SAMAEL - Reign of Light
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 11.10.2004 CASA DE DISCURI: Galactical Productions 8.0
NOTA METALFAN: 8.8
NOTEAZA ALBUM: 15 voturi
Top 2004: #12 |
Samael Componenta: Vorphalack - voce Makro - chitara Xy - baterie programata, claviaturi Masmiseim - bass |
TRACKLIST: 01. Moongate02. Inch'Allah03. High Above04. Reign of Light05. On Earth06. Telepath07. Oriental Dawn08. As the Sun09. Further10. Heliopolis11. Door of Celestial Peace |
Desi au iesit cam sifonati din procesul cu Century Media, carora au fost nevoiti sa le cedeze albumele Era One 2002 si Lesson In Magic #1 by Samael 2003, Samael au gasit resursele pentru a-si infiinta propria casa de discuri, ce nu se putea numi altfel Galactical Recordings, sper ca sinteti de acord. Egida acesteia a fost locul de sub care a iesit single-ul Telepath, si tot ea va veghea lansarea albumului Reign of Light, pe 11 octombrie, daca totul merge conform planului. Prin amabilitatea redactiei Metalfan, am avut posibilitatea sa ascult acest album in avanpremiera si iata ce mi-a fost dat sa aud. In primul rind multa, surprinzator de multa chitara. Adica exact ce mi-a lipsit pe Eternal. Sama?lii continua sa fie la fel de discreti chiar si pe site-ul lor oficial, asa ca nu mai stiu sigur cine ce face la ei, dar umbla unele zvonuri cum ca Vorphalack l-a lasat pe Makro sa se ocupe de chitari. Asa ca pe el o sa-l felicit pentru riff-urile hotarite si pentru lead-urile timide dar atit de placute auzului. Probabil ca Masmiseim a ramas in continuare la bass. Si dupa atitia ani in care s-a agitat atit de mult fara sa se prea auda nici live nici in studio, i s-a facut, in sfirsit dreptate. A doua surpriza placuta: basul se aude cu usurinta, si adaugindu-se chitarilor si tobelor mult mai simple si scuturate de toate samplerele si samplerutzele cu care le impodobea Xy, dau un metal direct, in forta, care iti da coate sa te dedai la headbanging. A mai ramas de comentat vocea, care e clar a lui Vorph, desi el incearca, prin doua trei stratageme sa o faca sa sune diferit. In primul rind, si primul lucru deranjant, este procesata prin nustiuce efecte care puse peste accentul binecunoscut, aduce, asa, o adiere de mars german, a la Rammstein, ceea ce pe mine nu ma bucura. In al doilea rind, au aparut o seama de onomatopee in registrul vocal al lui Vorph, uh-ah, hei-hei si chiar si un yeah baby, am uitat pe ce piesa, care accentueaza senzatia de dinamism a albumului. Si, am pastrat ce e mai bun la urma, Vorph a inceput sa cinte. Adica sa interpreteze melodii. Daca cu Together (Eternal) isi declara intentia de a incerca, acum pe Reign of Light avem deja doua piese cu refren-refren, melodios si catchy (Inch'Allah si Further). Abia dupa ce am ascultat albumul de mai multe ori am reusit sa evit capcana de a-l blama pentru influentele industrial (mai precis Rammstein), care, la prima vedere sint cam prea puternice pe unele piese (cum ar fi chiar cea de deschidere). Dupa aceea, atentia mi-a fost atrasa de elementul etno, ca sa-i zic asa, care tot dadea tircoale (vezi Jupiterian Vibe) si care acum coloreaza exotic cam jumatate din piesele de pe album, fie prin instrumente specifice muzicii traditionale orientale (cred ca se aude un sitar, restul nu stiu ce sint), fie prin voce, la fel, cu modulatii specifice aceleiasi muzici. Daca ne uitam putin la titlurile pieselor, Inch'Allah, Oriental Dawn si Heliopolis cred ca ne lamuresc definitiv in legatura cu zona de unde albumul isi aduna lirica, dar, probabil ca chiar si cu versurile in fata va fi greu de decriptat mesajul lui oriental. Daca am lasat impresia ca nu am auzit clape pe Reign of Light, o s-o desfiintez acum. Avem clape si sampleuri, loops&noises si toate chestiile ciudate care ies din cutia cu jucarii a lui Xy. Unele clape, insotind o chitara ce calca apasat, recreaza atmosfera de pe Passage (High Above). Dar cele mai multe sustin componenta electro a albumului, beat-uind, flip-uind, boost-uind si triphop-uind, de obicei in introurile pieselor. Nu e nimic ce Xy nu a facut deja, la fel cum nici Reign of Light nu e ceva ce Samael nu a facut deja, ceea ce din partea unei trupe care ne-a obisnuit sa-si faca propriile poteci printre stiluri, poate fi o dezamagire. Desi Vorph (responsabil de versuri) repeta in continuare further, high above, nothing is impossible, se pare ca Xy (principalul compozitor) nu prea mai intelege. Un fel de Eternal mai power sau un fel de Passage mai electro, Reign of Light este un album care imi place, dar am impresia ca ori e unul de comeback, ori e unul care vizeaza un public mai larg, nu-mi dau seama de ce Samael au ales sa ia o pauza din drumul lor frumos spre Ailleurs.
Klawz Nota: 8
|
vin la bucuresti in decembrie.pacat ca nu ajung si eu.
omg, reign of light doar 8?
Da. Cronica e facuta in 2004, dar imi mentin parerea.