care alaturate sunetului tobei, imi explica mie eticheta de gothic electronic din prezentarea pe care si-o face Hugo (la persoana a3a, totusi, ca si cum ar vorbi despre fratele sau geaman cu acelasi nume). Nu am ajuns sa fredonez vreun refren, dar la fiecare ascultare sunt vreo 3-4 linii melodice pe care le recunosc cu placere. Faptul ca piesele curg una din alta, fara pauze evidente, creeaza senzatia de unitate (e un album concept), da un plus la atmosfera, dar si la monotonie, pentru ca, in toata apa asta care curge lent, nu sunt chestii care sa te faca sa tresari. E un pic mai bine decit ati crede cind vedeti coperta, dar nu cu mult. Merge ca muzica de fundal.

Klawz Nota: 7.5