SHAMAN - Reason
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 23.05.2005 CASA DE DISCURI: AFM Records 6.0
NOTA METALFAN: 8.3
NOTEAZA ALBUM: 6 voturi
Top 2005: #153 |
Shaman Componenta: Andre Matos - voce Hugo Mariutti - chitara Ricardo Confessori - baterie Luis Mariutti - bass |
TRACKLIST: 01. Turn Away02. Reason03. More (Sisters of Mercy Cover)04. Innocence05. Scarred Forever06. In The Night07. Rough Stone08. Iron Soul09. Trail Of Tears10. Born To Be |
Acesta este un album care nu m-a prins din prima. Am mai intilnit cazuri, asa ca nu mi-am facut probleme. Dar, man, nu m-a prins nici din a doua si nici din urmatoarele 3 pe care mai mult m-am incapatinat eu sa i le dau decit m-a indemnat el. De fapt, impresia generala e ca e atit de obosit, incit nici nu vrea sa prinda pe cineva. Intrebarea ce scop (Reason, adica) o mai avea el pe lume devine, in lumina acestui fapt, temeinic justificata. Singura sansa ca cei de la AFM sa pacaleasca niste nostaligici ca mine este piesa de titlu, una dintre cele 4 piese bune de pe disc, cu care au promovat albumul si care pe mine m-a fraierit, asta e, recunosc. Asa cum spuneam deja, oferta e saracuta, iar cind ma gindesc ce album au scos anul trecut fostii colegi ai acestor indivizi, imi vine sa le multumesc Shaamanilor, bravo baieti, bine ca v-ati dat la o parte ca sa nu-i deranjati din cintat. Exista asadar 4 piese bune, si ele sint ingramadite la inceputul albumului, astfel incit fac de-un EP reusit. Doua sint balade, Reason, Innocence, si una e un cover excelent dupa Sisters of Mercy, More. Piesa de deschidere incepe cu un urlet oribil si este un speed metal fara pretentii care poarta titlul de rau augur Turn Away. Iata un indemn riscant care, dupa audierea piesei 5 si a urmatoarelor, devine tentant. In primul rind pentru ca chitara e anosta, cred ca sint maxim 3-4 riffuri memorabile si un singur solo nimerit, oricum ai da-o nu e suficient. Nu are nerv, nu are sensibilitate, banuiala mea este ca nu are nimic interesant. Ok, nu e un album care se bazeaza pe chitara, atunci pe ce? Pe melodii cu un tempo mediu, neconvingatoare, dezlinate, care lasa impresia de nefinisat, al caror minutaj este prelungit de pasaje atmosferice in care Matos tine o nota pe pian si pune niste naiuri sau flaute pe deasupra? (si cu asta am descris si partea de clape si instrumente traditionale). Da, ar putea merge daca ai avea la ce sa le adaugi. Dar rezultatul este ca ascult o piesa cu speranta ca urmatoarea o sa fie mai buna. Si nu e. Cu multa bunavointa si atentie sporita, am reusit sa gasesc ici-colo citeva idei interesante a caror izolare insa, ma face sa le cred mici accidente in amalgamul asta fad pe care scrie Shaaman 2005. In plus, Matos incearca niste voci agresive, ragusite, care nu sint neaparat neplacute, dar clar nu sint mai placute decit cum cinta pina acum. Albumul se incheie cu un zgomot de pasi care se indeparteaza si care inchid o usa in urma lor. Acolo sa ramina, bine ca nu mi l-a luat cineva cadou de ziua mea ca m-as fi simtit obligat sa-mi placa.
Klawz Nota: 6
|
super album