NORTHERN KINGS - Reborn

Northern Kings este un proiect finlandez in care regasim 4 voci cunoscute in scena metal nordica: Tony Kakko (Sonata Arctica), Marco Hietiela (Nightwish, Tarot), JP Leppäluoto (Charon) si J.Ahola (Teräsbetoni). Reborn reprezinta primul material sub aceasta titulatura, fiind compus din cover-uri dupa piese celebre ale anilor ‘80.
Albumul incepe destul de bine cu Don't Stop Believin' (Journey), o piesa relativ rapida, cu clape bombastice. We Don’t Need Another Hero (Tina Turner) este piesa aleasa pentru single; un remake acceptabil, dar sincer nu mi se pare ca aduce nimic in plus fata de original.
Broken Wings (Mr. Mister), Rebel Yell (Billy Idol) si Ashes To Ashes (David Bowie) nu numai ca nu reusesc sa se ridice deasupra originalelor, ba chiar sunt niste reinterpretari mediocre si neremarcabile.
I Just Died In Your Arms (Cutting Crew) a devenit o piesa foarte lenta, pretentioasa si patetica de-a dreptul, o soarta la fel de trista avand si In The Air Tonight (Phil Collins), ce nu mai pastreaza nimic din ceea ce facea originalul o piesa reusita.
Fallen On Hard Times (Jethro Tull) este un heavy destul de rapid si reusit iar vocea se potriveste; exista unele parti cam plicticoase insa. Sledgehammer (Peter Gabriel) incepe promitator, dar se „dilueaza” cumva in continuare devenind cam pretentioasa si plicticoasa. Don’t Bring Me Down (Electric Light Orchestra) vine cu un ritm rapid si sound de rock’n’roll; la solo se reuseste o combinatie intre metal si disco-ul original.
Hello (Lionel Ritchie) este un heavy ritmat, catchy, o piesa destul de reusita din punctul meu de vedere.
Brothers in Arms (Dire Straits) este o reinterpretare foarte reusita, ce se poate lauda cu o orchestratie buna, intr-un tempo mai rapid, ce evoca o atmosfera fantastica. Cea mai buna piesa dupa parerea mea.
In ciuda bunei impresii lasate de piesa de final, un album mediocru, cu mult prea putine piese reusite.
(+) Brothers in Arms este o reinterpretare cu adevarat interesanta
(-) In general piesele mi se par prea re-aranjate si orchestrate, cumva pretentioase dar fara prea multa substanta, mult prea putine piese cu adevarat reusite

Goss Nota: 6.5